Tag Archive | delaco

Pasiuni între pasiuni

Articol scris pentru proba nr.19 din SuperBlog 2013.delaco_fan_branza_proof1-300x300

Sunt o persoană activă și de cele mai multe ori nu mă limitez doar la programul din timpul zilei de muncă. Aș putea spune chiar că după programul de la job începe cu adevărat ziua pentru mine. Plec de la birou pe jos, fac jogging seara în parc, deseori merg în drumeții pe munte și chiar particip la manifestări sportive atunci când mi se oferă ocazia pentru că atunci când mă mișc simt că trăiesc. Mulți m-au întrebat de ce fac asta și m-au criticat pentru că mi-aș extenua inutil corpul, că exagerez cu exercițiile sau că am transformat activitățile acestea într-o obsesie. Am încercat să explic o dată, de două ori, chiar și a treia oară. Apoi mi-am dat seama că de fapt acesta era un gest inutil și că-mi pierdeam timp prețios cu explicațiile pe care nimeni nu voia să le asculte sau să le înțeleagă.

De exemplu, Continue reading

Când mă gândesc la miez de lapte

Articol scris pentru proba nr.5 din SuperBlog 2013.

Știi sentimentul acela pe care îl ai înainte de a pleca într-o vacanță? Da, fix acela că oricâte lucruri bagi în bagaje tot ți se pare că nu-i suficient și că e bine să ai și o bluză mai elegantă și un tricou mai amuzant și o bluză cu mânecă lungă și încă una și bineînțeles rochia preferată și tot așa. În cele din urmă bineînțeles că valiza se închide groaznic de greu sau nu se închide deloc și apelezi la bunătatea și înțelegerea iubitului și începi puțin câte puțin să umpli și valiza lui. Asta până când se prinde și începe să scoată din ele pentru a-și putea lua și el măcar un tricou, o cămașă și vreo 2 perechi de pantaloni. Ei bine… urăsc când se întâmplă toată înlănțuirea asta de evenimente cu doar câteva ore înainte de decolarea avionului.

– Draga mea, nu uita să-mi pui și mie pachetul cu miez de lapte, știi doar că sunt dependent și n-o să pot să rezist 7 zile fără brânza mea preferată! Renunță și tu la o rochie și fă loc pentru el, te rog!

Dar bineînțeles că în graba în care ne găseam am uitat complet de pachetul lui și mi-am amintit abia după îmbarcare. Am preferat să nu-i spun și să mai prelungesc starea de bine măcar până când el va constata singur absența miezului său. Din fericire nu și-a amintit nimic pe timpul zborului și nici până am ajuns la vasul de croazieră pe care aveam să ne petrecem vacanța pe care o planificasem în amănunt. Visul frumos s-a spulberat însă când am început să despachetăm.

– Nu pot să cred! Chiar nu pot să cred că ai uitat așa ceva! Atâta lucru te-am rugat și eu și n-ai fost în stare să fii atentă. Uneori, în momente ca astea stau și mă întreb dacă tu chiar îmi acorzi atenție sau dacă îți pasă de ceea ce-mi doresc!

– Iubitule, cum poți să spui așa ceva? Nici eu nu pot să cred că de la un lucru atât de minor ajungem să ne certăm și să stricăm un moment care se dorea a fi magic! Știi bine că nu e așa cum zici tu, ci este din cauză că m-am grăbit și că nu dormisem în ultimele 20 de ore. Înțelege-mă și tu! Continue reading

Începe SuperBlog 2013

M-am gândit mult dacă să fac acest pas, dacă sunt pregătită pentru încă o provocare, mai ales după mica dezamăgire pe care am simțit-o anul trecut. Cu toate acestea, tentația de a participa la o nouă ediție de SuperBlog a fost mai mare decât temerea ce se instalase. Și în plus… toamna parcă trece mai repede și mai ușor când sunt implicată într-un asemenea eveniment.

SuperBlog nu este numai un concurs creativ pentru bloggeri sau o modalitate de a câștiga premii frumușele, nu! SuperBlog este un „microb” care-ți schimbă modul de viață, care îți modifică prioritățile, îți schimbă starea de spirit timp de 2 luni și… inevitabil îți tocește tasta F5 (cunoscătorii știu de ce). 😀

Sponsorii de anul acesta sunt meniți să antreneze și să provoace imaginația prin propunerea unor teme cât mai diverse: Toyota, LuxuryGifts, Market Online, Farmec, Aqua Carpatica, mediadot, COTY, Delaco, Reeija, Vila Alpin Straja, Editura Nemira și Ștampileonline.ro.

Acestea fiind spuse…   Continue reading

Ce mai brânză!

Știți senzația aia când ajungi seara târziu acasă și deși ești leșinat de foame și ai devora întreg frigiderul, pașii te duc spre canapea iar capul nu se lasă dus de pe perna moale? Nu e deloc plăcut să trebuiască să aleg între somn și mâncare, dar pur și simplu în astfel de  momente nu reușesc să găsesc puterea interioară de a mă împotrivi instinctelor. Așa că m-am hotărât să trag un puiuț mic mic de somn, după care să mă duc la bucătărie și să înfulec ceva. M-am descălțat în grabă, am lăsat haina în cuier m-am lăsat pradă lui Moș Ene.

M-am trezit într-un zgomot dominat de voci de copii și râsete asurzitoare, din care se remarca însă o voce groasă, impunătoare, ce reușea să potolească micul vacarm ce se pornise. Eram într-o livadă pe care nu o cunoșteam și nici nu aveam habar cum ajunsesem acolo. M-am gândit să mă duc spre sursa de sunet ce-mi întrerupsese somnul, pentru a întreba ce se întâmplase cu mine. Am dat peste un domn ce era înconjurat de vreo 5 copii așezați în cerc în jurul său și care-l priveau acum în liniște, fără a schița cel mai mic gest. Continue reading