Tag Archive | Wimbledon

After Wimbledon

Ultimele două săptămâni au trecut ca un fulger, n-am avut timp nici măcar să realizez că s-a topit o lună de vară. Mă rog… topit nu cred că e cuvântul potrivit, ar trebui să zic mai degrabă  că ”au luat-o apele”. În fine..

Au fost două săptămâni magice, în cel mai adevărat și pur sens al cuvântului! Bineînțeles că principalul motiv este marele turneu de tenis de la Wimbledon, la ce vă gândeați? Având în vedere circumstanțele, e adevărat că ar trebui să ador Roland Garros-ul mai presus de toate, dar cu toate astea, rămân la părerea că la Wimbledon tenisul e mult mai spectaculos, mult mai… tenis. Nu vorbesc așa acum pentru că Rafa l-a câștigat pentru a doua oară, ci pur și simplu asta am simțit încă de când am văzut pentru prima oară Grand Slam-ul acesta. Nu știu dacă are rost să mă apuc acum să fac cronica turneului pentru că sunt mulți alții mult mai experimentați în a mânui cuvintele și a expune totul încât să te facă să simți că ai fost acolo măcar pentru câteva secunde. Mă mulțumesc cu a spune ce mi-a plăcut și ce nu, ce m-a încântat și dimpotrivă, ce m-a dezgustat.

Cu siguranță m-a încântat faptul că n-a plouat pe tot parcursul concursului. Genial! Două săptămâni fără ploaie în mirifica Londră, templul ploilor de vară și al meciurilor întrerupte. Mi-a făcut plăcere să nu văd prelatele întinse nici măcar pentru a închide acoperișul arenei centrale și cu siguranță și jucătorii s-au bucurat pentru asta.

Mi-a plăcut să văd cum e să faci o mulțime de lucruri, iar doi jucători să nu termine o partidă de tenis în tot timpul ăsta. Am avut un șoc când am văzut pentru prima oară un scor imens, gen 48-49 în decisiv. Inițial am crezut că e vorba de vreo eroare a tabelei de scor. Trebuie să recunosc că nu am văzut meciul integral (stau și mă întreb cine l-o fi văzut, în afară de arbitrul de scaun), dar din ce am văzut……….  da, e de apreciat rezistența celor doi și capacitatea de a servi incredibil atâtea ore, dar… jocul din câmp a fost mai mult decât plictisitor. N-a fost spectacol din punctul ăsta de vedere.

Am savurat primul meci al lui Federer, în totalitatea lui! Eram oarecum sigură că va fi un meci interesant și tocmai de aceea am renunțat și la învățat pentru examen pentru a-l vedea. Mă așteptam la un joc frumos din partea lui Falla și nu m-am înșelat și în aceeași măsură nu puteam să concep o ieșire a lui Roger încă din prima zi. Sincer vorbind.. mi-ar fi părut rău să aibă parte de o cădere atât de abruptă.

M-am amuzat copios Continue reading

Finala Australian Open 2009 – un exemplu de forţă şi emoţii

Euforia tenisului a început dintr-o joacă, sau mai bine zis, din prietenie. Adică un bun prieten care nu reuşea să privească turneul de la Wimbledon la TV, mă rugase să-l ţin la curent cu evoluţia scorurilor. Pentru asta, bineînţeles trebuia să mă uit la acele meciuri. Iniţial, trebuie să recunosc că n-am fost tocmai încântată pentru că nu-mi plăcea tenisul. Mi se părea mult prea plictisitor să stai să te uiţi chiar si 5 ore la un meci, plus că nu ştiam nici regulile de joc. Ei bine, primul meci pe care am fost “obligată” să-l văd a fost unul în care juca un anumit Rafael Nadal, care, din câte spuneau comentatorii, câştigase cu doar câteva săptămâni înainte, pentru al doilea an consecutiv, turneul de la Roland Garros. După primul set eram deja fermecată. Aşa cum odată mă fascinase să-l văd pe Michael Schumacher revenind în cursă şi câştigând-o după ce fusese undeva dincolo de mijlocul clasamentului, aşa mă uimea jocul puştului ăstuia. Şi… deşi nu prea aveam eu habar de tenis, şi auzisem până atunci decât de Federer, mi-am zis în sinea mea “Băiatul ăsta e genial ! Dacă nu cumva este cel mai bun, sigur o să ajungă la un moment dat”.

Continue reading