Archive | December 2009

Sub anestezie

În ultima vreme n-am prea mai avut răbdare să mă uit la filme. Poate din cauza agitației de sărbători sau poate pur și simplu nu mi-a ars de filme. Însă vineri seară, de Crăciun am dat pe ProTv de un film pe care-l văzusem și la vremea apariției lui. Mă refer la Stardust, o poveste pentru copii mai mari, o poveste zic eu, frumoasă. Dar nu despre Stardust o să vorbesc momentan. În timpul uneia dintre multele și desele pauze publicitare, am văzut promo-ul unui film pe care m-am chinuit de multe ori să-l văd, dar din varii motive nu am reușit. Titlul în limba română este „Sub anestezie” sau în engleză, Awake. Știam că este vorba despre un film inspirat din cazuri reale, ale persoanelor ce nu reușesc să adoarmă în timpul anesteziei și că firul narativ va urmări traumele la care este supus pacientul respectiv. Eram pregătită pentru ceea ce aveam să văd din punct de vedere medical (adică așteptam să savurez operația efectuată pas cu pas), dar se pare că nu suficient de pregătită să văd și restul.

Continue reading

Just hold me… hold me now

În lipsă de ocupație și un pui de depresie venit de nicăieri, am tot răsfoit youtube-ul în ultimele ore și am dat peste o melodie care deși are destui ani la activ și ar putea fi catalogată de mulți ca fiind veche, mie mi se pare foarte foarte bună. Și ce dacă e veche? Atâta timp cât reușește să trezească un ciob de sentiment în sufletul unor persoane înseamnă că încă respiră, nu e moartă. 🙂

Îmi place linia melodică, dar mai presus de toate, ador versurile! Dacă nu o știți, aveți 3 minute răbdare și ascultați-o! Dacă regretați, dați-mi de veste de ce . Continue reading

No, happily never after

După cum era de așteptat, am revenit la proiectele pe care le lăsasem neterminate. Am terminat de scris povestea pe care o începusem acum multă vreme. Nu am postat-o într-un nou articol pentru că ar fi fost greu de căutat părțile precedente, așa că am preferat să creez o pagină separată unde regăsiți conținutul în întregime.

O să fiu sinceră și o să vă spun că pe parcurs am schimbat multe lucruri pe care le aveam inițial în minte, mi-am pus amprenta asupra situațiilor în funcție de starea de spirit. Nu știu dacă a ieșit cum mă așteptam sau cum v-ați fi așteptat voi, dar nu cred că mai contează acum. Am avut momente în care aș fi împăcat toate personajele ca în poveștile din copilărie, dar am avut și mai multe momente în care i-aș fi omorât pe toți, într-un mod mai mult sau mai puțin suportabil. Continue reading

SuperBlog2009 – Impresii finale

După o pauză binemeritată și îndelung așteptată, m-am gândit că nu ar strica să vin și eu cu ceva impresii de pe urma concursului SuperBlog2009.

Încep prin a spune că încă nu-mi vine să cred că s-a terminat și am rămas cu reflexul de a intra pe site pentru a verifica dacă a mai apărut vreo probă sau 2 sau poate 3 :)) .  Adică, mai pe șleau, cam duc dorul și mă simt aiurea cu lipsa asta de activitate.

A fost frumos, zic eu acum, după 2 luni și câteva zile de competiție. A văzut blogul meu în tot timpul acesta la articole, cât n-a văzut în tot anul lui de existență. 😀

Am aflat din întâmplare de concurs și m-am înscris mai mult din curiozitate. Voiam într-o mare măsură să mă autotestez atât din punctul de vedere al imaginației cât și din cel al rezistenței. Știam că aveau să fie multe probe, dar probabil că asta m-a și atras. Îmi place să experimentez lucruri noi și cu siguranță ceva mai nou decât asta nu puteam găsi. Până să apară clasamentul intermediar, credeam că sunt pe ultimul loc și aveam numeroase porniri spre retragere. Dar după ce am văzut că nu-s chiar așa afară din joc, motivația a devenit mai puternică și mi-am continuat treaba. Continue reading

Încă o provocare

Bani Pe Post este primul serviciu online din România care face legătura dintre client și blogger. Cu BPP, toată lumea are de câștigat. Bloggerii sunt plătiți pentru ceea ce le place – scrisul articolelor, iar clienții iși pot promova serviciile și produsele. Avantajele acestui sistem sunt de ambele părți. Bloggerii câștigă bani promovând cele mai bune produse într-o lume virtuală iar clienții beneficiază de publicitatea scrisă.

Nu știu eu prea bine cum funcționează acest serviciu, dar în urma terminării SuperBlogului e plictiseală mare, deci m-am hotărât să încerc și asta. Să vedem cum o să stea treaba după prima lună. 🙂 Eu sper să mă descurc!

Sfârșit?

Iată că așa… ca prin vis, am trecut și prin concursul SuperBlog2009! Aproape că nici nu-mi vine să cred că am reușit să-l duc până la capăt. A început ca o joacă și din dorința de a experimenta ceva nou. Nu am participat la ediția anterioară și deci nu știam mai deloc cum o să fie, habar n-aveam ce mă așteaptă :)) .  Știam că avea să dureze 2 luni, dar nu credeam că o să fie atât de solicitant. Da, a fost solicitant, dar distractiv și foarte incitant! Am citit multe din articolele contracandidațilori, iar unii dintre ei au reușit să mă transforme într-o cititoare fidelă. M-aș bucura mult ca măcar o persoană să fi avut același sentiment și pentru post-urile mele, pentru că în majoritatea am pus mult suflet (mai puțin în cele pe care le-am scris în grabă 😦 ).

Recunosc că am avut multe momente în care am spus „Cred că mă las”, dar când vedeam noile probe lansate tastatura mă ademenea discret. Datorită SuperBlog-ului 2009, am descoperit lucruri pe care nu le știam despre mine. Am descoperit că am mai multă răbdare decât imi puteam imagina și o ambiție constructivă și rezistentă. Nu în ultimul rând, m-am convins că imaginația mea nu a murit, poate a fost doar în comă, dar acum e mai vie ca oricând! Continue reading

Horia bucătar de seamă

Nu vreau o casă mare sau luxoasă, cu zeci de camere, mobilă de fițe, aparatură de ultimă generație, grădină mare cu piscină și pitici prin fiecare colț.

Nu vreau să chem meșteri zidari, zugravi, designeri de interior și exterior, electricieni și alți meșteri.

Nu vreau nici măcar să cheltui mult pentru a-mi împlini dorința.

De aceea, merg la unul din magazinele real,-  unde voi cumpăra toate cele necesare pentru că întotdeauna găsesc acolo produse proaspete. La raionul de alimentare, bineînțeles. Continue reading

ASUS, the best!

Iar acum concursul din domeniul IT : După cum prea bine știți, majoritatea notebook-urilor ASUS din ziua de astăzi vin cu funcții multimedia avansate. De la decodarea HD și conectorul HDMI până la cipurile de sunet cu tehnologie SRS Premium Sound și boxele Altec Lansing, mai toate modelele se dovedesc că sunt talentate la tot ce se numește multimedia.”

I-auzi! Ce frumos… Mi-ar plăcea și mie să experimentez senzațiile date de noile produse ASUS ca să mă conving de aptitudinile acestora. Dar.. momentan nu sunt tocmai în situația financiară care să-mi permită să-mi achiziționez unul.

Probabil că v-am atras atenția cu prezentarea făcută și v-am stârnit curiozitatea. De aceea, vă provocăm la un concurs. Trimiteți un e-mail pe adresa redacției, în care să vă imaginați prima zi în compania unui produs ASUS ce are caracteristicile de mai sus. Fiți sinceri și creativi!”

Hmmm… Continue reading

TV vs. notebook

Mai erau doar 30 de minute până începea meciul de tenis, m-am dus să-mi pregătesc pop-corn-ul și sticla de suc, după care să mă postez comod pe canapea, cu telecomanda în mână. În sfârșit, după atâta așteptare speram să-l văd și pe Rafa (Nadal) ținând salatiera de argint în brațe, pentru că anul trecut accidentarea aia a stricat tot farmecul.

Perfect! Pop-corn era gata, suc la discreție, direcția canapea. Și-mi mai rămăseseră și 10 minute libere. M-am așezat liniștită, am pornit TV-ul și în așteptarea meciului, butonam telecomanda.

– A început meciul?

– Încă nu, tată. Mai sunt câteva minute. Abia aștept să-l văd pe Rafa jucând pe zgură. Dacă nici așa nu joacă bine, e grav. Continue reading

Moș sau nu?

Mai sunt doar câteva zile până la Crăciun, am fost atât de entuziasmată în ultima vreme că nici n-am realizat pe unde mi s-a scurs timpul. Și uite așa… se mai duce încă o sărbătoare… și tot așa se duce și anul acesta. Îmbătrânesc. Unii zic că mă maturizez,dar eu mă încăpățânez să spun că îmbătrânesc. Nu mai sunt de mult un copil, dar cred în Moș Crăciun (din punctul acesta de vedere nu m-am maturizat încă, au trecut degeaba anii pe lângă mine). Ups! Nu i-am scris încă scrisoarea sau mai bine zis pergamentul plin cu dorințe, dar nu cred că este târziu. Iau deci o coală și un pix și încep…

„ Dragă Moșule,

Știu că mai am puțin și o să fiu în același stadiu al vieții ca și tine, dar eu insist să-ți scriu an de an pentru a-ți aduce la cunoștință cum mai stau lucrurile pe-aici. Nu ți-am cerut niciodată nimic, doar ți-am povestit ce am făcut în ultima perioadă și ce frumuseți am văzut prin magazine. Inițiativa trebuie să fie a ta… Continue reading