Pasiuni între pasiuni

Articol scris pentru proba nr.19 din SuperBlog 2013.delaco_fan_branza_proof1-300x300

Sunt o persoană activă și de cele mai multe ori nu mă limitez doar la programul din timpul zilei de muncă. Aș putea spune chiar că după programul de la job începe cu adevărat ziua pentru mine. Plec de la birou pe jos, fac jogging seara în parc, deseori merg în drumeții pe munte și chiar particip la manifestări sportive atunci când mi se oferă ocazia pentru că atunci când mă mișc simt că trăiesc. Mulți m-au întrebat de ce fac asta și m-au criticat pentru că mi-aș extenua inutil corpul, că exagerez cu exercițiile sau că am transformat activitățile acestea într-o obsesie. Am încercat să explic o dată, de două ori, chiar și a treia oară. Apoi mi-am dat seama că de fapt acesta era un gest inutil și că-mi pierdeam timp prețios cu explicațiile pe care nimeni nu voia să le asculte sau să le înțeleagă.

De exemplu, în explicațiile pe care încercam să le expun, le spuneam adesea că sunt o persoană activă, dar normală și că așa cum îmi place să mă mișc pot foarte bine să fac diverse lucruri și stând. Am vrut să le povestesc cât de topită sunt după puzzle-uri și cum după o alergare în parc vin acasă și fac un duș rapid pentru a mă așeza cât mai repede în fața măsuței din living și a mai îmbina câteva piese din „tabloul rupt” așa cum îl numesc eu. Astfel îmi relaxez corpul după un efort mai mare și îmi antrenez ochii și mintea în căutarea bucățelelor potrivite. Sunt fan atunci când vine vorba de puzzle-uri extrem de complicate și pline de detalii care mă pun la încercare și greu mă dau dusă din fața lor.

Într-o noapte, pe undeva pe la ore 23 în timp ce construiam de zor un astfel de tablou, mi-am amintit că nu mâncasem nimic de dinainte de ora prânzului și că burta mea avea un motiv întemeiat să strige intensiv. Și cum nu avusesem timp să gătesc nimic, m-am oprit fix în brânza ce rămăsese stingheră pe un raft al frigiderului. Era cea mai delicioasă brânză pe care o mâncasem vreodată și mergea de minune cu activitatea mea nocturnă. A doua zi când am revenit la măsuță am simțit că-mi lipsește ceva și nu reușeam să-mi dau seama ce. Ei bine, brânzica lipsea! Părea că îmi creasem un tabiet din a mânca brânză de fiecare dată când făceam câte un puzzle și mi se părea mie că mergea treaba chiar mai rapid decât înainte. Și uite așa din fan puzzle am devenit și fan brânză.

După ceva vreme, în timp ce savuram încântată bucățica mea de miez de lapte și încercam să vizionez piesele puzzle-ului mi-a venit o idee. Era vorba despre o idee de care mă miram că nu-mi venise anterior: să caut un puzzle care să facă legătura cu cealaltă pasiune a mea, adică brânza. Trebuie să recunosc că am căutat destul de mult până am găsit ceva care să mă convingă, dar când am ajuns cu el acasă și am pus alături brânzica, imaginea era absolut perfectă.

Cred că am devenit un mic șoricel. Nu vi se pare?

surse foto:  

 

http://www.brainsbraker.com

http://www.cafepress.com

http://www.super-blog.eu

Advertisements

One thought on “Pasiuni între pasiuni

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s