Archive | September 2011

Blogwars 2011

Până acum câteva zile mă văitam în stânga și în dreapta că mă plictisesc și că am chef de scris. Ei bine, lucrurile se vor schimba cât de curând. Adrenalina este pe drum, tensiunea și deadline-urile bat la ușă. De ce? M-am înrolat în BLOGWARS!

Sper ca anul acesta să acord timpul și spațiul necesar pentru a obține un rezultat decent! Urați-mi baftă și reveniți pentru a urmări evoluția!

Advertisements

Lupta pentru audiență

Am observat de multă vreme faptul că televiziunea noastră este din ce în ce mai josnică, mai murdară și mai greu de privit. În urmă cu vreo 3-4 ani toți se dădeau cocoși că ei fac emisiuni de calitate și divertisment în adevăratul sens al cuvântului fără a se gândi la audiența ridicată pe care o avea OTV-ul la vremea respectivă și la modul în care aceasta era obținută. Între timp,concepțiile se pare că s-au sucit la 180 de grade, pentru că de fiecare dată când ating telecomanda eu una am senzația că nimeresc câte un OTV.  Lupta pentru audiență a devenit de neimaginat, iar penibilul mi se pare că atinge cote maxime de cele mai multe ori.

Toată lumea demarează tot felul de proiecte, de formate internaționale preluate, de show-uri live. Divertismentul a fost transformat în entertainment, fără a reflecta mai întâi dacă între cei doi termeni există într-adevăr semn de egalitate. Poate că-s eu prea nostalgică și mă adaptez greu noilor standarde, dar parcă mi-e dor de o emisiune de real divertisment, la vederea căreia să mă relaxez, să mă distrez și să nu simt pe unde și când îmi zboară timpul. Totuși, în încercarea mea de adaptare, am avut răbdarea de a privi cel puțin câte o ediție din fiecare proiect în parte, dar am avut parte de puține clipe așa cum visam. Dintre toate formatele, recunosc, am o slabiciune pentru cele muzicale, pentru că prin muzică reușesc să mă relaxez mult mai ușor decât dacă văd nu știu ce spectacole de lumini,lasere,flăcări sau mai știu eu ce. Așa că am încercat cu Dansez pentru tine, Românii au talent și altele, dar am fost dezamăgită. De curând am zis să mă uit la X-factor. Nu pot să spun că mi-a displăcut, dar nu m-a dat pe spate, modul clasic de audiții și apoi de eliminare a câte unui participant pe parcursul emisiunilor live îmi amintește foarte mult de Megastar. Aseară am încercat și cu Vocea României, dar cu mai puține așteptări. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut. A fost o emisiune la care m-am simțit foarte bine, m-am distrat și am savurat fiecare moment în parte. Ceea ce m-a încântat mai mult decât la cealaltă emisiune a fost faptul că participanții au fost triați cât de cât înainte de a ajunge în fața juriului calificat și bineînțeles în fața noastră. Nu a fost nevoie să fie difuzate vocile mai puțin fericite pentru a da o notă de umor emisiunii, dar cu toate acestea, emisiunea în sine a avut umor.

Nu știu dacă Continue reading

Sfârșitul lumii nr. n+1

Nu știu dacă într-adevăr în ultimele luni m-a preocupat vreo secundă când și dacă va veni sfârșitul lumii, dar cert este că astăzi când am auzit că iar ne paște apocalipsa, am avut un mic regret că nu mi-am mai mobilat gândurile cu așa ceva. Glumesc,evident! Nu mi s-a șters încă de pe retină și timpan scena din aprilie când foarte multă lume credulă a ajuns chiar să-și vândă anumite proprietăți pentru a contribui la nu știu ce fond înființat de clarvăzătorul, cititorul în stele sau în fire de nisip sau ce era respectivul panicator. Există o precupare atât de mare pentru finalul planetei încât mă face să cred că noi oamenii, de fapt nu mai avem răbdare și chiar sperăm să se întâmple ceva spectaculos. Cei care vin în fața audienței cu asemenea predicții mi se par de-a dreptul niște killeri în serie care profită de naivitatea și teama exagerată a altora pentru a atinge niște scopuri materiale. Recunosc, eu mă amuz copios de fiecare dată deși sunt conștientă că nu e tocmai de râs modul în care tot apar astfel de scenarii intens explicate și expuse la nivel mondial. În seara asta aveam chiar o dilemă, adică nu puteam să mă hotărăsc cu ce să mă îmbrac ca să fiu și eu cât de cât prezentabilă în fața acestui sfârșit al lumii.

Acum vă las, Continue reading

The Draconids

Omul a fost fascinat dintotdeauna de ”acoperișul universal”, fie că a interpretat pozitiv evenimentele petrecute, fie negativ. La fiecare eclipsă totală de lună sau de soare se declanșa o panică generală și un vacarm de nedescris pentru îndepărtarea vârcolacilor, presupușii mâncători ai corpului ceresc. Căderea unei stele era și încă este asociată fie cu șansa de a-ți pune o dorință, fie cu dispariția unei persoane. De asemenea apariția unei comete era interpretată ca un semn pentru un eveniment ce avea să se întâmple în anul respectiv.

Astăzi, cred că cel mai cunoscut eveniment astronomic este căderea Perseidelor ce se desfășoară în prima jumătate a lunii august. Pe lângă acesta mai există însă și alte ploi de meteoriți ce se petrec în lunile octombrie,noiembrie și decembrie.

Anul acesta, ca un adevărat bonus, avem parte de un eveniment spectaculos și foarte rar. Este vorba despre Draconide, o ploaie de meteoriți cu o frecvență cu mult mai mare decât toate celelalte. Dacă în cazul Perseidelor eram fermecați de aproximativ 60 pe oră, de această dată vom putea urmări chiar și câteva mii. Spectaculozitatea vine și din faptul că ultima dată când cerul a fost atât de brăzdat de stele, probabil nici părinții noștri nu erau născuți, adică în 1946. Deocamdată, nimeni nu poate spune cu exactitate când vom mai avea ocazia să ne bucurăm de așa ceva, deci ar trebui să profităm la maxim!

Draconidele vor atinge punctul maxim în seara Continue reading

US Open 2011

Sper să nu mă înjurați prea tare pentru faptul că titlul ar fi putut să vă inducă puțin în eroare, dar articolul acesta va face referire de fapt doar la finala masculină a turneului. Încă mă aflu sub influența acestei partide, așa că nu aș putea să vorbesc despre altceva. Înainte însă de a începe cu impresiile, aș vrea să mai fac o ultimă precizare, anume aceea că după doar 5 ore de somn noaptea trecută, este foarte posibil să nu fiu tocmai 100% coerentă. Acestea fiind spuse, let’s get started!

Pentru al nuștiucâtelea an (consecutiv, dacă nu-mi joacă feste memoria) finala a avut loc luni și nu duminică din pricina anumitor intemperii ce au lovit metropola săptămâna trecută. N-am să încep acum să critic lipsa unui acoperiș măcar pe una dintre arene, dar trebuia să pomenesc acest aspect al Marelui Turneu din Marele Oraș al autoproclamatei Țări a tuturor posibilităților. Toată lumea cred că se aștepta la un meci mare, intens și de cel puțin 4 seturi. Din acest punct de vedere se poate spune că așteptările au fost confirmate, dar…

Deși au fost schimburi frumoase la o viteză parcă prea mare pentru puterea de urmărire a ochiului uman, care s-au încheiat poate și mai spectaculos, eu am rămas cu un gust puțin amar. Am văzut multe greșeli, prea multe, de ambele părți. Greșeli stupide care au făcut diferența în momentele cheie sau greșeli provocate de oboseala acumulată, cert este că s-a greșit prea mult pentru o finală de un asemenea nivel. Din cele 4 ore și ceva de joc, nu cred că am văzut cumulat, mai mult de 30 de minute de joc frumos (părerea mea). Primul set a fost unul surprinzător pentru mine, nu mă așteptam la break-ul timpuriu făcut de Rafa la fel cum nu mă așteptam nici la cele 6 game-uri consecutive câștigate de Novak. La sfârșitul setului al doilea am regretat că n-am moțăit măcar cât s-a repetat istoria setului precedent. Setul 3 sau mai bine zis a doua parte a acestuia, a reprezentat pentru mine secvența de care vorbeam mai devreme, acel joc frumos, în forță. Ultimul set a fost oribil, marcat de intervenția trainer-ului pentru o afecțiune de care sincer mă îndoiesc și de scăderea nivelului de joc.

Nu este intenția mea să-i diminuez meritele lui Djokovic, pentru că într-adevăr a meritat trofeul, mai ales după incredibila revenire în fața lui Federer. Cu toate astea, tind să cred că altfel ar fi arătat tabela de scor dacă Nadal nu ar fi intrat pe teren cu starea aceea de nervozitate pronunțată de care a scăpat abia după ce era condus cu 2 seturi la zero și care i-a revenit după întreruperea medicală prelungită a sârbului. Din păcate, pot spune că mă așteptam la înfrângere după primele 20 min din meci tocmai din cauză că am remarcat acea nervozitate pe care o mai văzusem de puține ori, printre care meciul din 2009 din semifinala aceluiași turneu, jucată cu JM Del Potro.

Nu regret că Continue reading

9/11

Astăzi a fost o zi pe care în general o urăsc, de care mă plictisesc sau care mă duce la disperare. Nu-mi plac zilele în care pe toate canalele media dau de aceeași știre pe parcursul celor 24 de ore, dar astăzi a fost diferit. La 10 ani de la bine cunoscuta tragedie, nu m-am oripilat când am dat peste tot felul de documentare, transmisii live sau imagini de la vremea respectivă, ba din contră, am înțeles durerea persoanelor lăsate în urmă.   Nu sunt însă de acord cu fraza folosită până la refuz : ziua care a schimbat lumea. Din punctul meu de vedere, 11 septembrie 2001 nu a făcut altceva decât să curme viețile câtorva mii și să le transforme într-o dramă pe cele ale altor câteva mii (familiile acestora).  Cu siguranță acei oameni își amintesc clipa de clipă , dar noi, muritorii de rând nu consider că ne-am schimbat cu ceva datorită/din cauza acelei zile. Suntem aceiași. 😐

SuperBlog 2011

Sunt câteva lucruri în care cred cu tărie și nimeni  nu mă poate face să-mi schimb concepțiile. Unul dintre aceste lucruri este legea compensației și faptul că echilibrul se păstrează în viața noastră indiferent de dorințele noastre. De exemplu: nu-mi place că începe toamna, anotimpul ploios și trist ; dar sunt foarte încântată de faptul că începe o nouă ediție a concursului SuperBlog. Aflat deja la a 4-a ediție, pot spune că a devenit un adevărat eveniment în cercul bloggerilor. Pentru mine aceasta  va fi a 3-a participare, de la care aștept foarte multe, experiențe, prietenii, surprize și bineînțeles premii.

Prin acest post vreau să-i anunț pe contracandidații mei (și nu numai) de participarea mea la SuperBlog 2011. Baftă tuturor!