Tag Archive | toyota

Dream Art Contest

Articol scris pentru proba nr.24 din SuperBlog 2013.

Când soțul a venit acasă, aproape că nici nu observasem, priveam pe geam și eram pierdută printre gânduri.

– Ce-i cu tine,draga mea? Am sunat de două ori la interfon pentru că mi-am uitat cheia și nu mi-ai răspuns. Noroc că a ieșit tanti Maria să-și cumpere pâine și am reușit să intru, căci altfel și acum cred că stăteam în ploaie.

– Iartă-mă! Eram în lumea mea. Am avut o zi cam urâtă și am picat într-o stare d-aia aiurea.

– Ce s-a întâmplat? Erai foarte entuziasmată de dimineață când ai plecat și spuneai că abia aștepți să te întâlnești cu toți copiii aceia.

– Da, eram mai mult decât entuziasmată și îmi făcusem o mulțime de planuri pe care în mare parte le-am respectat. Doar că rezultatele n-au fost cele scontate.

– Adică? Ce s-a întâmplat?

– Am ajuns la școală, am intrat în clasa plină de copii și am început să le povestesc despre Dream Car Art Contest organizat de Toyota, le-am spus că este dedicat minorilor cu vârste de până la 15 ani și că trebuie să-i informeze și pe părinți pentru că au nevoie de acordul acestora. Apoi le-am prezentat statistici, cifre și realizările echipei României de până acum, am încercat să-i motivez spunându-le că este o afacere win-win, adică prin desenele lor cu mașinile viitorului pot schimba lumea și pot câștiga un premiu și o călătorie în Japonia. Și m-am așteptat să văd interes, să fiu asaltată cu întrebări.

– Și?

– Și… nimic. Mi-a mulțumit învățătoarea lor pentru intenție și pentru prezentare și mi-a spus că mă va contacta ea dacă apar doritori. Și-atât. Ba chiar mi-au părut speriați și pierduți. Cum să fac? Simt că a fost greșeala mea undeva și că nu m-am făcut înțeleasă, știi că niciodată nu m-am priceput la copii. Continue reading

Advertisements

Să plutim, zic!

Articol scris pentru proba nr.13 din SuperBlog 2013.

Nu trebuie să ai emoții! Nu trebuie să ai emoții! Îmi repetam continuu în gând că trebuie să fiu liniștită, calmă și mai ales lucidă. Visasem mulți ani la o astfel de întâlnire și nu-mi permiteam să arunc totul pe fereastră tocmai atunci. Cred că din clipa în care terminasem facultatea de jurnalism mă pregătisem moral pentru ceea ce urma să fac și de asemenea mulți jurnaliști cu experiență mă invidiau mai mult sau mai puțin recunoscut pentru asta. Nu știu cum mai exact ajunsesem eu în această postură, dar cert era că în doar câteva momente aveam să urc în aceeași mașină cu o legendă a automobilismului pentru a creiona un interviu despre experiența la volanul unui hibrid.

– Bună! Ești pregătită?

– Bună ziua, domnule Schumacher! Cred că anii de așteptare m-au pregătit suficient.

– Spune-mi Michael, e mai ușor de pronunțat. Păi atunci zic să purcedem la drum.

M-am urcat în Toyota Auris Hybryd mult mai relaxată decât eram cu doar câteva minute înainte. Cuvintele lui mă liniștiseră și mă făcuseră să înțeleg că nu am de ce să mă tem, ba dimpotrivă, am doar motive de entuziasm și bucurie pentru că aveam parte de șoferul perfect pentru mașina pe care voiam s-o descopăr. Motorul electric a fost activat automat la pornirea de pe loc și m-a păcălit pentru că nu am auzit zgomotul cu care eram obișnuită, iar faptul că vederea nu s-a sincronizat cu auzul mi-a dat o scurtă amețeală.

– Ai amețit, nu-i așa?

– Așa tare s-a observat? Da, am avut o senzație ciudată, asemănătoare cu amețeala și nu-mi e foarte clar de ce.

– O să-ți explic eu: creierul tău era obișnuit să audă înainte să perceapă mișcarea, iar faptul că ai început să te deplasezi atât de silențios l-a făcut să fie confuz. Seamănă puțin cu ceea ce se întâmplă când te urci prima dată la volanul unei mașini de curse.

Fără să-mi dau seama am râs în hohote.

– De ce râzi?

– Nu-mi vine să cred că tocmai ai comparat o mașină hibrid cu un bolid de curse. Cred că e o diferență de la cer la pământ.

– Este o diferență uriașă. Adică un hibrid te face să plutești, nu să conduci. Uite, de exemplul acum, nu te simți de parcă ai fi pe un norișor care este purtat de vânt? Nu ți se pare că te miști fără ca cineva să depună un efort pentru asta?

Când am realizat că avea dreptate, am roșit și mi-am întors capul spre priveliștea de dincolo de geam. Fusesem penibilă. Continue reading

Săgeata argintie

Articol scris pentru proba nr.1 din SuperBlog 2013.

Când vine vorba de mașini, se știe clar că bărbații sunt experți, ba unii sunt chiar obsedați de cai putere, centimetri cubi, km/h, spoilere, jante  și mai știu eu ce alte caracteristici tehnice. Nu zic… contează să ai sub capotă piese puternice, cu cifre impresionante, dar cred că și în cazul mașinilor se întâmplă ca și în cazul oamenilor, adică doar profesioniștii și cei care au răbdare să se documenteze au șansa să descopere frumusețea interioară. Recunosc, eu ca femeie nu mă dau în vânt după cifre atunci când este vorba de o mașină mai ales pentru că nu mă pricep. Pentru mine primează cu totul alte caracteristici și este important să existe o atracție din primul moment; ceva comparabil cu acea sclipire care se spune că există când întâlnești sufletul pereche.

Nu știu dacă mi-am întâlnit sufletul pereche, dar mașina pereche am recunoscut-o din prima clipă în care am văzut-o. Alex, colegul meu de la job a venit ieri cu noua lui achiziție, o mașină superbă pe care nu-mi aminteam să o fi văzut pe străzi și care m-a lăsat fără cuvinte. O frumusețe argintie ce sclipea în lumina soarelui precum un colier bătut în diamante și care deși mă orbea nu-mi puteam dezlipi ochii de ea.

toyota-Corolla-2013-exterior-tme-002-a-prev_tcm420-1236704

Am comparat-o mai apoi cu o săgeată menită să ajungă la o țintă sigură și foarte înaltă, inspirată fiind de grila față cromată și în forma literei „V”. Cromat era și ornamentul proiectoarelor ceață și împreună cu  farurile halogen multireflector întregeau imaginea incredibil de luminoasă care din câte am înțeles mai apoi nu-mi captase doar mie atenția. Noua Toyota Corolla, căci despre ea este vorba, are un contur fluid și natural ce ar putea stârni invidia chiar și din partea unei femei cu o siluetă perfectă. Mi-am permis în cele din urmă să deschid portiera și să mă așez confortabil la volan. De fapt… confortabil cred că este puțin spus, iar instinctul nu mă înșelase: la interior arăta chiar mai bine decât la exterior. Liniile interioare erau cel puțin la fel de fluide și te îndemnau să le urmezi cu vârful degetelor la infinit.bord Continue reading

Începe SuperBlog 2013

M-am gândit mult dacă să fac acest pas, dacă sunt pregătită pentru încă o provocare, mai ales după mica dezamăgire pe care am simțit-o anul trecut. Cu toate acestea, tentația de a participa la o nouă ediție de SuperBlog a fost mai mare decât temerea ce se instalase. Și în plus… toamna parcă trece mai repede și mai ușor când sunt implicată într-un asemenea eveniment.

SuperBlog nu este numai un concurs creativ pentru bloggeri sau o modalitate de a câștiga premii frumușele, nu! SuperBlog este un „microb” care-ți schimbă modul de viață, care îți modifică prioritățile, îți schimbă starea de spirit timp de 2 luni și… inevitabil îți tocește tasta F5 (cunoscătorii știu de ce). 😀

Sponsorii de anul acesta sunt meniți să antreneze și să provoace imaginația prin propunerea unor teme cât mai diverse: Toyota, LuxuryGifts, Market Online, Farmec, Aqua Carpatica, mediadot, COTY, Delaco, Reeija, Vila Alpin Straja, Editura Nemira și Ștampileonline.ro.

Acestea fiind spuse…   Continue reading

Vis de mașină

Articol scris pentru proba nr.24 din SuperBlog 2012.

Deși plănuiserăm să ne uităm la un film interesant, nu m-am supărat când a adormit în fața televizorului. Ba din contră, nu mă săturam să-l privesc cum dormea liniștit cu capul pe coapsele mele și încercam să rezist ispitei de a-l atinge. Am închis tv-ul și am continuat să-i admir trăsăturile subliniate fin de lumina lunii ce bătea generos pe geam.

– Vaiii! Îmi pare rău! S-a terminat?

– Nu s-a terminat, dar am considerat că priveliștea de aici e mai frumoasă decât orice film din lume.Dar  acum că te-ai trezit…poate îmi povestești și mie ce ai visat, căci aveai un zâmbet constant pe buze.

– Da, am visat ceva foarte frumos și foarte ciudat.

L-am îndemnat încă o dată să-mi povestească, în timp ce îmi treceam lin mâna prin părul lui.

– Eram cu tine, undeva, într-un loc necunoscut. Cred că ne rătăciserăm, iar eu ca de obicei mă alarmam și mă consumam pentru că nu reușeam să găsesc o soluție. Dar tu, ca de obicei, erai lângă mine și mă temperai, mă mângâiai așa cum faci și acum și-mi explicai că nu rezolv nimic dacă mă agit.

– Tipic! Continue reading

De la Diesel la HSD

Articol scris pentru proba nr.18 din SuperBlog 2012.

Mi-au plăcut dintotdeauna orele de istorie, să ascult prelegerile profului și să-mi testez imaginația în încercarea de a vizualiza ceea ce auzeam. Dar astăzi pur și simplu ador ora asta și-mi doresc din toată inima să nu se termine. Proful a venit cu geniala idee de a face un curs special, în care să fim foarte activi și să îmbinăm istoria îndepărtată cu istoria recentă și chiar cu prezentul.

– Dragii mei, când Rudolf Diesel a patentat motorul Diesel în anul 1893, întreaga omenire a fost entuziasmată de realizarea sa și cu toții căutau să folosească această minune. Și nu au greșit deloc cu faptul că s-au entuziasmat, pentru că acea descoperire avea să revoluționeze industria autoturismelor și să rămână la fel de apreciată vreme de mai bine de un secol. Nu mă pricep foarte bine la istoria mecanicii, dar bănuiesc că au mai încercat și alții de-a lungul vremii să găsească ceva care să le aducă gloria și să-i facă pe șoferii contemporani să uite de Diesel.

– De uitat, nu l-a uitat nimeni, mă bag eu în seamă. Dar Continue reading

Tinelu’ şi Toyota

Despre perioada liceului am auzit atât de multe poveşti pe când eram copil, despre cât de specială,distractivă şi unică este, încât mă plictisisem teribil. Dar… de fiecare dată zâmbeam în colţul gurii şi-mi ziceam în gând cu o oarecare doză de ironie “Oamenii ăştia mari habar n-au ce vorbesc. Cum să tânjeşti după o perioadă din viaţă în care înveţi, te duci la şcoală, apoi iar înveţi,faci teme şi tot aşa?”. Recunosc că după atât de multe afirmaţii despre cum avea să arate viaţa mea în viitor, ajunsesem să nu mai acord prea multă încredere maturilor,ba dimpotrivă.

Ani mai târziu am ajuns şi eu acolo şi încăpăţânată din fire, am ţinut multă vreme la ideile pe care mi le formasem, lăsându-mă învinsă doar de realitatea mult prea convingătoare. Paradoxul pe care în copilărie nu îl înţelegeam mi-a fost “predat” încă de la început, când am aflat că aveam ca profesor de fizică pe cel mai vestit din liceu. Toţi povesteau despre cât de fioros, impunător, exigent, ciudat sau… nebun este.

Mi-amintesc de el în momente cheie, când ceva învârte robinetul cu amintiri şi le lasă să curgă în virtutea inerţiei. În seara asta am văzut ceva a umblat la robinetul acela magic. Am văzut o prezentare a noului Toyota Avensis, cu un design sofisticat,elegant şi practic, ce reflectă şi accentuează abilităţile dinamice ale modelului, îmbină liniile fluide cu un design nou şi carismatic al grilei şi farurilor. Interiorul frumos lucrat,notabil din perspectiva detaliilor meticuloase şi a calităţii materialelor şi finisajelor. Farmecul tactil şi vizual al interiorului ergonomic marchează orice experienţă la volan. Continue reading