Archive | January 2012

Australian Open 2012 – The end

După 2 săptămâni de tenis de calitate, duminică s-a ajuns și la ultimul act, adică finala probei masculine, la care cu siguranță s-au gândit mulți. De la început țin să precizez că modul deloc imparțial în care s-a comentat partida m-a dezgustat,însă nu atât prin evidenta susținere a unuia dintre jucători ci mai ales prin refuzul de a recunoaște. Înțeleg, ai un preferat, îți dorești să câștige, la fel simt și eu, diferența fiind că eu nu irit niște alte milioane de telespectatori comentând părtinitor un meci de-o importanță mondială pe singurul post tv care difuza evenimentul în România. Tu, comentator fiind la Eurosport, adică plătit pentru a vorbi pentru TOȚI urmăritorii programului, ai OBLIGAȚIA de a reduce pe cât posibil părerile personale,încurajările și reacțiile pentru că în fișa postului tău, una dintre principalele cerințe este OBIECTIVITATEA!

Despre meci… Continue reading

Advertisements

Australian Open – before the final

După 2 semifinale  intense vom avea în sfârșit finala marelui turneu. O finală ce se anunță a fi cel puțin frumoasă pentru că fiecare dintre cei doi protagoniști va fi acolo pe teren pentru a câștiga trofeul. Diferența de timp de refacere o să joace probabil un rol important, dar nu decisiv, îl văd pe Djokovic suficient de determinat să dea și ultima suflare pentru a învinge. Mi-e puțin teamă de faptul că Nadal ar putea intra nervos în meci, lucru ce l-ar deconcentra. L-am mai văzut  și nu mi-a plăcut absolult deloc. Dar dacă nu se întâmplă așa, dacă o să fie concentrat începând cu prima minge, dacă nu va începe să dea vina în mintea lui pe altcineva pentru greșelile sale sau punctele reușite de adversar, dacă va juca cel puțin 70% din cum a jucat în meciul cu Federer (unde a fost absolut demențial), ei bine… atunci nimic n-o să-i stea în cale, nici măcar un Djokovic complet refăcut, în plină formă fizică și mentală. Continue reading

Australian Open sferturi de finală (II)

Meciul lui Murray nu am reușit să-l văd, dar scorul mi se pare că a fost destul de previzibil. A avut parte de un adversar surprinzător, care i-ar fi putut furniza un mic șoc, dar păcat că oboseala și lipsa de experiență la nivel înalt și-au spus cuvântul.

În ceea ce privește meciul dintre Djokovic cu Ferrer aș avea câteva cuvinte de spus. Am văzut primele 2 seturi și începutul celui de-al 3-lea, după care am renunțat. Ferrer a jucat bine, la nivelul la care a făcut-o în ultima perioadă, a oferit lovituri spectaculoase, servicii bune, raliuri interminabile și foarte rapide, deci a dat cam tot ce putea pe teren. Din punctul meu de vedere, Djokovic, deși a jucat bine și a câștigat partida în minimul de seturi, a arătat multe slăbiciuni, multe minusuri în jocul care până astăzi nu i-a fost testat cu adevărat. Cu siguranță a meritat să câștige și să fie în semifinală, pentru că a rezistat entuziasmului spaniolului și a reușit să întoarcă setul 2 într-o manieră foarte subtilă.  Recunosc, mă deranjează aroganța pe care a căpătat-o de când a devenit nr.1, ba chiar mă declar dezamăgită de comportamentul lui în multe dintre situații, dar cu toate acestea, n-o să-i neg reușitele și n-o să încerc să-i minimalizez rezultatele. Continue reading

Australian Open sferturi de finală (I)

Astăzi s-au disputat primele 2 sferturi de finală din cadrul turneului de Grand Slam din Australia. Primul a fost meciul lui Roger Federer cu Juan Martin del Potro, un meci de la care toată lumea aștepta spectacol, un scor strâns și… poate chiar o surpriză furnizată de o revenire miraculoasă a argentinianului la jocul lui de dinainte de accidentare. Sincer, eu n-am sperat la nimic din toate astea, îi văzusem pe ambii în cel puțin un meci săptămâna trecută și eram conștientă că del Potro, indiferent de sclipirea de moment pe care ar fi putut să o aibă, nu avea cum să treacă de un Federer ce afișează o formă excelentă. Scorul n-a fost deloc unul strâns, adică nu a fost nevoie de  un set în plus față de minimul impus, ba nici de un tie-break nu a fost cazul. Roger și-a făcut jocul lui, frumos, cu lejeritate și fără strop de transpirație, aproape ca la un atrenament cu public. Juan Martin a jucat așa cum a putut sau mai bine zis, așa cum i-a permis prea bunul său adversar.

Meciul cu numărul doi, Continue reading

All we’d ever need

Cuvintele sunt de prisos, melodia e speechless.

Constatări

Sunt cetățeanul unui stat ciudat, în foarte multe situații reacționez diferit față de majoritatea popoarelor civilizate, iar acest lucru este pozitiv în doar câteva cazuri. Nu cunosc într-adevăr libertatea în esența ei pentru că aproape întotdeauna îmi cenzurez reacțiile de teamă. M-am ghidat în această viață după un proverb vechi, menit să conserve și să răspândească respectul, dar care s-a întors în timp împotriva mea. „Capul plecat,sabia nu-l taie!” m-a îndemnat să nu ridic tonul atunci când purtam o discuție în contradictoriu, să respect punctul de vedere al celuilalt (chiar dacă al meu era călcat în picioare), să evit să recunosc că gândesc diferit, să îndur cuvinte dure pe care  nu le-am meritat, să renunț la drepturile mele  sperând că așa se vor rezolva mai ușor problemele, să aștept ca alții să aibă curajul de  a face ceva și pentru mine. Mulți așteaptă să mă schimb, să vin cu alt comportament, alte reacții, altă esență, dar nu știu cum să le mai explic că nu prea se poate, că mă pot schimba, dar nu suficient cât pentru a realiza ceva pe termen scurt.

Răbdarea mă caracterizează, poate chiar în exces și am de suferit din cauza asta. Am răbdare și aștept să se întâmple câte ceva, fără să mă gândesc că ratez șansa de a face eu ceva pentru mine. Îmi dau seama târziu de oportunitățile pierdute, încerc să îndrept, dar voi rămâne multă vreme întrebându-mă ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi reacționat de fiecare dată când am fost nemulțumit.

Ninsori slabe

Am observat că de vreo 2 săptămâni așa, ne tot duc cu zăhărelul cei de a ANM, cum că va ninge în următoarele zile. Nu vi se pare? Păi înainte de Crăciun ne promiteau că o să vină Moșul cu sania, după care gata, se va opri robinetul cu fulgi. Au revenit cu aceeași prognoză înainte de revelion, când ne-au făcut să visăm la măcar 10 fulgi de nea, dar degeaba. Să fie clar… mă refer doar la partea de sud, nu la zonele de munte unde s-a nimerit să se mai scuture câte un norișor.

De dimineață m-am nimerit din nou pe o rubrică meteo de la tv, în care bineînțeles că scria pentru următoarele 3 zile „ninsori slabe” (sintagmă pe care o văd încă de joi). Prognoza meteo e cumva pe principiul „hai să scriem că poate se nimerește pe undeva” și nu știu eu?

Știu că pare puțin puerilă revolta mea, dar pentru o mare iubitoare de zăpadă, mi se pare chiar sadic ce fac ei.

Mi-e dor de o noapte geroasă, cu un cer senin sclipitor de care să nu mă mai satur. Mi-e dor să simt fulgi mari căzându-mi pe față în timp ce-mi țin palmele în zăpadă până devin roșii ca racul. Continue reading