Aventura americană

Articol scris pentru proba nr.18 din SuperBlog 2013.

Ploua torențial când am pășit pe ușa avionului în căutarea atingerii visului de-o viață. Sperasem atâția ani că într-o zi o să am ocazia să calc pe tărâm american măcar pentru câteva ore, iar acum aveam ocazia să fiu acolo preț de 3 luni și să experimentez toate aspectele traiului pe „tărâmul făgăduinței”. Când prietena mea Ana mi-a propus să recurgem la programul Work & travel pentru a ajunge în USA, am fost sceptică și i-am spus că deși mi-aș dori foarte mult să fac asta, nu mă cred totuși capabilă să fac față.  Din fericire, n-am putut rezista rugăminților acesteia de a o însoți și dorinței lăuntrice de a-mi atinge visul și ca rezultat mă aflam deja în avionul ce-și făcea loc printre stropii mari ai ploii de vară pentru a se opri pentru câteva ore în Paris și a mă conduce apoi spre destinația finală: San Francisco. După aproximativ 16 ore cu tot cu escală, am ajuns aproape înțepenită în metropola a cărei priveliște m-a fermecat încă de la coborârea pentru aterizare. Din păcate n-am putut-o vizita în acea zi pentru că ne grăbeam să ajungem în micul orășel în care aveam să lucrăm în următoarele 3 luni. El Dorado se afla la vreo 2 ore de mers pe șosea, adică vreo 120 de mile de San Francisco, însă foarte aproape de capitala statului California, Sacramento. Cei de la hotelul la care aveam să lucrăm ne-au întâmpinat foarte frumos și ne-au făcut instructajul foarte amănunțit în primele două zile, pentru ca din ziua a treia să intrăm deja „în pâine”.

Munca nu a fost tocmai ușoară, mai ales că pe lângă jobul de la hotel a trebuit să căutăm un al doilea job pentru a ne putea asigura o ședere plăcută și profitabilă așa cum ne propuseserăm încă de la început. Norocul nostru a fost că cel de-al doilea job l-am găsit la doar 2 străzi de hotel, la un magazin de jucării, și puteam face schimbul foarte ușor între cele două. Orașul mi s-a părut unul destul de liniștit, curat și mă simțeam bine, dar abia așteptam prima ieșire în lumea adevărată a USA. Ne-am împrietenit rapid cu vreo câțiva tineri de acolo și în prima zi liberă am dat o fugă în Yosemite National Park împreună cu ei. Drumul m-a fascinat mai ales pentru că începusem să simt diferența de cultură și infrastructură chiar și față de Europa Occidentală, căci de România nici nu mai era vorba. Vârfurile de granit, vegetația și văile parcului erau cu mult mai spectaculoase decât mi le imaginasem, iar aventura a fost una cu adevărat memorabilă.

După prima lună începeam să resimt oboseala și o frântură de dor de casă, dar cei din jurul meu mă făceau să uit rapid și mă ajutau să mă distrez ori de câte ori prindeam timp liber. Pe 4 iulie am avut norocul să fiu liberă și am plecat împreună cu gașca pe care ne-o formasem spre San Francisco. Era unul dintre visele mele să văd focurile de artificii și imensul pod Golden Gate în aceeași fotografie și eram extraordinar de fericită că reușisem. Orașul oferea mult mai mult decât puteam eu să văd în 2 zile, dar am încercat să mă mulțumesc cu ce primisem.

Nu sunt o mare înfocată a shoppingului, așa că am transformat asta într-un avantaj și am cheltuit banii pe care alții i-au aruncat pe fel de fel de obiecte, pentru a-mi asigura 10 zile de vis după încheierea programului Work and Travel. Așa că după ce mi-am terminat treburile în El Dorado, am pornit spre orașul pe care l-am văzut de atâtea ori prin intermediul micului ecran și pe care simțeam că-l cunosc deja: Seattle. Când am urcat în Space Needle am crezut că mi se oprește respirația și nu puteam să realizez că eu chiar mă aflu acolo. Plimbarea cu feribotul mă făcea să simt că fac parte chiar și puțin  din Grey’s Anatomy.

După alte două zile am părăsit înnoratul și ploiosul Seattle pentru a merge la plajă în Los Angeles pentru 3 zile. Trecerea a fost destul de șocantă atât din punctul de vedere al temperaturii, dar mai ales din cel al peisajului și stilului de viață. Pe străzile Los Angelesului nu aveai cum să nu simți parfumul Holywood-ului la fiecare colț de stradă. Alte 4 zile le-am petrecut în Las Vegas (unde nu m-am putut abține și am jucat) și Marele Canion. A fost impresionant să văd un oraș de anvergura Las Vegas-ului practic în mijlocul unui ținut arid. Iar Marele Canion este pur și simplu speechless, după cum ar spune americanul.

În ultima zi m-am întors împreună cu Ana în San Francisco pentru a respira pentru ultima dată briza Pacificului de pe Golden Gate și a mă putea întoarce împăcată acasă. Nu știu dacă mă voi putea întoarce, dar cu siguranță îmi doresc astfel de vacanțe speciale cât de curând.

Voi ce credeți? V-ați încumeta? Sau ați lăsa teama de necunoscut să vă doboare?

surse foto:  

http://www.super-blog.eu

http://i.imgur.com

http://www.dumbo.ai.kyutech.ac

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s