Articol scris pentru proba nr.14 din SuperBlog 2013.
Am senzația că toată viața mea am fost pe grabă, am mâncat în grabă, am făcut cumpărături în grabă și chiar mi-am vizitat prietenii presată fiind de timp. Poate doar în vacanțe am reușit să mă mai relaxez, dar nici atunci nu sunt tocmai sigură că n-am alergat în vreun scop. De fapt, îmi amintesc ce s-a întâmplat vara trecută când am plecat cu fetele pentru 5 zile în Mallorca. Plănuisem încă de la Crăciun că în iulie, de ziua Andreei vom petrece împreună în Baleare și bineînțeles că ne-am luat și biletele încă de atunci. Entuziasmul creștea proporțional cu apropierea momentului plecării, iar în final ne-am găsit în aeroport pentru a face check in-ul și a porni spre destinația mult visată. Văzându-ne cu biletele în mână am pornit spre controlul vamal și apoi în căutarea porții de îmbarcare D12. Ne-am luat după primul indicator și am făcut-o la stânga, apoi am continuat drumul înainte și tot înainte până ne-am trezit în capătul terminalului fără a ne atinge scopul. Am hotărât să luăm drumul înapoi crezând că am ratat noi vreun indicator, dar am ajuns în fața primului indicator fără a găsi însă poarta. În cele din urmă am întrebat pe cineva de acolo și ne-a informat că de fapt trebuia s-o facem la dreapta, nu la stânga și că indicatorul acela buclucaș nu fusese schimbat la ultima reorganizare a terminalului. Așadar am pornit-o la dreapta cu o stare de relaxare combinată cu furie. Continue reading
