Tag Archive | Reeija

Pățania

Articol scris pentru proba nr.14 din SuperBlog 2013.

Am senzația că toată viața mea am fost pe grabă, am mâncat în grabă, am făcut cumpărături în grabă și chiar mi-am vizitat prietenii presată fiind de timp. Poate doar în vacanțe am reușit să mă mai relaxez, dar nici atunci nu sunt tocmai sigură că n-am alergat în vreun scop. De fapt, îmi amintesc ce s-a întâmplat vara trecută când am plecat cu fetele pentru 5 zile în Mallorca. Plănuisem încă de la Crăciun că în iulie, de ziua Andreei vom petrece împreună în Baleare și bineînțeles că ne-am luat și biletele încă de atunci. Entuziasmul creștea proporțional cu apropierea momentului plecării, iar în final ne-am găsit în aeroport pentru a face check in-ul și a porni spre destinația mult visată. Văzându-ne cu biletele în mână am pornit spre controlul vamal și apoi în căutarea porții de îmbarcare D12.  Ne-am luat după primul indicator și am făcut-o la stânga, apoi am continuat drumul înainte și tot înainte până ne-am trezit în capătul terminalului fără a ne atinge scopul. Am hotărât să luăm drumul înapoi crezând că am ratat noi vreun indicator, dar am ajuns în fața primului indicator fără a găsi însă poarta. În cele din urmă am întrebat pe cineva de acolo și ne-a informat că de fapt trebuia s-o facem la dreapta, nu la stânga și că indicatorul acela buclucaș nu fusese schimbat la ultima reorganizare a terminalului. Așadar am pornit-o la dreapta cu o stare de relaxare combinată cu furie.  Continue reading

Geanta noastră cea de toate zilele

Articol scris pentru proba nr.7 din SuperBlog 2013.

Când am început să-mi cultiv talentul la desen mi-am imaginat că voi călca pe urmele marilor pictori din secolele de glorie ale picturii și că voi avea propriile mele expoziții. Mă vedeam intrând în istoria picturii și-mi planificam o biografie impresionantă pentru a fi studiată mai târziu de cei ce aveau să vină din urmă.

După aproape 20 de ani mă găsesc făcând exact ce-mi place, dar total altceva decât ce-mi imaginam în copilărie. Lucrez pentru o firmă de genți, ca designer, adică dau tonul la tot ce se întâmplă în companie. Cum am ajuns aici? Printr-o întâmplare ciudată: în facultate, la un curs de artă contemporană, proful a venit cu o geantă foarte interesantă și ne-a prezentat evoluția genții de-a lungul timpului. Am fost pur și simplu fermecată de modul în care oamenii au găsit o sursă de inspirație încă  din vremurile vechi pentru a da naștere unui accesoriu ce creează dependență în zilele noastre. Am fost șocată să aflu că prima geantă a apărut încă din preistorie, pe vremea când oamenii foloseau o chestie făcută din piele de animal pentru a-și pune diverse lucruri printre care și hrana. Este adevărat că geanta așa cum o știm noi astăzi a apărut mult mai târziu, adică prin secolul al XIX-lea, dar până atunci evoluția genții a fost remarcabilă. Evul Mediu și-a pus amprenta foarte mult asupra eleganței ei, la fel ca și Renașterea. Plic_Summer_Heat_02_galben__albastru_verde_3

Continue reading

Secretul lui Dumby

Se spune că mama  îți este cel mai bun prieten și singura persoană care-ți este întotdeauna aproape, care te sfătuiește, te iartă și-ți păstrează secretele așa cum nimeni altcineva nu o poate face. Așa și este! Dar ce te faci când simți nevoia să vorbești cu cineva, să-ți descarci nervii ori să exaltezi de fericire și nu poți fii alături de cel mai important om din viața ta? Să vă spun ce fac eu? O să vă amuzați, dar cam așa stau lucrurile și nu cred că am de ce să mă jenez.

Acum câteva zile trebuia să ajung la o ședință importantă și ca de obicei mi s-a întâmplat ceva și eram în întârziere, așa că bombăneam de zor la volan fiind.

– Vezi Dumby, trebuia să opresc eu să-mi iau cafea de la Romană. Cafea mi-a trebuit! Știi cât mă chinuisem azi-dimineață să-mi calc acea cămașă și cât de încântată eram că voi avea o zi perfect. Dar nu!!! Mie cafea îmi lipsea și lipsea fix pe gulerul cămășii. Acum zi-mi tu mie ce fac? Zi odată, n-auzi!

Știam că n-am să primesc un răspuns de la biata și inocenta mea geantă ce stătea comod pe scaunul din dreapta, de fapt nici nu o priveam, dar cu toate astea continuam să-i împărtășesc necazurile și frustrările mele.

– Nu vrei să vorbești cu mine, așa-i? Și tu te-ai săturat de vaicărelile mele zilnice și parcă văd că într-o bună zi o să mă taxezi pentru crizele de genul acesta. Păi ce, psihologul face muncă voluntară? Tu de ce ai face?

Dumby continua să tacă mâlc, dar totuși monologul pe care-l susțineam mă elibera de tensiunea pe care o acumulasem. Geanta mea e  drăguță,  finuță , elegantă și mai presus de toate e o foarte bună confidentă. Nu e foarte mare, e din piele neagră și barete bej și are dublu sistem de închidere, adică fermoar și magnet (asta sigur spune despre mine că-s precaută). Interiorul este compartimentat perfect pentru nevoile și standardele mele, ceea ce mă ajută să-mi organizez bine lucrurile pe-acolo. Bine… recunosc, uneori o închid cam dificil pentru că nu mă pot abține să nu-mi pun și portfardul,e-bookul, hands-free-ul, o clamă de păr, o perie pliabilă, pe lângă portofel, telefon, agendă, șervețele, pix și alte chestii ce nu pot lipsi. Am cumpărat-o de curând de la Reeija, un nou magazinul online de poșete din piele veritabilă unde doamnele și domnișoarele se simt răsfățate.Geanta_piele_naturala_Anne_negru_carbune__gri_bej_1.200x200

În ziua respectivă îmi pusesem și o eșarfă în geantă, așa fără vreo explicație anume, dar după incidentul cu acea cafea s-a dovedit a fi lucrul potrivit la locul potrivit.

– Dumby, să nu cumva să sufli cuiva micul nostru secret, că ai să vezi tu! N-o să-și dea nimeni seama că sub eșarfa asta minunată se află o pată de toată frumusețea și așa scap și eu de un drum până acasă să mă schimb. Hai să mergem! Continue reading