Am avut o aşa numită vacanţă de câteva luni, pe care mi-am luat-o în mod mai mult sau mai puţin deliberat, dar care mi-a prins bine pe mai multe planuri. Şi în ciuda perioadei de absenţă de pe blog, recunosc că mă simt extenuată de vara care pare să nu se mai termină. Pentru mine, fiecare vară este un mic chin din cauza temperaturilor ridicate, dar de 2 luni încoace simt că nu-mi mai găsesc locul,că inspir doar din obişnuinţă şi de expirat nu prea am ce.
Iar canicula în combinaţie cu ce se tot întâmplă prin România de cam tot atâtea luni tinde spre fatalitate. Sunt dezgustată în principal de faptul că multă lume nu e capabilă să respecte opiniile şi deciziile celorlalţi şi să accepte că e dreptul fiecăruia să aleagă o anumită direcţie. M-am săturat până peste cap de încercările insistente de a imprima cu orice preţ o anumită idee în mintea altora folosind fără vreo urmă de jenă tot felul de şiretlicuri.
Deduc că este greu de înţeles cum stă treaba cu libertatea de gândire, de exprimare, de alegere sau de orice alt gen ar fi ea! Poate o să înţeleg pe deplin la un moment dat şi de ce…
Viața în culori 