Archive | February 2010

Eu, sub alte forme

Dacă aş fi… aş fi…

o lună: Ianuarie
o zi a săptămânii: Vineri
o parte a zilei: noaptea
un animal marin: stea de mare
o direcţie: întotdeauna înainte
o virtute: iertare
o personalitate istorică: Ahile
o planetă: Jupiter
un lichid: sânge
o pasăre: rândunică
un tip de vreme: ninsoare
un instrument muzical: chitară
o emoţie: dor
un sunet: râset
un element: gheață
un cântec: A fine frenzy-Almost lover
un film: Awake
un serial: Ghost whisperer
o carte: Invitație la vals de Mihail Drumeș
un personaj de ficţiune: no idea  😀
un fel de mâncare: salată de fructe
un oraş: Seattle sau Sydney (știu sunt extreme)
un gust: bittersweet
o culoare: aș fi zis alb, dar e non-culoare, așa că zic violet
un material: catifea
un cuvânt: iluzie
o materie de şcoală: Geografia lumii
un personaj de desene animate: Jerry
o formă: stea
un număr: 26
un mijloc de transport: Continue reading

The invention of lying

Pentru cei ce mă cunosc sau au citit câteva din articolele anterioare, cred că este mai mult decât evident faptul că urăsc minciuna și ipocrizia. Stați liniștiți, încă îmi repugnă, dar am avut câteva clipe în care am încercat să văd cu alți ochi mai ales partea cu mințitul. Am văzut de curând un film interesant și foarte original, „The invention of lying” , care mi-a mai înmuiat puțin sufletul în ceea ce privește ura mea pentru minciună. De ce? Povestea filmului reliefează perfect micile avantaje ale minciunii, dar nu avantajele pentru cel care minte, ci pentru cel care primește minciuna.

Am încercat să mă transpun în acea lume fără pic de minciună (nici măcar nu exista conceptul sau termenul respectiv) pe care o conturează filmul, o lume în care toată lumea spune adevărul și numai adevărul. La început m-a încântat ideea, mi se părea lumea ideală pentru mine. Dar pe parcurs mi-am dat seama că uneori minciuna chiar poate face bine, poate alina un suflet suferind, o inimă rănită, o minte îngrădită de remarcile mult prea răutăcioase ale celor din jur. Este adevărat că personajul principal, Mark Billison, are marea revelație într-un moment critic și o folosește strict în folosul propriu (genială scena în care casiera de la bancă îi dă banii ceruți, scuzându-se pentru eroarea din sistem), dar apoi, fiecare adevăr denaturat este spus pentru a alina durerea altora, de a-i împăca pe unii cu alții, adică pentru a le face bine. Cu modul ăsta de a minți sunt de acord, atunci când poți șterge o lacrimă de pe obrazul cuiva și poți aduce zâmbetul printr-o mică gogoșică… chiar cred că nu e așa rău.

Povestea de dragoste este destul de trasă de păr, adică veșnica situație când într-o relație de prietenie ambii simt ceva mai mult decât amiciție, însă numai unul are curajul să recunoască. La cât de originală este ideea centrală a filmului, partea asta cu dragostea se încadrează prea mult în tiparele obișnuite, deci o mică bilă neagră. Nu e un film excepțional, dar Continue reading

Up in the air

Am văzut aseară unul din filmele pomenite pe lista Oscarurilor, atât la secțiunile cel mai bun film, cel mai bun actor într-un rol principal, cât și pentru cel mai bun regizor. Este vorba de filmul ”Up in the air”, ce-l are în prim plan pe George Clooney.

Nu știu cât de fascinant este din punctul de vedere al unora, sau cât de inovator, dar mie mi s-a părut chiar interesant. Prezintă destul de bine efectele crizei economice la nivelul Statelor Unite, din prisma locurilor de muncă și modul în care nefericirea unora poate fi sursa de venit a altora. Slujba pe care o are Ryan Bingham (George Clooney),aceea de călători către toate colțurile USA pentru a da vestea oamenilor că au rămas fără serviciu pare una ideală pentru orice persoană. Ce poate fi mai frumos decât să călătorești pe banii companiei și să nu trebuiască să faci altceva decât să vorbești cu niște persoane? Pare ușor și distractiv chiar și prin imaginea pe care o are personajul despre ceea ce face el, dar lucrurile se clarifică atunci când trebuie s-o învețe pe Nathalie, o nouă angajată cum trebuie procedat. Avantajele sunt evidente, carduri de fidelitate de la diferite hoteluri și restaurante, dar responsabilitatea pe care ți-o asumi în momentele în care dai trista veste nu poate fi evaluată.

Mă rog… nu vreau să mă apuc să povestesc filmul, dar țin să precizez 2 lucruri ce mi-au atras atenția.   Continue reading

February song

Stăteam și mă gândeam mai devreme la diferențierea pe care o facem ori de câte ori avem ocazia, între specia umană și animale… că noi gândim, că ele nu comunică, nu își pot stăpâni instinctele… că totul se învârte în jurul rațiunii de care noi ne bucurăm. Dar oare chiar așa stau lucrurile? Oare chiar ne ajută la ceva rațiunea asta pe care ne lăudăm că o avem? Până acum ceva vreme aș fi răspuns în secunda 2 că da, ne ajută, fără a da partenerului meu de conversație șansa de a mă contrazice. Astăzi, nu numai că am început să mă îndoiesc, sunt aproape de a crede exact contrariul.

De ce? Nu e cazul să mă apuc să povestesc, pentru că nu aș mai ajunge să termin și oricum sunt lucruri destul de aiurea de postat pe blog. Cert este că am ajuns la concluzia că degeaba ai rațiune, dacă nu știi să o folosești. De fapt, nu că nu știi, NU VREI să o folosești. Nu e o adevărată blasfemie să îți reprimi cel mai important dar pe care ți l-a dat Dumnezeu în afară de viață? N-am reușit să înțeleg până în clipa în care tastez de ce ar vrea un om să facă asta. Adică ești conștient că faci un lucru rău, că atentezi la propria-ți sănătate (fizică sau psihică) și cu toate astea vrei să mergi pe drumul pe care ți-l dictează instinctul animalicesc? Bun, poate că ești puțin sado-maso și alegi să acționezi instinctual o dată… prima dată… dar de ce ai vrea să repeți experiența? Pentru că ți-a plăcut… am înțeles. Dar întrebarea mea este : în momentul când pui plăcerea de moment mai presus de consecințele dezastruoase pe care ar putea să le aibă alegerea ta, te mai diferențiezi de acel biet animal care nu știe să facă altceva? Eu cred că da, te diferențiezi. Animalul ăla habar n-are ce face, n-are altă opțiune, în schimb, tu… tu alegi!

Și tu care ești lângă el, ce poți face? Un mare nimic. Nu poți face nimic. Deși suferi când îl vezi că-și face rău singur, deși somnul nu te mai atinge din cauza gândurilor, deși poate verși câte o lacrimă la fiecare minut irosit, NU poți face nimic. Ești legat de mâini și de picioare și în ciuda faptului că strigi din adâncul ființei tale, e ca și cum ai avea căluș la gură. Ești practic inexistent, invizibil. Prin cuvintele pe care încerci să i le spui pentru a-i trezi acea rațiune, nu ajungi să faci altceva decât să-l pierzi văzându-l la rândul lui pierzându-se.  Cine ești tu să vii să-i spui ce să facă? Și ce dacă îi arăți că greșește! Și ce dacă îi oferi un umăr pe care să se sprijine! N-ai niciun drept să faci asta! E stăpân pe faptele, gândurile, vorbele sale! E stăpân pe viața lui și… poate încheia socotelile cu ea oricând vrea! Tu ești doar un intrus, un TV pe care l-a dat pe mute în clipa când a făcut alegerea.

Poate că-i mai bine să-l pierzi… să-l lași să plece! De ce? Continue reading

Baby steps

N-a dat încă firul ierbii, de fapt nici nu s-au topit mormanele de zăpadă, dar e frumos afară. Știu, cu o rază de soare nu se face primăvară, dar măcar îți dă impresia că te îndrepți către ea. E ciudat să scriu chestiile astea. Toți cei care mă cunosc cât de cât, știu că ador iarna și că n-aș da niciodată o zi plină de fulgi de zăpadă pe o zi înăbușitoare de vară. Dar începutul ăsta de an e upside down rău de tot pentru mine. Cred că de fapt îmi doresc să vină primăvara pentru că sunt încă ofticată că nu m-am bucurat de zăpadă. Da, nu m-am bucurat! Cum am terminat eu sesiunea și stresul, cum s-a terminat și zăpada și a apărut mocirla asta idioată pe care o vedem de vreo o săptămână încoace. Dar… nu-i nimic, eu să fiu sănătoasă, că ierni or să tot fie!

N-am înțeles nimic de vacanța care tocmai se încheie. Este adevărat, m-am relaxat și am încercat să mă regăsesc pe mine cea de dinainte. Nu știu cât de mult am reușit, cu siguranță nu complet, dar e un pas înainte. Ușor ușor… with baby steps.. I know I’ll make it! Probabil o plecare din zonă mi-ar prinde teribil de bine (mi-au prins mie bine 3 zile fără mess și cu telefonul închis, darămite așa ceva… deja salivez), dar iarăși trebuie să mă înarmez cu răbdare, căci viața-i tare capricioasă când e vorba de persoana mea.

În câteva zile încep cursurile. I can’t wait… the next holiday! Abia mă învățasem acasă, fără griji, că trebuie s-o iau de la capăt! So… baby steps.. again! O să-mi reintru în ritm destul de repede, trebuie doar să-mi găsesc o motivație suficient de puternică. Adevărul este că.. motivația mi-am găsit-o și e mai mult decât puternică. Este chinuitor de arzătoare, dar la fel de aproape de limita imposibilului. Știu, vorbesc incoerent, dar momentan important este să mă înțeleg eu. Când o să mă conving pe mine însămi că motivația mea nu-i de domeniul SF-ului o să vă lămuresc. 🙂

În rest… ce pot să spun? Continue reading

New LaptopNews

În ultima vreme văd știri din ce în ce mai dese despre lansarea de noi produse în domeniul IT încât ajuns să cred că ziua inventatorilor are mai mult de 24 de ore. Îmi place să fiu la curent cu apariția oricărui gadget, dar deja simt că nu țin pasul. Însă în căutările mele am dat de un site nou nouț, abia lansat, care îndeplinește toate cerințele mele pretențioase. Este vorba despre un site de știri și informații destinat exclusiv portabilelor. Adică pe LaptopNews găsești informații despre cele mai portabile dintre portabile, dar și sfaturi utile, topuri și review-uri care te pot ajuta de multe ori în deciziile pe care le iei cu privire la achiziționarea unui produs.

Una dintre chestiile interesante și după părerea mea foarte utile este articolul de la secțiunea sfaturi, cu privire la poziția optimă de utilizare a unui minilaptop (are și poze 🙂 ).

Deci orice vă interesează legat de vreun laptop, găsiți aici!

Leapșă despre mine

Având în vedere faptul că în ultima vreme nu m-a mai preocupat scrisul, am zis să onorez invitația lui Tony la o leapșă. Iată cum a ieșit.

Principala trăsătură a caracterului meu: ambiția

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: sinceritatea

Calitatea pe care o prefer la o femeie: tot sinceritatea, urăsc ipocrizia în ambele cazuri

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: faptul că sunt capabili să mă accepte așa cum sunt (sau cel puțin se străduiesc)

Principalul meu defect: încrederea prea mare în oameni (dar e în cădere liberă, deci n-o să mai fie mult timp un defect)

Ocupația mea preferată: momentan.. relaxatul, fie că e vorba de citit, film sau muzică

Visul meu de fericire: să plec din țară, să-mi găsesc locul altundeva

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: nu vreau să mă gândesc

Ce-ați vrea sa fiți? :  un om ca oricare altul

Țara în care-aș vrea sa trăiesc: dacă e s-o iau după climat, aș spune Norvegia sau Canada; dacă e s-o iau după distanța față de România… atunci spun fără să mă gândesc de 2 ori Australia

Culoarea preferată: mov sau roșu (depinde de zile)

Floarea preferata: trandafirul alb

Pasărea preferată: rândunica

Prozatorii mei preferați: George Călinescu, Mihail Drumeș

Poetii mei preferati: Al.Macedonski, M.Eminescu, N.Stănescu

Eroul meu preferat:  nu are un nume, cred că e doar în imaginația mea

Eroina mea preferata: n-am

Compozitorii preferati: Beethoven, Tchaikovsky, Vivaldi

Pictorii preferati: Da Vinci, Michelangelo

Eroii din viata reala: toți cei care au curajul să spună lucrurilor pe nume și să lupte pentru lucrurile în care cred

Eroinele din istorie: aș zice Eva Braun, a fost o adevărată eroină pentru că l-a fermecat pe Hitler

Bautura și mâncarea preferate: Vinul (alb sec),  pizza, tarta cu fructe

Numele preferat: nu am unul anume, iar în momentul ăsta nu-mi vine nimic drăguț în cap, promit că revin cu o completare!

Ce detest cel mai mult: MINCIUNA

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: dacă n-am avut de-a face cu ele, de ce le-aș urî ? Fiecare a avut rostul lui.

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: să fii capabil să alegi între datorie și dragoste sau legătura de sânge.

Darul natural pe care-as vrea sa-l am: să pot să-mi ascund reacțiile și sentimentele așa cum le ascund alții în fața mea.

Cum aș vrea să mor: într-o stare cât mai bună, adică nu carbonizată sau risipită în bucăți

Starea de spirit actuală: convalescență, din multe puncte de vedere Continue reading