Archives

Rămas bun, SuperBlog!

Am început seria de articole pentru SuperBlog 2012 în urmă cu două luni și mi-am făcut încă de atunci o promisiune. Mi-am impus să nu am așteptări și țeluri înalte, să nu mă implic în conflicte (căci sunt inevitabile adeseori), să nu mă mulez după preferințele juriului doar pentru a obține note mari, ci să scriu după sufletul meu și după plăcerea proprie. Am considerat că numai așa mă voi putea bucura cu adevărat de frumusețea jocului. Pentru că… până la urmă orice competiție este înainte de toate un joc în care trebuie să fii doar dacă te simți în largul tău, fără să te chinui.

Per ansamblu am respectat planul inițial, deși firea-mi pe alocuri vulcanică m-a gâdilat de câteva ori să reacționez altfel decât calculat. Am urmărit cu interes conversațiile de pe grupul de facebook tocmai pentru că sunt doar două luni în care se discută atât de intens și de dezinvolt. M-am „băgat în seamă” doar atunci când am simțit nevoia să spun/remarc/întreb/reproșez ceva legat de mine și de postările mele, dar trebuie să recunosc că de foarte multe ori am avut tendința de mă implica în discuțiile altora și a le da dreptate (sau nu). Însă autocenzura a funcționat și mă bucur, pentru că în final aș fi ajuns probabil să regret că i-am susținut pe unii și i-am acuzat pe alții.

De scris am scris așa cum am simțit fiecare probă încercând totuși să nu mă repet, să respect cerințele, să nu iasă un articol sec, să fiu coerentă și mai presus de toate să fiu pe cât s-a putut de sinceră cu cititorii. Este adevărat că ar fi trebuit să pun pe primul loc așteptările juriului, dar am preferat să-mi asum acest risc. Din punctul de vedere al locului ocupat n-a meritat să aplic această strategie, dar din toate celelalte a meritat pe deplin. N-am scăpat nici de data aceasta de sentimentul de dezamăgire, pe care l-am simțit atât de amar tocmai pentru că a venit fix la articolele pe care le-am scris cu cea mai mare implicare și originalitate de care am fost capabilă. Au fost și surprize plăcute, note foarte mari la care chiar nu mă așteptam și pentru care am simțit să mă manifest pe grup cu mulțumiri adresate juriului. Nu am făcut-o pentru a mă gudura ci pentru că pur și simplu am vrut să împart cu cei de acolo ceea ce simțeam. Poate ar fi trebuit să mă gândesc că nu-i interesează pe toți ceea ce am eu de spus și că gesturile pot fi interpretate, dar… am considerat că este dreptul meu să fac asta și că nu am încălcat în niciun fel libertatea celuilalt încât să se simtă lezat.

Am apreciat că Continue reading

Advertisements

Parteneri media

Articol scris pentru proba nr.29 din SuperBlog 2012.

Mi-a plăcut dintotdeauna să comunic cu oamenii și mi-a plăcut să scriu, dar într-un mod absolut conștient am ales o altă cale în viață. Nu știu dacă am făcut-o pentru că nu eram mulțumită de ceea ce ieșea din condeiul meu sau pentru că pur și simplu mi-a fost teamă să încerc să merg pe acest drum. Scrisul a rămas o simplă pasiune, un mod de descătușare, de eliberare și… atât.  Nu pot să neg că dorința de a face lucra în  media încă este undeva acolo, îngropată în suflețelul meu și din păcate cred că va rămâne acolo și numai acolo.

Dar…dacă ar fi să lucrez/colaborez cu unul dintre partenerii media ce au susținut concursul de blogging SuperBlog 2012, cred că cel mai bine mi s-ar potrivi JurnalLifeStyle.ro . Să vă spun și de ce: pentru că nu se axează pe un singur domeniu și mi-ar da libertatea de a scrie despre aproape orice și într-o formă pe care eu aș alege-o și pe care aș simți-o. De exemplu, dacă ar trebui să scriu despre un eveniment/film nu m-aș opri la o simplă cronică de informare a cititorului, la o descriere banală a evenimetului, ci aș încerca să merg puțin mai departe. Atunci când scriu mă și implic emoțional și încerc să-i ofer celui ce citește ceea ce eu mi-aș dori să aflu dacă aș fi în locul lui, iar asta cred că înseamnă mult și face diferența.logouri_parteneri_media_SB2012

Ca parte a staff-ului media din cadrul SuperBlog aș încerca să scriu cât mai mult despre el în perioada de înscrieri, dar și în timpul concursului. Consider că un articol în fiecare săptămână cu o impresie generală asupra modului în care evoluează lucrurile ar stârni curiozitatea și ar susține interesul urmăritorilor site-ului (JurnalLifeStyle.ro). Continue reading

Unde se va ajunge cu stocarea

Articol scris pentru proba nr.27 din SuperBlog 2012.

Se apropia ziua lui și mă enervam din ce în ce mai tare pentru că îmi interzisese să organizez ceva. Mi-aș fi dorit să-i plănuiesc o petrecere frumoasă, la care să-i invit pe prietenii noștri buni, să cinăm împreună și să ne bucurăm de o seară memorabilă. Ar fi fost un bun prilej să ne relaxăm și să clădim amintiri de care să râdem cât de curând.

Însă în ciuda rugăminților lui, n-am putut rezista să nu fac ceva. Pur și simplu nu concepeam să las această zi să treacă așa…ca oricare alta. Nu-mi permiteam să-i încalc voința chiar atât de tare încât să-i fac o petrecere surpriză, dar cu toate acestea nu duceam lipsă de idei. Cu doar o zi înainte de data magică bifată imaginar în calendar, am hotărât să-i pregătesc o mică surpriză la care să fim prezenți doar noi doi. M-am furișat cu laptopul în living în noaptea precedentă și m-am apucat să fac un colaj cu momentele noastre importante pe care le aveam presărate prin tot felul de foldere. Abia atunci am realizat cât de multe am trăit împreună, m-am emoționat și am râs cu lacrimi în același timp. Nu mă gândisem până în noaptea aia că am strâns o adevărată comoară ce devine tot mai importantă, cu fiecare secundă ce trece. Am terminat colajul undeva spre dimineață, iar pentru că nu plănuisem încă modul în care aveam să i-l prezint, am decis să-mi iau măsuri de siguranță. Am pus fișierul pe stick pentru cazul în care decideam să-l urmărim pe un alt calculator decât al meu, dar pentru că mai întâmpinasem probleme cu „bățul”, am salvat o copie și pe serviciul online Cloud. Știam că așa n-aveam să mai am probleme. Continue reading

Românește

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2012.

Trecuse foarte mult timp de când nu ne mai văzuserăm și abia așteptam să stăm la o bârfă mică, așa ca fetele. Am amânat de atâtea ori întâlnirea, încât ajunsesem să cred că pur și simplu  2012 nu e anul nostru și încercam să mă împac cu ideea. Dar într-un final,zilele trecute am hotărât împreună că trebuie să ne vedem, indiferent că veneam pe jos, prin viscol ori prin ploaie torențială.

***

– Draga mea, credeam că n-o să te mai văd anul acesta. Ce mai faci? Eram atât de nerăbdătoare să-mi povestești cum a fost vara petrecută în State.

– Da, și eu abia așteptam să ne vedem și să-ți povestesc. Păi… cum să fie? În principiu a fost foarte diferit de tot ce am experimentat până acum. O experiență de viață cu părți frumoase, dar și cu momente în care-mi venea să iau primul avion spre casă. Am muncit mult, dar m-am și distrat, am încercat să păstrez un echilibru între ce trebuia să fac și ceea ce-mi doream să fac. Continue reading

Legenda?

Articol scris pentru proba nr.25 din SuperBlog 2012.

Complotase cu toată lumea și se chinuise aproape vreo două luni să pună la cale surpriza pentru aniversarea noastră,iar eu… la rândul meu mă chinuisem să ascund faptul că știam ce se întâmplă. Mă măgulea și mă copleșea întregul efort pe care îl depusese pentru a face ceva fără știrea mea și mi-aș fi dorit să nu știu nimic, dar era cam imposibil pentru că îl cunoșteam atât de bine,pentru că am un al 6-lea simț mult prea dezvoltat și pentru că mi se întâmplă de prea multe ori să dau de lucruri pe care n-ar trebui să le găsesc.

Văzusem biletele de avion către Bordeaux, găsisem și inelul în buzunarul sacoului când am vrut să-l bag în mașina de spălat, îi citisem lejer stresul de pe față atunci când căuta o modalitate să mă mintă, însă nimic din toate astea nu m-a împiedicat să mă bucur precum un copil când am ajuns la destinație. În prima zi am vizitat orașul, ne-am bucurat de atmosfera magică a Franței, iar a doua zi am plănuit o mică escapadă spre ocean. Era unul din visurile mele să văd Atlanticul și mă bucuram enorm să fac chestia asta cu el. Și pe lângă asta, bănuiam eu că avea de gând să facă „Gestul” chiar pe plajă, având oceanul ca martor.

Emoțiile pe care le-am avut în acea zi, pot spune că au fost dincolo de orice imaginație. Să fiu acolo și să-l simt pe el cum îmi strânge mâna și-mi zâmbește a fost pur și simplu de pe altă lume. Am rămas acolo ore în șir, ne-am plimbat și i-am împărtășit oceanului dragostea noastră imensă, dar cu toate astea vedeam pe chipul lui o umbră de tristețe pe care nu mi-o puteam explica, așa că l-am întrebat. Continue reading

Vis de mașină

Articol scris pentru proba nr.24 din SuperBlog 2012.

Deși plănuiserăm să ne uităm la un film interesant, nu m-am supărat când a adormit în fața televizorului. Ba din contră, nu mă săturam să-l privesc cum dormea liniștit cu capul pe coapsele mele și încercam să rezist ispitei de a-l atinge. Am închis tv-ul și am continuat să-i admir trăsăturile subliniate fin de lumina lunii ce bătea generos pe geam.

– Vaiii! Îmi pare rău! S-a terminat?

– Nu s-a terminat, dar am considerat că priveliștea de aici e mai frumoasă decât orice film din lume.Dar  acum că te-ai trezit…poate îmi povestești și mie ce ai visat, căci aveai un zâmbet constant pe buze.

– Da, am visat ceva foarte frumos și foarte ciudat.

L-am îndemnat încă o dată să-mi povestească, în timp ce îmi treceam lin mâna prin părul lui.

– Eram cu tine, undeva, într-un loc necunoscut. Cred că ne rătăciserăm, iar eu ca de obicei mă alarmam și mă consumam pentru că nu reușeam să găsesc o soluție. Dar tu, ca de obicei, erai lângă mine și mă temperai, mă mângâiai așa cum faci și acum și-mi explicai că nu rezolv nimic dacă mă agit.

– Tipic! Continue reading

Fără PC?

Articol scris pentru proba nr.23 din SuperBlog 2012

Am trăit o bună perioadă din viață fără PC, fără laptop, telefon mobil sau alte astfel de gadgeturi, iar acum când sunt atât de dependentă de ele, îmi pun destul de des diferite întrebări. Încerc să-mi amintesc cum decurgea viața  mea fără să tastez zilnic pe blog, fără să mă joc din când în când pentru relaxare, fără să rulez tot felul de programe care să solicite memoria și procesorul la maximum, dar… adevărul este că nu prea reușesc, asta deși în general am o memorie care nu dă greș. Continue reading