Zilele trecute, stând la un ceai cu Larisa, am început să discutăm despre luna ce stă să înceapă. Evident, a venit vorba de seara magică, cea de Revelion. Cam devreme, știu, dar din lipsă de subiecte, am dezvoltat ideea.
– Trebuie să stabilim cât mai repede unde facem petrecerea. Ai vorbit cu Alice? Continue reading
Ce înseamnă „O lume mai bună” ? O lume în care oamenii sunt mai politicoși? Sau o lume cu un mediu mai curat, mai multă iubire, mai mult respect, mai multă înțelegere și mai puține minciuni? Nu știu…fiecare înțelege ce vrea din formularea menționată.
Ce înțeleg eu? Înțeleg ceva simplu și scurt : o lume în care oamenii să fie oameni. Un exemplu în sensul acesta este chiar România, care după cum bine ziceau niște personaje de pe la TV „frumoasă țară, dar păcat că e locuită”. Stau adesea și mă gândesc cum ar fi arătat și unde ar fi ajuns România dacă oamenii ar fi fost altfel sau mai bine zis dacă ar fi fost așa cum ar fi trebuit să fie. Până și imaginația mea bogată dă greș în exercițiul acesta. De ce? Pentru că pe de o parte latura visătoare tinde să vadă o țară frumoasă nu numai prin bogățiile ei naturale și puținii oameni valoroși ; iar pe de altă parte realitatea îmi tot dă palme. Acum, revenind de la cazul particular (România) la cazul general, trebuie să recunoaștem că nu suntem oile negre ale planetei. Nici pe de parte! Întregul Glob pământesc suferă de aceeași boală, doar proporțiile diferă. Continue reading
Afiș realizat în cadrul concursului SuperBlog2009, proba 35.
Pentru mai multe detalii accesați www.edimax.ro !
Mi-amintesc de vremurile în care mă chinuiam să mă machiez uitându-mă într-o oglindă mică și pe care nu reușeam niciodată să o pun în unghiul perfect. Cu o mână trebuia să țin oglinda, iar cu cealaltă să încerc să dau trag dunga perfectă cu tuș sau să fiu atentă să nu-mi bag rimelul în ochi. Odată cu trecerea timpului am ajuns și eu la o oglindă mai mare, cu spoturi și alte șmecherii inteligibile. Ziceai că am ajuns în Star Trek nu alta! Machiajul ieșea la fel, adică nu mă făceam peste noapte mai frumoasă, dar ideea era că nu mă mai chinuiam atât de mult până reușeam. Însă așa cum îi stă bine unei femei, îmi doream mai mult, ceva mai performant, care să-mi ușureze și mai mult efortul și poate cine știe… să mă facă mai frumoasă.
Credeam că visez prea mult. Asta până am descoperit Continue reading
Lupta dintre oameni și diferite creaturi a fost dintotdeauna un subiect care a stârnit multe controverse și care a atras atenția. Au curs șiroaie de cerneală și s-au folosit kilometri de peliculă de-a lungul anilor pentru în încercarea de a aduce ceva nou în acest domeniu. Terminator Salvation este unul dintre filmele ce ilustrează lupta dintre specia umană și roboți. O luptă dusă în viitor, în anul 2018. Continue reading
Pentru cei ce iubesc hainele!
Pentru cei ce au o pasiune pentru modă!
Pentru cei ce vor să și fie în pas cu moda!
Pentru cei ce au un buget limitat! Continue reading
„Are ma-ma o ma-șină fru-mu-șică foooooc!”
Ce frumos sună! Oare când o să ajung să fredonez și eu refrenul acesta? Probabil la bătrânețe. Sunt mult prea pretențioasă pentru secolul ăsta. Vreau să fie și frumoasă și bună și ieftină, că deehh bugetul e în comă. În fine.. hai să mai deschid și eu laptopul că s-a pus praful de un deget de când n-am mai avut timp de el. Dumnezeu știe câte e-mail-uri s-au înghesuit în căsuța poștală. 25, nu-s chiar așa multe. Ia să vedem cine m-a căutat. Vreun răspuns de la vreo firmă la care am trimis CVu-l? Da’ de unde! Numai mesaje de promovare. Hmmm.. că tot mă gândeam la mașină… Toyota Yaris… frumoasă mașinuță. Păcat că n-aș avea bani nici de versiunea standard, darămite cu alte dotări opționale. Deci rămân tot la întrebarea mea: bună sau ieftină? Continue reading
Acum ceva vreme, m-am alăturat și eu marii turme a bloggerilor. Nu pentru că este în trend sau pentru a părea interesantă, ci pentru că îmi place să mă fac exprimată, să-mi expun părerile și trăirile pe care eu le consider importante. A fost mult timp în care am crezut că acest blog este citit doar de mine când vreau să-mi amintesc diferite momente și prietenii mei pe care vrând nevrând i-am atras și i-am implicat în articolele ce au început să curgă. De ceva vreme, tocmai din cauza faptului că am menționat numele lor în mai multe posturi, s-au gândit să-și ceară tributul. Un tribut care mă încântă, nu alta!
După articolele despre liceu, naufragiu și salvare, am fost „asaltată” de cereri din partea Larisei și a lui Mirrrrrrrrrcea de a primi dreptul la replică. Am spus asaltată cu ghilimele pentru că mă bucur că am reușit să le stârnesc interesul. Astfel, după tratative purtate la masa verde, am ajuns să luăm o decizie foarte importantă, atât pentru noi cât mai ales pentru voi, cititorii. Am decis să punem pe picioare un blog colectiv în care fiecare să pună o mică părticică din sufletul lui, să informeze lumea despre lucrurile și evenimentele pe care el le consideră importante și nu în ultimul rând să răspundă unuia din ceilalți 2 administratori când consideră că trebuie să riposteze. Având în vedere faptul că totul a pornit de la mine, bineînțeles că eu voi fi administratorul administratorilor (dacă se poate numi așa funcția). Continue reading
– Wow, ce vacanță super tare am avut măi Mirrrrrcea! Nu m-aș fi gândit că de la munții noștri o să ajung într-o croazieră cu tine, Sebi, Valy și Larisa, iar de pe vas pe o insulă pustie și în final în Sao Paulo, alături de Kriss. A fost chiar mai mult decât aș fi putut visa!
– Chiar așa Mircea, ești cel mai tare! Sper că mai participi și anul viitor la concursul acela.
– Cu siguranță o să încerc și la anul!
– Da, dar o să alegem ca destinație Polul Nord!
– De acord cu Sebi! Credeam că o să mor de cald când am naufragiat pe insula aia. Noroc că până la urmă mi-am pierdut cunoștința de la alergia aia. Care… apropo, încă nu mi-a trecut total.
– Ehh.. lasă divo, că a fost mai tare Revelionul cu Kriss decât noaptea dintre ani pe o plajă pustie, cu un foc de tabără chinuit și frigărui de fructe, Sebi numărând stelele, Valy aruncând pietricele în ocean, Mircea suspinând după chitara de la Kriss și eu punându-ți compresii pe frunte.
– Scuze pentru ultima parte.
– Stai liniștită, oricum nu aveam ce face. Continue reading
Iar întârzii… iar risc să pierd avionul. N-o să mă obișnuiesc prea curând cu ședințele astea ale cineaștilor. Încă nu știu de ce trebuie să zbor la Hollywood, dar o să am destul timp să mă informez în avion, o să aibă Robert grijă de asta. Nu prea mă încântă pe mine ideea să mă tot plimb pe deasupra oceanului, dar mă consolez cu gândul că după ședință o să am timp de o ședință de shopping.
***
– Credeam că nu mai ajungi. Ai întrecut orice măsură de data asta.
– Da Robert, știu, dar pe lângă faptul că am plecat târziu de la apartament, am prins un trafic infernal.
– Sper că ai avut totuși timp să te documentezi, să studiezi și să-ți formezi o opinie pentru ședință și vot. Continue reading
Viața în culori 