Archive | October 2010

Mai mic decât mic

Articol scris pentru proba 20 din SuperBlog 2010.

Seara aceasta se anunță a fi importantă, m-a sunat mai devreme prietenul, spunându-mi să mă îmbrac cât pot de repede pentru că vine să mă ia la o cină. Ce-o fi cu el? Îl cunosc prea bine ca să nu-mi dau seama că se întâmplă ceva ciudat cu el. Ideea este că mă conformez. Deja m-am îmbrăcat, m-am machiat discret, mi-am dat și cu parfum… oare am uitat ceva? Aaa…da, cerceii, brățara, inelul preferat și poșeta. Cam asta ar este! Acum aștept. Urăsc așteptarea asta, mai ales când nu știu ce aștept de fapt. Știu că e ceva necurat la mijloc, că nu era tonul lui obișnuit și mai ales că nu m-ar scoate în veci la o cină la un restaurant de fițe, o ieșire la o bere fiind de ajuns. Încerc totuși să evit să-mi fac gânduri, pentru că nu-și au rostul. Există clar doar 2 variante, fie face marele gest și mă cere de soție, fie… se întâmplă ca în Blonda de la drept și mă părăsește într-un mod extraelegant. Pffffff… nu, gata, nu mă mai gândesc!

<<Riiiiiiiiiing>> Continue reading

A fi sau a nu fi… blogger

Articol scris pentru proba 19 din SuperBlog 2010.

Pentru a-mi da cu părerea cu privire la bloguri și blogosferă, consider că ar trebui să încep prin a lămuri pe toată lumea ce este un blog, din punctual de vedere al altora. Așa că dau eu frumușel un search pe Google și găsesc o definițe după cum urmează : blog (cuvânt artificial, combinat, provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) ce conține articole periodice sau și cu actualizare neîntreruptă, ce au de obicei un caracter personal.

Eu am acest blog de 2 ani, dar am început cu adevărat activitatea 3 luni mai târziu. Această întârziere s-a datorat tocmai faptului că nu prea aveam habar cu ce se mănâncă scrisul online. Am avut și eu impresia că este ceva superficial, un loc, o pagină unde fiecare scrie câte ceva care să atragă atenția și să primească mai multe vizite. Un alt motiv pentru care am intrat în lumea aceasta ar putea fi considerat și spiritul de turmă, văzând că tot mai mulți au un blog, am zis de ce eu să rămân mai prejos (știu, unii ar numi asta modă sau trend, dar eu prefer să-i zic spirit de turmă pentru că reflectă mai bine realitatea).

După o oarecare perioadă am început să-mi dau seama că aveam dreptate în mare parte. Dacă spun în mare parte, asta înseamnă automat că sunt aspecte în privința cărora m-am înșelat. Da, așa este. Cel mai important fiind acela că multe persoane chiar au ceva de spus prin intermediul paginilor personale și după părerea mea, aceia se pot numi cu adevărat bloggeri. Într-adevăr, gusturile nu se discută și poate că multe bloguri ce mie îmi plac, altora li se par banale sau chiar dizgrațioase, dar eu cred că atâta timp cât cineva scrie despre ceva care-i place sau îl preocupă, automat va ieși un material bun. Iar dacă mai respectă și câteva reguli simple de gramatică chiar are șanse să creeze ceva de calitate. Aici recunosc că sunt subiectivă și deși un mă pot declara ca fiind mare patriotă, mă simt mult mai bine când citesc un  articol scris corect gramatical și cu diacriticele bine puse. La rândul meu, de fiecare dată când am timp să scriu ceva bine organizat și bine  scris în limba română, parcă mă simt mai mândră de opera mea.

La nivel larg, blogosfera mi se pare puțin supraevaluată, mai ales din cauza topurilor ce se fac după diferite criterii și în urma cărora ies o mie și una de discuții. Nu știu dacă ar trebui să fie o competiție în lumea blogurilor, ar trebui să fie doar plăcerea de a scrie, de a informa, de a împărți cu ceilalți fotografii speciale, melodii de suflet, impresii personale despre anumite filme, etc. Este adevărat că pe baza acestor topuri, cei care sunt foarte bine clasați au șansa de a beneficia de venituri mai mari fie din publicitatea prin bannere fie din cea prin articole. Dar tocmai această capacitate de a câștiga de pe urma blogurilor parcă transformă toată blogosfera. Sper totuși că nu se va întâmpla același lucru ce s-a întâmplat cu presa scrisă, adică nu se vor orienta toți blogg-erii să scrie pentru bani și vor rămâne suficienți care să scrie de plăcere și pentru plăcerea cititorilor.

Cu Lamborghini pe birou

Articol scris pentru proba 18 din SuperBlog 2010.

O să conduc un Lamborghini! Nu, stați liniștiți, nu mi-am luat permisul de conducere și nici n-o să mă avânt pe străzi fără să am cartonul ăla. De fapt, n-o să mă avânt deloc, prefer locul comod din dreapta, de unde pot admira în voie peisajele și pot fotografia orice tâmpenie mi se pare mie mai specială. Dar cu toate astea, tot o să conduc un Lamborghini. Știu că toată lumea se duce cu gândul la celebra marcă de mașini când aude denumirea aceasta, dar eu mă refer la un laptop. De fapt, un netbook ASUS. Este vorba despre ASUS Lamborghini VX6. Încă nu am făcut cunoștință personal, dar din ce am văzut și citit pe net despre el, pot spune clar că m-a cucerit fără drept de apel (și de obicei nu mă las așa ușor impresionată)!

Subiectivă fiind, ador faptul că netbook-ul are ecran de 12 inci, numai bun de purtat oriunde și performează la capitolul multimedia grație implementării celei de-a doua generații a soluției video NVIDIA ION. VX6 folosește totodată și tehnologia NVIDIA Optimus, capabilă să comute în timp real între grafica integrată și cea dedicată pentru a asigura performanțele video optime și o autonomie mai mare. Partea cu autonomia sună iarăși bine, mai ales că poate face comutarea de grafică de unul singur atunci când este nevoie. Și dacă până acum a doua problemă la care m-aș fi gândit la vederea unui netbook era procesorul, se pare că ASUS Lamborghini VX6 mă cam lasă fără cuvinte și la capitolul acesta, pentru că procesorul Intel Atom D525 cu două nuclee, oferă o putere de calcul fără precedent pentru un netbook de 12 inci. Noul model redă imagini în culori vii și clare la rezoluția 1366 x 768 pixeli. Acesta se poate conecta la televizoare HDTV cu diagonale mari prin intermediul ieșirii HDMI, oferind imagini 1080p. Continue reading

Ieftin pentru toți

Articol scris pentru proba 17 din SuperBlog 2010.

380, 390, 400… 440, asta-i tot! Nici nu mai înțeleg de ce mai țin frigiderul în priză, pentru că în ritmul acesta o să ajungă să bată cu eleganță vântul printre rafturile pe care acum ceva vreme se înghesuiau produsele ca într-un bagaj cu limită de greutate la aeroport.

……………………………………………………………….

– Florica!? Vecină, ești acasă?

– Da Viorica, intră! Ai pățit ceva?

– Vecină, poți să mă ajuți și pe mine?  Îmi trebuie o cană de făină… eu am luat astăzi banii și n-am avut timp să-mi fac socotelile să văd ce-mi pot permite luna asta.

– Da, îți dau. Dar.. cum așa? Nu-ți ajung banii?

– Cum să-mi ajungă? Cu tăierea asta de salarii am ajuns să iau o mizerie.. Nu știu cum o să mă descurc, frigiderul și dulapurile sunt aproape goale, abia mai am de un sandwich să-i fac lu’ ăla mic dimineață, iar prețurile din supermarketuri sunt ceva de groază. Continue reading

X6 cu tot atâtea nuclee

Articol scris pentru proba 16 din SuperBlog 2010.

Poate că o să-mi atrag antipatii prin ceea ce voi spune, dar asta este ce cred și nu văd de ce aș pretinde altceva. În ziua de astăzi s-a ajuns în asemenea situație încât un produs, indiferent de calitate, utilitate, rezistență, etc. să devină unul dintre cele mai promovate, de imaginea căruia te lovești oriunde te-ai duce. Mi se pare cel puțin incorect. După părerea mea, după o campanie de promovare inițială, un produs ar trebui să se promoveze singur prin ceea ce oferă clientului. Se pare însă că este greu de înțeles pentru alții.

Continue reading

ARES are

Articol scris pentru proba 15 din SuperBlog 2010.

Încă o zi… cred. Nu sunt sigur. Ăsta este unul din dezavantajele traiului deasupra norilor, întotdeauna ai soarele în ochi, nu mai calculezi timpul și nu mai știi să apreciezi cât valorează fiecare clipă. Dar când ai o eternitate la dispoziție, de ce să plângi după o secundă sau două? Da, este adevărat, ai parte de multe altele care să compenseze, gen putere absolută, lipsa preocupărilor și.. nu în ultimul rând tehnica de ultimă generație îți stă la degetul mic.

– Îți întrerup gândurile prietene Marte?

– Eh, mai contează? Știi prea bine că avem tot timpul din lume la dispoziție. Mă bucur că ai venit dragul meu Ares, nu mai știam nimic de tine de nici nu mai rețin când! Sper că ai venit cu vești proaspete despre ce mai cred romanii despre noi. Încă se mai ceartă cu grecii pe subiectul dacă suntem sau nu aceeași persoană?

– Cred că n-au să epuizeze niciodată acea temă de discuție! Sunt prea orgolioși să vadă că ambele părți se înșeală. În fine…de data asta n-am venit să discutăm chestiuni pământene. Tu ce mai faci?

– Ce să fac? Parcă nu-mi mai gasesc cheful de altădată, nu mă mai invocă nimeni, nu mai au nevoie de mine în nici o luptă, nimic! Este totul atât de banal!

Continue reading

Lansarea de după redecorare

Articol scris pentru proba 14 din SuperBlog 2010.

Nici nu-mi vine să cred că a trecut un an de când mă credeam decoratoare de site-uri și îmi storceam creierii pentru a veni cu idei cât mai bune, originale și 100% sincere cu privire la aspectul magazinului online Azerty. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut experiența la momentul respectiv, dar acum când am aflat că Azerty chiar urmează să-și schimbe înfățișarea m-am entuziasmat serios. Gândul că poate unul din sfaturile pe care le-am dat eu se numără printre cele materializate este mult mai satisfăcător decât m-aș fi așteptat. Tocmai de aceea noua provocare, cea de a promova relansarea a picat la țanc. Pentru această relansare m-am gândit să trimit câte o scrisoare fiecărui om care a contribuit la „noile hăinuțe” ale magazinului.Dacă nu înțelegeți foarte bine la ce mă refer, citiți rândurile de mai jos.

Dragii mei,

Ca urmare a muncii asidue depuse de-a lungul acestor ultime luni, iată că am ajuns să avem prilejul de a vede linia de sosire. Da, magazinul nostru online, Azerty se va redefini. Și nu mă refer aici doar la o desfătare a nervului optic ci la faptul că se vor prezenta multe noutăți care vor duce comerțul online la un alt nivel. Deocamdată nu puteți vedea decât cum arată noua siglă, pentru restul fiind nevoie de puțină răbdare. Continue reading