Tag Archive | TIMP

Time.. soul.. show.. and again time

Timpul…

a)      vindecă

b)      șterge

c)      uită

Răspuns corect: Continue reading

Timp irosit

Am intrat într-o perioadă pe care o urăsc teribil: sfârşitul de semestru. Temele, proiectele şi lucrările de seminar pe care trebuie să le predau în timp record sunt făcute parcă să mă pregătească pentru idioţenia de sesiune ce urmează. Trecând peste oboseala ce se acumulează zi de zi, mă simt oribil pentru că nu mai am timp pentru mine, nu mai am timp să văd un film, să citesc o carte, să mă liniștesc din vâltoarea în care am fost prinsă.  Și bineînțeles că ironia sorții face ca tocmai în perioada asta să mi se deschidă o poftă nebună de citit, de cultură, de hrană pentru suflet. Mă chinui de câteva luni să citesc Dragoste în vremea holerei și n-am mai reușit nici până azi 11 ianuarie 2010, 11:25 PM. Mi se pare atât de trist când îmi propun să fac ceva și nu reușesc. Nu-mi stă deloc în caracter să las lucrurile pe jumătate făcute sau mai rău, abia începute. Sper ca peste fix 31 de zile, adică la sfârșitul sesiunii să-mi regăsesc liniștea și să-mi păstrez dorința de citit pe care o am acum. Continue reading

Poveste fără sfârşit… 6th page

Următoarele săptămâni au fost cu adevărat magice pentru Melania pentru că totul îi mergea ca uns : îşi regăsise ritmul la şcoală şi în activităţile ei, se simţea tot mai aproape de Raul şi se înţelegea perfect cu prietenii. Fiecare zi îi era încărcată, de dimineaţa devreme până târziu în noapte, dar nu se simţea extenuată pentru că satisfacţiile pe care le avea îi dădeau energie suficientă. Adeseori se gândea că e prea frumos ca să fie adevărat, dar încerca să alunge repede ideea din mintea ei ca să nu-şi umbrească singură fericirea. Cu trecerea timpului, ajungea să ceară din ce în ce mai mult de la ea însăşi, simţea că e capabilă să obţină orice-şi propunea şi încerca tot mai multe lucruri. Nu avusese însă curajul să facă ceva decisiv şi în ceea ce-l privea pe Raul, nu-şi găsea cuvintele să-i spună ce simte şi tot amâna momentul, în speranţa că totuşi va face el „acel pas”.

                      La una din întâlnirile cu fetele, a deschis după foarte mult timp subiectul delicat pentru că simţea nevoia să vorbească şi să fie ascultată.

– Fetelor, ştiu că Continue reading

No rush !

Am auzit pe la TV înainte de Revelion, că anul 2008 ar fi fost mai lung cu 3-4 secunde mai lung decât un an obişnuit. Brusc s-a născut o întrebare în mintea mea : Dacă este aşa… noi de ce ne grăbim ca ursul la miere să ne trezim în fiecare dimineaţă şi tot avem senzaţia ca tot nu ne ajunge timpul???”

Toată activitatea noastră zilnică este de fapt o continuă si infinită grabă. Te trezeşti în grabă, şi în loc să stai relaxat să-ţi iei micul dejun, înfuleci ceva repede sau şi mai trist… pleci de-acasă nemâncat. În trafic, iar te grăbeşti şi fie traversezi strada “aiurea-n tramvai” (dacă eşti pieton), fie începi să claxonezi în disperare şi ieşi din coloana de sute de metri gonind pe contrasens, în speranţa că vei câştiga TIMP. La serviciu/şcoală aceeaşi poveste, nu ai TIMP nici să respiri sau să bei o cafea în linişte. Renunţi la pauza de masă în speranţa că vei pleca mai repede acasă şi nu vei prinde calvarul din trafic.

Stai liniştit, oricum îl prinzi pentru că se pare că toata lumea gândeşte la fel!

Şi după ce îţi intinzi iarăşi axonii si dendritele la capacitate maximă în drumul spre casă… ce faci? Mănânci REPEDE, faci un duş RAPID şi pici lat de oboseală, dormind bombă până a doua zi dimineaţa când o iei de la capăt!

Nu ţi se pare că sunt prea multe cuvinte din cămpul lexical al timpului???

Încep să cred că deja nu mai suntem oameni… am devenit nişte roboţei crizaţi. Da, crizaţi, pentru că dacă am fi fost doar roboţei, n-am fi dat greş în nimic şi nu ne-am irosi viaţa văitându-ne de nerealizările noastre.

Şi de ce toate sacrificiile astea? Pentru ceva care oricum nu ajunge să ne satisfacă pe deplin dorinţele, pentru ceva ce dispare de zeci de ori mai repede decât ajunge la noi : pentru bani. Pentru că… oricâtă pasiune ai avea pentru ceea ce faci, nu poţi spune că nu există o motivaţie financiară.

Vrei să-mi spui că dacă ai prinde mâine peştişorul de aur şi ţi-ar zice că vei avea bani pentru orice vrei tu, te-ai mai stresa atât de tare??? Continue reading