Tag Archive | Romania

Românește

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2012.

Trecuse foarte mult timp de când nu ne mai văzuserăm și abia așteptam să stăm la o bârfă mică, așa ca fetele. Am amânat de atâtea ori întâlnirea, încât ajunsesem să cred că pur și simplu  2012 nu e anul nostru și încercam să mă împac cu ideea. Dar într-un final,zilele trecute am hotărât împreună că trebuie să ne vedem, indiferent că veneam pe jos, prin viscol ori prin ploaie torențială.

***

– Draga mea, credeam că n-o să te mai văd anul acesta. Ce mai faci? Eram atât de nerăbdătoare să-mi povestești cum a fost vara petrecută în State.

– Da, și eu abia așteptam să ne vedem și să-ți povestesc. Păi… cum să fie? În principiu a fost foarte diferit de tot ce am experimentat până acum. O experiență de viață cu părți frumoase, dar și cu momente în care-mi venea să iau primul avion spre casă. Am muncit mult, dar m-am și distrat, am încercat să păstrez un echilibru între ce trebuia să fac și ceea ce-mi doream să fac. Continue reading

Advertisements

Vară grea!

Am avut o aşa numită vacanţă de câteva luni, pe care mi-am luat-o în mod mai mult sau mai puţin deliberat, dar care mi-a prins bine pe mai multe planuri. Şi în ciuda perioadei de absenţă de pe blog, recunosc că mă simt extenuată de vara care pare să nu se mai termină. Pentru mine, fiecare vară este un mic chin din cauza temperaturilor ridicate, dar de 2 luni încoace simt că nu-mi mai găsesc locul,că inspir doar din obişnuinţă şi de expirat nu prea am ce.

Iar canicula în combinaţie cu ce se tot întâmplă prin România de cam tot atâtea luni tinde spre fatalitate. Sunt dezgustată în principal de faptul că multă lume nu e capabilă să respecte opiniile şi deciziile celorlalţi şi să accepte că e dreptul fiecăruia să aleagă o anumită direcţie. M-am săturat până peste cap de încercările insistente de a imprima cu orice preţ o anumită idee în mintea altora  folosind fără vreo urmă de jenă tot felul de şiretlicuri. Continue reading

Maraton turistic

LATER  UPTADE: 83 pcte.

Simt că mă dezintegrez, că-mi tremură fiecare fibră de mușchi de pe fiecare os al corpului, dar nu regret nici măcare 5 minute din ceea ce am făcut în ultimele zile. Am să vă povestesc cam în 600 de cuvinte despre ce este vorba, pentru că dacă mă avânt la mai mult s-ar putea să cad lată de oboseală pe tastatură. Ei bine, acum o săptămână am primit un e-mail de la amica mea Lola, pe care am cunoscut-o cât am studiat un semestru în Spania, prin care mă anunța că în 48 de ore va ateriza în București și că e pregătită de aventura pe care i-am tot promis-o. Noroc că am avut totuși timp să mă organizez și să o anunț să facă mici modificări biletelor de avion pe care deja le cumpărase și pentru care a plătit suplimentar, dar… are balta pește!

Continue reading