Archive | January 2010

Telegramă, că articol nu se poate numi

Mda.. n-am mai scris de mai bine de o săptămână și probabil la fel o să se întâmple și în continuare. N-am mai avut timp de nimic… Mă seacă facultatea asta (de puteri, bineînțeles)!

Deci… afirmații despre ultima săptămână :

– da, a fost ziua mea

– da, am fost să văd Avatar (o să revin cu niște impresii cât de curând)

– da, m-am distrat

– da, mi-am terminat proiectul la conta (nu știu cât de bine, dar l-am terminat)

– nu, n-am terminat de învățat la management, iar la restul nici nu m-am apucat

– nu, n-am văzut toate meciurile de la Australian Open pe care mi-aș fi dorit să le văd (mi-aș fi dorit în schimb să nu-l văd pe-al lui Rafa de ieri)

– da, sunt tristă că n-o să am motiv întemeiat să mă uit la finala de duminică

– nu, nu m-am bucurat de zăpadă și mă oftic teribil (sper să mai ningă)

– da, sunt foarte fericită că m-am împăcat cu cineva (se știe cine)

– da, sunt foarte confuză din multe privințe și mi-e teamă să mă lămuresc în majoritatea

– da, sunt foarte foarte foarte încântată de cadourile primite 😀 și de surpriza pregătită de fete

– da, îmi place cum sună „blackjack” 😛 Continue reading

Advertisements

Australian Open – before

După cum ziceam zilele trecute, pe 18 ianuarie debutează primul turneu de Grand Slam al anului, Australian Open. Nu știu de ce, dar anul acesta nu simt același entuziasm ca anul trecut, parcă nici nu realizez ce se întâmplă și pe unde-mi zboară timpul.  Revenind însă la subiect… Am citit săptămâna asta mai multe preview-uri ale turneului făcute de anumiți domni, cu prognosticuri cu tot. Trebuie să recunosc că… nu  sunt uimită deloc de previziunile lor. Majoritatea mizează pe Federer sau Murray, unii pe Del Potro, Djokovic sau chiar Davydenko pentru o posibilă finală (între timp a apărut tabloul principal care neagă posibilitatea unei finale Federer-Davydenko). Continue reading

Widget nou

Astăzi am adăugat blogului un widget nou care-și va arăta utilitatea începând de luni, când debutează turneul de tenis Australian Open. Sincer și eu sunt curioasă să văd ce știe să facă în afară de a calcula timpul rămas până la startul turneelor de Grand Slam.

O să scriu în zilele ce urmează ce aștept eu de la AO și ce așteaptă experții. Momentan sunt înglotată în alte probleme . Continue reading

Timp irosit

Am intrat într-o perioadă pe care o urăsc teribil: sfârşitul de semestru. Temele, proiectele şi lucrările de seminar pe care trebuie să le predau în timp record sunt făcute parcă să mă pregătească pentru idioţenia de sesiune ce urmează. Trecând peste oboseala ce se acumulează zi de zi, mă simt oribil pentru că nu mai am timp pentru mine, nu mai am timp să văd un film, să citesc o carte, să mă liniștesc din vâltoarea în care am fost prinsă.  Și bineînțeles că ironia sorții face ca tocmai în perioada asta să mi se deschidă o poftă nebună de citit, de cultură, de hrană pentru suflet. Mă chinui de câteva luni să citesc Dragoste în vremea holerei și n-am mai reușit nici până azi 11 ianuarie 2010, 11:25 PM. Mi se pare atât de trist când îmi propun să fac ceva și nu reușesc. Nu-mi stă deloc în caracter să las lucrurile pe jumătate făcute sau mai rău, abia începute. Sper ca peste fix 31 de zile, adică la sfârșitul sesiunii să-mi regăsesc liniștea și să-mi păstrez dorința de citit pe care o am acum. Continue reading

Deja-vu

Undeva în urmă cu un an scriam un articol, nu-mi amintesc clar dacă era primul, nici nu contează de fapt. Ceea ce mi se pare bizar, este că și anul acesta, aproximativ în aceeași perioadă trăiesc aceleași senzații. Am tendința să  scriu despre același lucru și să fac aceleași remarci. E  feelingul ăla de deja-vu. N-am nicio problemă cu asta, se mai întâmplă să ai senzații de deja-vu. Mă intrigă însă teribil de mult sentimentul pe care-l am, de a fi bătut pasul pe loc. Urăsc să vorbesc despre aceeași chestie, să mă repet, dar de data asta chiar nu pot să mă abțin.

Fac referire aici la articolul despre Diplomație sau Ipocrizie .

Dacă este ceva ce urăsc teribil pe lumea asta, cu siguranță este vorba despre minciună și implicit ipocrizie. De ce frate să vrei să pari într-un fel când tu de fapt ești total pe dos? Continue reading

No regrets

De ceva zile încoace mă tot chinuie talentul de filosoafă… și mă chinuie rău de tot. Simt că am prea multe nelămuriri pentru timpul pe care-l am disponibil pentru a căuta răspunsuri sau pentru a dezbate cu prietenii. Sau poate că timp este suficient, dar nu caut unde trebuie și nici ce trebuie.

Mda, deja încep să-mi pierd coerența, așa că o să trec la o primă temă care mă stresează……. anume, regretele. După cum spune o zicală (pe care obișnuim să o evocăm adesea),  „mai bine să regreți ce ai făcut decât să te întrebi apoi cum ar fi fost dacă”. Trebuie să recunosc că am folosit de multe ori zicala respectivă și am făcut multe chestii pe care la vremea respectivă le consideram nebunii și pe care mi-era oarecum teamă să le fac. Dar acum realizez că nu e vorba de nicio zicală, de niciun sfat de la nimeni. De fapt, faci ceea ce vrei să faci, iar toate elementele exterioare sunt doar pretexte sau posibili viitori învinuiți. Mai pe scurt, să ai pe cine da vina. Dar de ce să dai vina pe ceva sau pe cineva pentru ceea ce tu… în cunoștință de cauză ai ales să faci? Pentru că regreți? Pentru că nu ești capabil în primul rând din punct de vedere psihic să-ți asumi răspunderea pentru faptele tale? Continue reading

2009 – review

2009 – un an ciudat! (strict părerea mea)

De ce spun ciudat? Pentru mine a fost plin de contraste și extrem de grăbit. Dacă în momentul în care trăiam anumite experiențe aveam senzația că durează și mi se întipăresc pe retină, acum constat ca foarte puține au devenit de fapt amintiri. La începutul anului îmi făcusem câteva planuri, foarte ambițioase, dar majoritatea au rămas la stadiul de planuri sau mai bine zis… vise.

Mi-am dorit să ajung la finala Roland Garros. N-am ajuns. Asta cred că a fost în final, un lucru bun, pentru că nu știu cum mi-ar fi picat să dau o grămadă de bani ca să-l văd pe Federer jucând cu Soderling.

Am vrut să ajung la Tulcea la Centrul Ecoturistic, am ajuns. E magic! Merită banii și drumul!

Îmi plănuisem să merg la un film 3D, ghidată de curiozitatea-mi caracteristică. Am făcut-o și p-asta! Deși nu am fost impresionată și nu mă dau în vânt să repet experiența, nu regret că am făcut-o. În general nu regret nimic din ceea ce fac pentru că fiecare lucru făcut devine parte din mine.

Deși inițial nu făcea parte din plan, în septembrie am ajuns și la turneul de tenis de la București. A fost interesant. Cu siguranță o cu totul altă senzație decât în fața TV-ului. Continue reading