Archive | November 4, 2013

Când coșul nu te lasă

Articol scris pentru proba nr.15 din SuperBlog 2013.

Mi-aș fi dorit să pot face ceva, să găsesc o modalitate de a mă eschiva, dar din păcate nu aveam alternativă. Poate dacă ar fi fost vorba de o reuniune de familie nu mi-ar fi păsat mai deloc, până la urmă familia este datoare să te accepte așa cum ești, precum și tu o accepți în integralitatea ei. Cred că m-ar fi afectat mai puțin și dacă era vorba de o ieșire în oraș cu iubitul pentru că bănuiesc că m-ar fi înțeles dacă m-ar fi iubit într-adevăr. Ori aș fi contramandat întâlnirea pe motiv că mă simt rău sau vine bunica în vizită sau mai știu eu ce.

Însă în situația în care mă aflam nu aveam nici măcar o modalitate de scăpare. Umblam deja de vreo două luni și ceva după un job și nu reușisem să găsesc nimic, nici măcar la un interviu nu fusesem chemată. Ajunsesem să mă simt cel mai prost copil din curtea școlii după cum ziceam în copilărie. Acum se ivise ocazia și eram încrezătoare că o voi și fructifica. Însă imaginea pe care mi-a reflectat-o oglinda atunci când am ajuns în baie să mă aranjez pentru interviu, m-a descumpănit complet. Nu știu cum și nici de unde, dar peste noapte îmi apăruse un coș fix în vârful nasului. O umflătură mare și roșie pe nas nu era tocmai cea mai frumoasă carte de vizită, așa că am început să dau cu toate produsele cosmetice pe care le aveam, de la masca aceea cu argilă la fond de ten, corector și până la pudră extrem de compactă. Dar în ciuda tuturor eforturilor mele, continuam să arăt ca Rudolf în noaptea de Ajun. Continue reading

Advertisements