Tag Archive | decizie

Vară grea!

Am avut o aşa numită vacanţă de câteva luni, pe care mi-am luat-o în mod mai mult sau mai puţin deliberat, dar care mi-a prins bine pe mai multe planuri. Şi în ciuda perioadei de absenţă de pe blog, recunosc că mă simt extenuată de vara care pare să nu se mai termină. Pentru mine, fiecare vară este un mic chin din cauza temperaturilor ridicate, dar de 2 luni încoace simt că nu-mi mai găsesc locul,că inspir doar din obişnuinţă şi de expirat nu prea am ce.

Iar canicula în combinaţie cu ce se tot întâmplă prin România de cam tot atâtea luni tinde spre fatalitate. Sunt dezgustată în principal de faptul că multă lume nu e capabilă să respecte opiniile şi deciziile celorlalţi şi să accepte că e dreptul fiecăruia să aleagă o anumită direcţie. M-am săturat până peste cap de încercările insistente de a imprima cu orice preţ o anumită idee în mintea altora  folosind fără vreo urmă de jenă tot felul de şiretlicuri. Continue reading

Decizii

Am citit ieri seară un articol pe blogul lui Dan Fințescu (prietenii știu „problema” mea pe sistem nervos cu omul ăsta :)) ) despre educația noastră, a românilor și (in)capacitatea noastră de a descoperi ce ne dorim. În alte circumstanțe poate m-aș fi oprit doar la a contempla postarea și modul destul de obiectiv din care este privită problema. Dar lectura asta a avut loc într-un moment în care, trebuie să recunosc, sunt foarte sensibilă la subiectul DECIZII și tocmai de aceea în cele ce urmează este foarte posibil să-i cam ridic în slăvi (atât articolul cât și autorul). Exact ceea ce a descris Dan ca evoluție a dorinței unei persoane, de la vârsta fragedă a copilăriei până la momentul în care teoretic aceasta ar trebui să se materializeze mi-a fost dat să văd, să simt și să trăiesc în ultimele luni. Mă intrigă teribil de mult faptul că am devenit atât de nestatornică, de indecisă, sucită și ce alte cuvinte sinonime se mai pot găsi. Nu eram așa.. Eram sigură pe mine, iar în momentul când luam o decizie, nu mă întorceam din drum, orice obstacol aș fi întâlnit în cale…. Voiam de mult să mă schimb, dar nu în sensul ăsta. Dacă era ceva ce nu voiam să schimb la mine tocmai asta era, capacitatea de a-mi păstra entuziasmul până la atingerea obiectivului propus inițial. Când vezi cum își pierd cei de lângă tine bucuria de a lupta pentru ceva, e trist… E deprimant să vezi plafonare în jurul tău… Dar e atât de frustrant să te vezi pe tine însuți plafonat, înglotat în monotonie și incapabil să faci o schimbare radicală. Adică… frate, ai șansa să faci ceva magic, să îți împlinești un vis și tu ce faci? Dai înapoi? Acum când într-adevăr poți realiza ceva care să te facă pe deplin fericit, tu renunți, te dai bătut chiar înainte de a purta lupta. Alții probabil ar da orice să fie în locul tău, să aiba șansa pe care tu refuzi să o accepți. Știu, m-am îndepărtat de subiect, dar asta e.. m-a luat valul. Ideea e următoarea : gândiți-vă fraților bine ce vă doriți, alegeți acel lucru și luptați pentru el! Aș putea spune că Continue reading

Poveste fără sfârşit… 7th page

N-a fost sfârşitul lumii şi bineînţeles că soarele a răsărit iar, îmblânzind gerul de februarie de afară. Suprinzător, Melania se simţea bine. Nu zburda de bucurie pe stradă şi nici nu cânta prin sala de clasă, dar gustul acrişor al experienţei din seara precedentă trecuse, realizase că n-are de ce să regrete ceea ce a făcut. Se simţea chiar mai bine decât în ultima vreme, pentru că era liberă… liberă de greutatea pe care o avea pe suflet de fiecare dată când vorbea cu el şi trebuia să-şi ascundă fiecare bătaie de inimă mai puternică. Nu le-a spus nimic fetelor în ziua respectivă, nu ştia practic ce şi cum să le spună şi în plus, îi era bine aşa, chiar nu avea nevoie să se insiste pe subiectul ăsta. Era prea ciudat calmul cu care a depăşit situaţia chiar şi pentru ea însăşi, dar nu voia să-şi mai bată capul cu fel de fel de ipoteze şi scenarii.

Zilele următoare s-au scurs liniştit. În afară de faptul că le-a mărturisit Silviei şi Laurei cele întâmplate, nu s-a mai petrecut nimic deosebit, nu a dat ochii cu el prin liceu sau prin oraş, iar pe mess şi-a respectat promisiunea de a-i acorda spaţiu. S-a ales însă Continue reading