Archives

Cadou simbolic

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2013.

„Toată lumea știe  că deși anii trec și își pun amprenta pe fizicul meu, sufletul a rămas blocat tot la vârsta copilăriei. Motiv pentru care păstrez încă acea bucurie și acel entuziasm de a face cadouri, de a dărui fără o ocazie anume, ci doar  pentru a mă bucura de surprinderea persoanelor dragi. Îmi place să trăiesc împreună cu acea persoană emoțiile momentului și să le păstrez în suflet ca pe una dintre cele mai de preț amintiri.

Iar astăzi vreau să adaug în acel folder din creierașul meu încă o amintire cu tine. Nu te uita în calendar și nu încerca să te gândești dacă era vreo dată aniversară pe care tu ai ratat-o! Știi mai bine decât oricine că n-am nevoie de calendar ca să-ți fac o bucurie și să-ți alung chiar și pentru câteva minute gândurile negre ce au cam pus stăpânire pe tine în ultima vreme. Nu-mi place să te văd îngândurat și cu atât mai puțin copleșit de idei urâte și temeri.  Nu așa ești tu! Te-am privit și te-am ascultat luni de-a rândul cum ai visat să faci acel lucru, te-am sprijinit cu ce am putut și am încercat să nu fiu tocmai eu cea care te dezamăgește. Nu știu cât de mult mi-a reușit, dar încă nu m-am dat bătută (gest pe care ar trebui să-l faci și tu) și n-am să mă dau vreodată. Nu-ți promit că drumul va fi unul lin, nici că lucrurile vor decurge conform planurilor pe care ți le-ai făcut. Pot doar să-ți spun fără vreo urmă de îndoială că voi fi în continuare aici pentru tine, să-mi împărtășești fiecare bucurie ce știu sigur că va veni, dar și să-ți ridic bărbia și să-ți șterg lacrimile atunci când vei simți că ești pe punctul de a ceda.

Pentru momentele în care vei simți totuși nevoia să fii doar cu tine însuți în căutarea unor răspunsuri, vreau să păstrezi acest cadou simbolic și să recitești mesajul. Continue reading

Virtual către Straja

Articol scris pentru proba nr.20 din SuperBlog 2013.

Pe vremea când eram la școală, exista o temă pe care pur și simplu o detestam. La sfârșitul fiecărei vacanțe trebuia să scriem o compunere despre cum ne-am petrecut zilele libere, unde am fost și ce lucruri speciale am făcut pentru a ne distra. Nu-mi plăcea din două motive: fie riscam să par că mă laud și vreau să epatez spunând pe unde am tot umblat, fie ajungeam să mă simt cea mai bătută de soartă pentru că din diverse motive nu fusesem nicăieri și nu făcusem nimic care să merite povestit. Această temă pentru acasă mi se părea un motiv simplu de a da naștere unor invidii între noi, elevii. Iar acum, la maturitatea pe care îmi place să cred că am atins-o, mi-am dat seama că era și o oarecare invadare a vieții private.

Ehhh.. fix aceeași senzație o retrăiesc ori de câte ori mă întorc din concediu, iar colegii în loc să aștepte să le povestesc eu ceva, se reped să mă întrebe ce am făcut și cum a fost. Anul acesta nu voi pleca nicăieri din diverse motive și mi-a venit o idee: să iau la puricat site-ul Vilei Alpin din Straja și să le povestesc o vacanță imaginară construită prin analizarea paginii web. Așa că am intrat pe site și m-am apucat de treabă.  La o primă vedere, acesta pare destul de simplu și sărăcăcios din punct de vedere grafic și tehnic, cel puțin așa îmi lasă mie impresia albul predominant și neîntrerupt de vreun alt element grafic (aici sunt subiectivă pentru că albul de obicei mă duce cu gândul la pereții de spital, deci ceva neatractiv), deci ar prinde bine ceva culoare sau design. La o a doua vedere, adică dacă dai un scroll down, observi că prima pagină oferă suficiente informații pentru a te putea ajuta să-ți formezi o părere despre Vila Alpin și așezarea ei pe hartă, serviciile oferite de aceasta și programul unui eventual sejur la Straja. De exemplu, chiar de pe această pagină aflu că în prima zi acolo pot avea parte de un adevărat cantonament la Straja , nu numai de relaxare și lenevire așa cum se întâmplă de obicei în cazul vilelor. Îmi place ideea de a pune în josul acestei pagini și un tur virtual al vilei pentru că asta ar putea stârni curiozitatea  celor care vizitează site-ul pentru prima oară.

Meniul de navigare din partea superioară este Continue reading

Update la gustul de altădată

Articol scris pentru proba nr.16 din SuperBlog 2013.

Îl priveam cum stătea gânditor pe canapeaua din living și încercam să-mi dau seama dacă este momentul să-l întreb dacă a pățit ceva sau ce anume s-a întâmplat cu el. Însă după multe minute de incertitudine mi-am luat inima în dinți și m-am apropiat.

– Iubitule, ce-i cu tine de ești așa apatic? Te-a lovit cumva astenia de toamnă din cauza ploii de afară?

– Nu. Nu sunt apatic, doar nostalgic.

– De ce anume îți este dor?

– Mă gândeam că se apropie sărbătorile de iarnă și inevitabil mi-am amintit de bunici și de vacanțele pe care le petreceam la ei. Nu-ți imaginezi cât de frumos era și cum puteau oamenii să fie extraordinar de fericiți într-un ambient complet diferit de cel pe care îl avem noi astăzi. Am închis ochii și parcă m-am văzut în bucătăria bunicii, plină de ștergare pe pereți și tot felul de țoale pe jos, cu o masă veche și scaune ce purtau amprenta trecerii multor copii și nepoți și într-un colț cu o sobă din cărămidă. Acolo bunica pregătea cea mai bună mâncare pe care am gustat-o vreodată. Nu știu dacă faptul că eram copil și încă mă aflam în descoperire era de vină, dar nimic din ce am mâncat la maturitate nu m-a făcut să simt ce reușeau acele bucate, nici măcar delicatesele restaurantelor.

– Și eu am trăit așa ceva și aveam impresia că niciodată nu voi mai gusta nimic asemănător. Parcă nici mâncarea pe care o făcea mama nu era așa bună. Dar lucrurile s-au schimbat când am învățat să gătesc și ceea ce ieșea din mâinile mele părea să întreacă priceperea bunicii. E vorba de subiectivitate.

– Nu. Uite, de exemplu: am încercat și eu să fac plăcinta de mere după rețeta bunicii, dar a ieșit un fiasco. Nu semăna deloc cu acea prăjitură pufoasă dar și puțin crocantă cu umplutură moale, aromată și perfect coaptă. Dac-ai știi de câtă vreme mi-e dor de ea!

– Ce ai zice dacă am încerca?

– Nu va ieși! Niciodată nu a ieșit.

– Eeeeei.. știi că întotdeauna când te încăpățânezi cu o negație, mă determini să-ți demonstrez contrariul. Hai! Mă duc să iau merele și ce ne mai trebuie și ne apucăm de treabă. Continue reading

De nedespărțit!

“Știi că întotdeauna te-am susținut în demersurile tale, te-am ajutat să-ți împlinești visurile și să atingi fiecare țel pe care ți l-ai propus, oricât de sus ai fi țintit. Și cred că știi și că n-am regretat niciodată ce am făcut pentru tine și câte am suportat, ba chiar am îndurat totul fără să suflu vreun cuvânt, fără să-ți reproșez ceva. Dar toate au o limită, iar eu am ajuns la ea, din păcate. Nu mi-aș fi dorit să se ajungă aici pentru că te iubesc și nu vreau să te fac să suferi. Am fost atâția ani nedespărțite (era grav dacă lucrurile ar fi stat altfel) și ar fi trebuit să înțelegi până acum că grija ta pentru aspectul exterior mă distruge la propriu. Nici mie nu-mi place că sunt acoperită de fire de păr care-mi țin umbră și nu mă lasă să mă bucur în voie de mângâierea razelor de soare, de atingerea catifelată a așternutului tău de mătase sau de mișcarea relaxantă a apei în cada cu vibromasaj, dar nu am de ales. Tu ai luat decizia de a scăpa de această pilozitate pentru a arăta impecabil, dar… oare n-ar fi trebuit să mă consulți și pe mine înainte? Nu te-aș fi refuzat și nici nu te-aș fi acuzat pentru tratamentele convenționale la care ai apelat, dar măcar aș fi fost pregătită pentru suferințele prin care aveam să trec. Epilarea la salon, cu ceară sau cu epilatorul m-au distrus pur și simplu, dar încerc să mă consolez cu gândul că ai arătat bine  și ai cucerit pe toată lumea în urma durerii la care m-ai supus. Și mai tare mă doare faptul că deși pe mine mă preocupă fiecare stare a ta, tu nu faci nimic să-mi alini suferințele. Îți înfrumusețezi ochii, buzele, unghiile fără pic de durere; îți îngrijești stomacul, plămânii, ficatul; îți protejezi creierul și mai ales inima… Cum poți să uiți că eu sunt cel mai mare organ al tău,cel care-ți facilitează contactul cu exteriorul și-ți protejează întregul corp? Eu te iubesc, ar trebui s-o faci și tu! Și ar mai trebui să găsești o soluție de a mă îngriji fără să mă maltratezi!”

silkn-sensepil-epilator-cu-lumina-pulsata-ipl

Continue reading

Sejur la NH

Articol scris pentru proba nr.13 din SuperBlog 2012.

Îmi înghețase ceafa de la picăturile ce cădeau din cer ca la un concurs de mare viteză, dar încercam să nu mă gândesc la asta. Cineva îmi spusese odată că e același lucru dacă alergi prin ploaie ori dacă mergi la pas, așa că mergeam lejer pe străzile Bucureștiului făcându-i parcă în ciudă potopului apocaliptic. Mă simțisem excelent în ziua aceea și nu aveam de gând să las o ploaie neanunțată să-mi strice sejurul pe care îl câștigasem cu mult efort într-un concurs de creație. Îmi propusesem încă din momentul în care am aflat că am câștigat să nu las pe nimeni și nimic să mă împiedice din a savura fiecare clipă.

Când am ajuns în sfârșit la NH Bucharest,eram udă până la piele, dar atitudinea pozitivă și zâmbetele celor de acolo m-au făcut chiar să mă amuz de felul în care arătam după o plimbare de după-amiază destinată redescoperirii Bucureștiului. Am aflat că au un mesaj foarte atractiv și motivant prin care încearcă să propage preocuparea pentru mediul înconjurător: “Wake up to a better world” . I-am felicitat și m-am îndreptat spre cameră cu gândul la un duș fierbinte care să-mi pună rapid sângele în mișcare și să alunge eventuala răceală ce ar fi stat la pândă. Am folosit cosmeticele din noua gamă “Agua de la Tierra”, cu ambalaje oxo-biodegradabile, ce sunt oferite gratuit oaspeților din fiecare hotel NH și am aflat astfel că durata de biodegradare a ambalajelor lor este de maxim 7 ani și nu de 400 ani cât durează biodegradarea unui ambalaj de plastic normal. Am apreciat și mai mult grija lor pentru natură când mi-am amintit pentru o fracțiune de secundă dezastrul ce-l văzusem anterior prin oraș și pe care încercasem să-l trimit undeva în ¨backstage¨ ca să nu-mi stric grav dispoziția. Continue reading

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 3,100 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 52 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Paza bună trece cutremurul rău

Am auzit de curând o știre venită din partea organizației ONU referitoare la statisticile anului trecut. Ceea ce mi-a atras atenția cu adevărat au fost numerele referitoare la victimele umane în urma dezastrelor naturale. Nu numai că au fost foarte mari, ci chiar au fost cele mai mari din ultimii 20 de ani.

În această categorie, a cataclismelor naturale, ponderea cea mai mare a victimelor aparținea cutremurelor și urmărilor acestora, adică tsunami. Numai dacă luăm în calcul cutremurul devastator din Haiti sau la cel din Chile ajungem la un număr de victime foarte mare.

Se știe prea bine că în țara noastră dacă ar avea loc un astfel de cutremur, foarte multe vieți ar fi puse serios în pericol din cauza stării precare a multor construcții de pe întrec teritoriul. Importator unic al sistemelor de detecție și avertizare seismică SOS-LIFE, Lamit Co, pune în vanzare ultimele 1000 de dispozitive de acest tip, adresate utilizatorilor casnici la prețuri deosebit de avantajoase: 990 lei/bucata(prețul fără tva). Continue reading