Archive | November 2012

Unde se va ajunge cu stocarea

Articol scris pentru proba nr.27 din SuperBlog 2012.

Se apropia ziua lui și mă enervam din ce în ce mai tare pentru că îmi interzisese să organizez ceva. Mi-aș fi dorit să-i plănuiesc o petrecere frumoasă, la care să-i invit pe prietenii noștri buni, să cinăm împreună și să ne bucurăm de o seară memorabilă. Ar fi fost un bun prilej să ne relaxăm și să clădim amintiri de care să râdem cât de curând.

Însă în ciuda rugăminților lui, n-am putut rezista să nu fac ceva. Pur și simplu nu concepeam să las această zi să treacă așa…ca oricare alta. Nu-mi permiteam să-i încalc voința chiar atât de tare încât să-i fac o petrecere surpriză, dar cu toate acestea nu duceam lipsă de idei. Cu doar o zi înainte de data magică bifată imaginar în calendar, am hotărât să-i pregătesc o mică surpriză la care să fim prezenți doar noi doi. M-am furișat cu laptopul în living în noaptea precedentă și m-am apucat să fac un colaj cu momentele noastre importante pe care le aveam presărate prin tot felul de foldere. Abia atunci am realizat cât de multe am trăit împreună, m-am emoționat și am râs cu lacrimi în același timp. Nu mă gândisem până în noaptea aia că am strâns o adevărată comoară ce devine tot mai importantă, cu fiecare secundă ce trece. Am terminat colajul undeva spre dimineață, iar pentru că nu plănuisem încă modul în care aveam să i-l prezint, am decis să-mi iau măsuri de siguranță. Am pus fișierul pe stick pentru cazul în care decideam să-l urmărim pe un alt calculator decât al meu, dar pentru că mai întâmpinasem probleme cu „bățul”, am salvat o copie și pe serviciul online Cloud. Știam că așa n-aveam să mai am probleme. Continue reading

Românește

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2012.

Trecuse foarte mult timp de când nu ne mai văzuserăm și abia așteptam să stăm la o bârfă mică, așa ca fetele. Am amânat de atâtea ori întâlnirea, încât ajunsesem să cred că pur și simplu  2012 nu e anul nostru și încercam să mă împac cu ideea. Dar într-un final,zilele trecute am hotărât împreună că trebuie să ne vedem, indiferent că veneam pe jos, prin viscol ori prin ploaie torențială.

***

– Draga mea, credeam că n-o să te mai văd anul acesta. Ce mai faci? Eram atât de nerăbdătoare să-mi povestești cum a fost vara petrecută în State.

– Da, și eu abia așteptam să ne vedem și să-ți povestesc. Păi… cum să fie? În principiu a fost foarte diferit de tot ce am experimentat până acum. O experiență de viață cu părți frumoase, dar și cu momente în care-mi venea să iau primul avion spre casă. Am muncit mult, dar m-am și distrat, am încercat să păstrez un echilibru între ce trebuia să fac și ceea ce-mi doream să fac. Continue reading

Legenda?

Articol scris pentru proba nr.25 din SuperBlog 2012.

Complotase cu toată lumea și se chinuise aproape vreo două luni să pună la cale surpriza pentru aniversarea noastră,iar eu… la rândul meu mă chinuisem să ascund faptul că știam ce se întâmplă. Mă măgulea și mă copleșea întregul efort pe care îl depusese pentru a face ceva fără știrea mea și mi-aș fi dorit să nu știu nimic, dar era cam imposibil pentru că îl cunoșteam atât de bine,pentru că am un al 6-lea simț mult prea dezvoltat și pentru că mi se întâmplă de prea multe ori să dau de lucruri pe care n-ar trebui să le găsesc.

Văzusem biletele de avion către Bordeaux, găsisem și inelul în buzunarul sacoului când am vrut să-l bag în mașina de spălat, îi citisem lejer stresul de pe față atunci când căuta o modalitate să mă mintă, însă nimic din toate astea nu m-a împiedicat să mă bucur precum un copil când am ajuns la destinație. În prima zi am vizitat orașul, ne-am bucurat de atmosfera magică a Franței, iar a doua zi am plănuit o mică escapadă spre ocean. Era unul din visurile mele să văd Atlanticul și mă bucuram enorm să fac chestia asta cu el. Și pe lângă asta, bănuiam eu că avea de gând să facă „Gestul” chiar pe plajă, având oceanul ca martor.

Emoțiile pe care le-am avut în acea zi, pot spune că au fost dincolo de orice imaginație. Să fiu acolo și să-l simt pe el cum îmi strânge mâna și-mi zâmbește a fost pur și simplu de pe altă lume. Am rămas acolo ore în șir, ne-am plimbat și i-am împărtășit oceanului dragostea noastră imensă, dar cu toate astea vedeam pe chipul lui o umbră de tristețe pe care nu mi-o puteam explica, așa că l-am întrebat. Continue reading

Vis de mașină

Articol scris pentru proba nr.24 din SuperBlog 2012.

Deși plănuiserăm să ne uităm la un film interesant, nu m-am supărat când a adormit în fața televizorului. Ba din contră, nu mă săturam să-l privesc cum dormea liniștit cu capul pe coapsele mele și încercam să rezist ispitei de a-l atinge. Am închis tv-ul și am continuat să-i admir trăsăturile subliniate fin de lumina lunii ce bătea generos pe geam.

– Vaiii! Îmi pare rău! S-a terminat?

– Nu s-a terminat, dar am considerat că priveliștea de aici e mai frumoasă decât orice film din lume.Dar  acum că te-ai trezit…poate îmi povestești și mie ce ai visat, căci aveai un zâmbet constant pe buze.

– Da, am visat ceva foarte frumos și foarte ciudat.

L-am îndemnat încă o dată să-mi povestească, în timp ce îmi treceam lin mâna prin părul lui.

– Eram cu tine, undeva, într-un loc necunoscut. Cred că ne rătăciserăm, iar eu ca de obicei mă alarmam și mă consumam pentru că nu reușeam să găsesc o soluție. Dar tu, ca de obicei, erai lângă mine și mă temperai, mă mângâiai așa cum faci și acum și-mi explicai că nu rezolv nimic dacă mă agit.

– Tipic! Continue reading

Fără PC?

Articol scris pentru proba nr.23 din SuperBlog 2012

Am trăit o bună perioadă din viață fără PC, fără laptop, telefon mobil sau alte astfel de gadgeturi, iar acum când sunt atât de dependentă de ele, îmi pun destul de des diferite întrebări. Încerc să-mi amintesc cum decurgea viața  mea fără să tastez zilnic pe blog, fără să mă joc din când în când pentru relaxare, fără să rulez tot felul de programe care să solicite memoria și procesorul la maximum, dar… adevărul este că nu prea reușesc, asta deși în general am o memorie care nu dă greș. Continue reading

O carte la locul ei

Articol scris pentru proba nr.22 din SuperBlog 2012.

Când am primit provocarea de la Nemira, de a prezenta o carte în habitatul în care eu aș citi-o cel mai bine, am avut în cap o singură idee de locație și o singură carte. Am văzut câteva episoade din Urzeala tronurilor, așa că îmi doresc foarte mult să citesc și cartea și să-i pot savura intriga la capacitate maximă. Și unde aș putea să citesc o astfel de capodoperă decât în locul după care tânjesc cel mai mult: la înălțime. Consider că panorama pe care ți-o dezvăluie fereastra unui loc din avion și emoțiile pe care ți le dă acțiunea cărții se completează perfect și pot face ca orele nesfârșite de zbor să treacă fără să-mi dau seama.

Nu-i așa că este combinația perfectă? Continue reading

Ieri vis, azi realitate

Articol scris pentru proba nr.21 din SuperBlog 2012.

Mă uitam zilele trecute la copiii de diferite vârste cu care mă întâlneam pe stradă și realizam că sunt chiar mai bine echipați din punct de vedere al tehnologiei, decât sunt eu. Unii dintre ei aveau echipamente pe care recunosc că eu, din păcate, le-am văzut doar în magazine,reclame sau tutoriale. Nu mă deranjează treaba asta, doar că sunt de părere că având totul pe tavă de la o vârstă foarte fragedă, imaginația este limitată. De exemplu, eu am fost  un copil cu o imaginație foarte bogată, căruia progresul mai lent al tehnologiei din vremea aceea îi dădea șansa lucreze în acest sens.

Când aveam vreo 7-8 ani făceam eforturi imense să le fiu pe plac părinților și să-i determin să-mi cumpere și mie un ceas electronic cu butoane și calculator. Mă fascina faptul că avea și un cod, care nu mai știu exact la ce folosea, dar mi se părea foarte interesant. Îmi amintesc că aveau verii mei și mereu eram tentată să descopăr combinația de 4 cifre. Pornind de la asta îmi imaginam că am și microfon în acel ceas și că pot vorbi la telefon prin intermediul lui. Continue reading

Mai bine mai târziu…

Articol scris pentru proba nr.20 din SuperBlog 2012.

N-am avut niciodată un corp de invidiat, dar nici n-am avut o problemă cu asta. Am considerat că oamenii sunt diferiți prin natura lor, deci trebuie să fie diferiți și fizic. Primeam reproșuri și sfaturi din partea familiei, a prietenilor, ba chiar și din partea profesorilor, dar mereu consideram că sunt doar exagerări menite să mă impulsioneze să iau atitudine. Oglinda devenea și ea tot mai ostilă cu mine și insista să mă facă să sufăr, motiv pentru care evitam s-o mai consult.

M-am ținut tare pe poziții și am tot ignorat până și semnele pe care chiar corpul meu mi le dădea. Nu mai eram capabilă să urc scările până la etajul 2 fără să fac o pauză între etaje, ba chiar și liftul l-am pierdut de câteva ori pentru că n-am avut suflu să alerg câțiva metri. Și-am continuat așa până când… l-am întâlnit pe el. Dar să nu care cumva să credeți că m-am îndrăgostit și brusc așa mi s-a luat vălul de pe ochi și am început să văd colăceii și celulita pe care le posedam deopotrivă! L-am cunoscut pe el și în naivitatea mea, am încercat să-l cuceresc. Ne-am apropiat și am vorbit multă vreme ca amici până să-i recunosc că pur și simplu mă fascinează și nu-i pot găsi niciun defect. Dar momentul în care am făcut asta, i-am și descoperit primul și cel mai grav dintre ele. Mi-a spus clar și răspicat, ceva de genul: Continue reading

Print într-o altă versiune

Articol scris pentru proba nr.19 din SuperBlog 2012.

Au fost vremuri când știam exact ce voia, iar el știa chiar și mai bine să mă facă să-i dau ce aveam eu mai bun. Aveam o conexiune pe care nimeni și nimic nu o putea rupe, eram cei mai buni prieteni, complici, parteneri, amanți; împreună aveam senzația că putem cuceri lumea. Aveam încredere oarbă în el și mă lăsam de fiecare dată pradă atingerii degetelor lui fine. Din partea lui veneau sentimente mai puternice cu fiecare literă pe care o alegea.

A fost de ajuns însă o singură clipă de neatenție, iar vraja s-a rupt. În ziua în care a venit acasă cu o mașinărie din aia cu multe piese și care scotea un zgomot infernal, am știut că relația dintre noi nu va mai fi niciodată la fel. M-a luat de pe biroul lui și m-a mutat într-un colț al camerei, de unde am continuat să-l privesc zi de zi cum își continua activitatea fără mine. Iar în timp ce praful se așternea pe mine ca o pătură ce ar fi trebuit să suplinească temperatura corpului lui, el își cumpăra de la un magazin online o imprimantă pentru a putea pune pe hârtie ceea ce stătuse până atunci înghesuit într-o cutie cu procesor,dar fără suflet. Mă bucuram că avea acum șansa să ducă mai departe pasiunea lui pentru scris, la un nivel comparabil cu cel al concurenței. Am încercat să-l înțeleg și să-l sprijin din umbră, chiar dacă mă topeam de gelozie de fiecare dată când scotea o operă, iar eu nu reușeam să o savurez. Mai târziu i-a venit ideea să pună și fotografii, iar pentru asta avea nevoie de o multifuncțională, așa că a căutat în promoțiile Canon pentru a găsi o multifuncțională ieftină. Dar nu a durat mult nici perioada asta. Săraca multifuncțională a ajuns și ea aproape în aceeași situație ca și mine. Continue reading

De la Diesel la HSD

Articol scris pentru proba nr.18 din SuperBlog 2012.

Mi-au plăcut dintotdeauna orele de istorie, să ascult prelegerile profului și să-mi testez imaginația în încercarea de a vizualiza ceea ce auzeam. Dar astăzi pur și simplu ador ora asta și-mi doresc din toată inima să nu se termine. Proful a venit cu geniala idee de a face un curs special, în care să fim foarte activi și să îmbinăm istoria îndepărtată cu istoria recentă și chiar cu prezentul.

– Dragii mei, când Rudolf Diesel a patentat motorul Diesel în anul 1893, întreaga omenire a fost entuziasmată de realizarea sa și cu toții căutau să folosească această minune. Și nu au greșit deloc cu faptul că s-au entuziasmat, pentru că acea descoperire avea să revoluționeze industria autoturismelor și să rămână la fel de apreciată vreme de mai bine de un secol. Nu mă pricep foarte bine la istoria mecanicii, dar bănuiesc că au mai încercat și alții de-a lungul vremii să găsească ceva care să le aducă gloria și să-i facă pe șoferii contemporani să uite de Diesel.

– De uitat, nu l-a uitat nimeni, mă bag eu în seamă. Dar Continue reading