Tag Archive | Real

Românește

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2012.

Trecuse foarte mult timp de când nu ne mai văzuserăm și abia așteptam să stăm la o bârfă mică, așa ca fetele. Am amânat de atâtea ori întâlnirea, încât ajunsesem să cred că pur și simplu  2012 nu e anul nostru și încercam să mă împac cu ideea. Dar într-un final,zilele trecute am hotărât împreună că trebuie să ne vedem, indiferent că veneam pe jos, prin viscol ori prin ploaie torențială.

***

– Draga mea, credeam că n-o să te mai văd anul acesta. Ce mai faci? Eram atât de nerăbdătoare să-mi povestești cum a fost vara petrecută în State.

– Da, și eu abia așteptam să ne vedem și să-ți povestesc. Păi… cum să fie? În principiu a fost foarte diferit de tot ce am experimentat până acum. O experiență de viață cu părți frumoase, dar și cu momente în care-mi venea să iau primul avion spre casă. Am muncit mult, dar m-am și distrat, am încercat să păstrez un echilibru între ce trebuia să fac și ceea ce-mi doream să fac. Continue reading

Mai bine mai târziu…

Articol scris pentru proba nr.20 din SuperBlog 2012.

N-am avut niciodată un corp de invidiat, dar nici n-am avut o problemă cu asta. Am considerat că oamenii sunt diferiți prin natura lor, deci trebuie să fie diferiți și fizic. Primeam reproșuri și sfaturi din partea familiei, a prietenilor, ba chiar și din partea profesorilor, dar mereu consideram că sunt doar exagerări menite să mă impulsioneze să iau atitudine. Oglinda devenea și ea tot mai ostilă cu mine și insista să mă facă să sufăr, motiv pentru care evitam s-o mai consult.

M-am ținut tare pe poziții și am tot ignorat până și semnele pe care chiar corpul meu mi le dădea. Nu mai eram capabilă să urc scările până la etajul 2 fără să fac o pauză între etaje, ba chiar și liftul l-am pierdut de câteva ori pentru că n-am avut suflu să alerg câțiva metri. Și-am continuat așa până când… l-am întâlnit pe el. Dar să nu care cumva să credeți că m-am îndrăgostit și brusc așa mi s-a luat vălul de pe ochi și am început să văd colăceii și celulita pe care le posedam deopotrivă! L-am cunoscut pe el și în naivitatea mea, am încercat să-l cuceresc. Ne-am apropiat și am vorbit multă vreme ca amici până să-i recunosc că pur și simplu mă fascinează și nu-i pot găsi niciun defect. Dar momentul în care am făcut asta, i-am și descoperit primul și cel mai grav dintre ele. Mi-a spus clar și răspicat, ceva de genul: Continue reading

Designers de la real,-

Ştiam ce risc îmi asum atunci când am hotărât să-i dau acel mesaj, dar simţeam că trebuie să o fac, altfel n-aş mai fi fost eu. Este  adevărat că speram ca gestul meu să nu rămână fără ecou, să trezească ceva în el, ceva care să îl determine să-mi răspundă, dar îmi plăcea să cred că eram pregătită pentru orice (sau cel puţin încercam să-mi sugerez ideea asta). După primele 5 minute eram mândră de mine pentru că nu-mi venea încă să-mi smulg părul din cap de frustrare şi continuam să-mi autoinduc o stare de linişte care să mă împiedice să fac un (alt) gest necugetat. După alte câteva sute (de minute), am intrat într-un oarecare sevraj, un amalgam de regrete,frustrare, amărăciune şi mai ales dezamăgire ce simţeam că o să mă doboare. Şi când mă gândesc că aveam deja pregătită ţinuta pentru întâlnirea ce ar fi trebuit să vină ca răspuns. Abia ce-mi cumpărasem rochiţa roşie de la real,-  , o călcasem şi o aranjasem frumos pe umeraş la îndemână. Balerinii roşii din aceeaşi colecţie erau şi ei pe coridor, la uşă, aşteptându-mă.

Nici acum nu reuşesc să-mi explic cum am reuşit să rezist şi să mă abţin să nu fac vreo scenă pe care apoi să o adaug pe lista de regrete. Continue reading

Hăinuțe real,- e

LATER  UPDATE: 80 pcte.

Articol scris pentru proba nr.22 din SuperBlog 2011.

Sunt convinsă că oricărei fete  ce aude cuvântul „shopping”  i se înseninează fața instantaneu, iar dacă mai are și bani să pună în practică, atunci situația se apropie de perfecțiune. Din acest punct de vedere, nu știu dacă sunt mai defectă sau pur și simplu sunt ceva mai diferită, dar nu mă dau în vânt după cumpărături, cel puțin nu după cele de haine. Recunosc, am momente de rătăcire, când îmi iau prietenele și ieșim la o „nebuneală” generală prin magazine, dar asta se întâmplă destul de rar. Poate fi considerat un defect sau poate fi o calitate, dar nu pun preț pe haine, nu cumpăr ceva doar pentru are un anumit brand sau pentru că e în trend. Nu-mi place să pun ceva pe mine pentru că este la modă și astfel să mă amestec în mulțimea care deja poartă acel gen de îmbrăcăminte; consider că eu sunt propriul meu trendsetter și nu am nevoie de cineva care să-mi spună ce să port. Mă îmbrac cu ce consider eu că-mi stă bine, nu cu ce consideră alții că stă bine oricui.

Continue reading

Real,- românesc

LATER UPDATE:  90 pcte.

Articol scris pentru proba nr.15 din SuperBlog 2011.

„Nu știu alții cum sunt, dar eu…” când plec la cumpărături o fac cu o strângere de inimă din ce în ce mai mare. De ce? Pentru că nu prea mai știu unde să mă duc să găsesc produse care să-mi placă nu numai din punctul de vedere al aspectului comercial, al gustului sau al mirosului ci să mă atragă din toate aceste puncte de vedere plus…încă ceva. Nu vreau să cumpăr doar un produs frumos, dar care la prima mușcătură să-mi dea senzația de plastic. Nu vreau nici să cumpăr un produs mai puțin frumos dar gustos datorită unor substanțe nu tocmai sănătoase adăugate fie în creșterea, fie în prepararea lui. Vreau pur și simplu ceva natural, ceva cu adevărat viu, care să mă facă să mă simt cel puțin la fel de vie.

Pentru a putea da exemple de genul „așa da”  ar trebui să mă întorc zdravăn de tot în timp, în copilăria care se îndepărtează cu fiecare zi care trece. Nu știu dacă acest lucru se datorează faptului că aceea este perioada în care descoperim cu încântare lumea și savurăm la maximum fiecare gust, miros, senzație ori dacă produsele s-au degradat într-atât de mult în mai puțin de 20 de ani. Cert este că astăzi mă găsesc adesea în postura de a mă întreba dacă într-adevăr papilele gustative și restul receptorilor nervoși au memorie de lungă durată. Este normal să-ți fie dor de o persoană dragă și tocmai de aceea mi se pare teribil de straniu să simt lipsa unor gusturi sau arome.

Când încep să mă vait diferitelor persoane de faptul că nu mai sunt capabilă să găsesc produse tradiționale ca pe vremuri, majoritatea mă îndrumă către piață. Pe sistemul „du-te în piață că acela este locul țăranilor care mai păstrează tradiția”. Dar când ajung acolo dau s-o iau la fugă. Sunt foarte puține cazurile în care producătorii propriu-ziși ajung să vândă marfa lor. De cele mai multe ori produsele care-mi sunt prezentate ca „originale” sunt „fake”-uri importate de prin cine știe ce țară.

Am avut însă răbdarea să iau și hypermarket-urile la puricat. Lucky me! Am ajuns în real,- hypermarket, unde am dat de raiul pe care îl căutam. Am găsit o gamă variată de produse, de la produse din carne, dulcețuri, conserve de iarnă, până la prăjituri precum cele făcute de bunica. Am mâncat o plăcintă cu brânză, absolut delicioasă, care mi-a trezit nostalgia poate chiar mai mult decât ar fi trebuit. Preț de câteva minute m-am simțit cu adevărat fericită, nu doar pentru că am regăsit gustul copilăriei ci și pentru  am completat acel gust cu alte câteva satisfacții. Prima dintre ele a fost aceea că știam că banii mei nu se duc în buzunarele unor profitori, ci prin achiziția mea am ajutat producătorii locali, asigurând suport economic zonei respective. Cea de-a doua ține de un alt aspect, anume acela că am contribuit la trăinicia unui produs în istoria prezentului, pentru că fără o cerere suficientă, un produs riscă să nu mai existe.

Continue reading

Superbagaje

Când vine vorba să mă pregătesc de o vacanță după luni bune de muncă asiduă, realizez că nu știu cum să procedez. Sau mai bine spus, știu cum să procedez, dar mă găsesc speriată în fața unei situații ciudate de libertate bruscă. Libertatea, deși este poate cel mai dorit lucru de pe planetă, sperie în general și nu mă refer aici numai la mine. După o lungă perioadă în care ai făcut doar ce ți-au dictat alții, neieșind din rigorile zilnice, este greu să faci ceea ce-ți dorești și nu pentru că nu ai știi ce vrei, ci pentru că într-un oarecare fel ți-ai pierdut capacitatea de a te automotiva și de a-ți organiza timpul numai pentru tine. Alegerile apar din prima secundă (pornind de la destinația de vacanță, mijlocul de transport, durata sejurului,etc.) și te însoțesc până la final (ce cadouri cumperi pentru cei dragi, ce suveniruri alegi pentru tine).

De ceva timp, mai precis de când am început să folosesc avionul ca mijloc de deplasare, am realizat că una dintre alegeri este mult mai importantă decât ar părea la o primă privire : gențile de voiaj. Am nevoie de mult spațiu, dar în același timp să nu depășească dimensiunile standard impuse de companiile aeriene; să fie dintr-un material rezistent pentru a proteja conținutul, dar suficient de ușor pentru a nu-mi smulge mâinile atunci când sunt nevoită să le car pe distanțe mai mari și bineînțeles greutatea materialului din care sunt confecționate să nu-mi fure mult din greutatea limită admisă. Gențile mari, de tip troler prefer să aibă și un buzunar exterior în care să-mi pot pune anumite lucruri la care vreau să am acces rapid, cum ar fi o carte, fără să fiu nevoită să deschid întregul bagaj pentru a căuta. Mobilitatea ridicată și ușurința în mișcare mă încântă la orice fel de geantă, fie că este vorba de troler sau geantă de umăr. În vacanțe sunt obișnuită să merg mult și să vizitez, adică să-mi petrec întreaga zi în afara hotelului, de aceea mi se pare foarte util un rucsac mare în care să-mi încapă lejer laptopul împreună cu încărcătorul, camera video, aparatul foto, un pulover, alte accesorii și bineînțeles ceva provizii de apă și mâncare.

Bazându-mă pe criteriile descrise mai sus, am găsit câteva genți parcă făcute pentru mine în gama de genți American Tourister oferită de real,- . Acestea fac parte din noua campanie de loializare, care se desfășoară pe o perioadă de 22 de săptămâni, între 15 Septembrie 2011 si 15 Februarie 2012 și se pot găsi în toate magazinele real,- din țară cu o reducere de 60%. Reducerea se aplică oricărui client la cumularea a 20 de puncte bonus, fiecare punct fiind obținut la 40 de lei cheltuiți în magazinele real,- . Punctele sunt reprezentate de câte un autocolant care se lipește pe cardul bonus primit la casa de marcat. Continue reading

All kind of photos

Articol scris pentru proba 35 din SuperBlog 2010.

Tu, ca persoană, astăzi ești aici, mâine poți fi în cu totul alt colț al lumii lăsând în urmă priveliștea, dar mai ales ceea ce ai trăit acolo. Dar oare ești dispus să lași așa să treacă timpul și să se aștearnă praful pe amintirile la care ții atât de mult? Ca și mine, cred că nu. Importanța pe care au căpătat-o amintirile în viața noastră este pe zi ce trece mai mare.

De aceea trebuie să avem mare grijă de lucrurile pe care le „arhivăm” de-a lungul timpului, pentru ca în momentele în care tânjim după acele clipe să avem în ce să ne refugiem. În aceste circumstanțe fotografiile pe care le facem sunt adevărate bijuterii în fața noastră mâine sau în fața celor ce vor veni în familia noastră. Ce putem face în această situație? Păi, soluția pe care am găsit-o eu momentan (cea mai la îndemână și rentabilă) este cea oferită de hypermarketul real,- .  Pe lângă faptul că pot imprima fotografiile digitale descărcate de pe camera foto, mă pot juca în orice mod vreau cu aspectul și așezarea acestora. Ei îmi oferă posibilitatea să creez o carte mai mică sau mai mare cu fotografiile preferate, pe care să o așez frumos în bibliotecă  și pe care să o răsfoiesc fără grija că degradez vreo fotografie sau risc să pierd vreuna. Partea interesantă este că pot aranja pozele și aspectul cărții după bunul plac cu ajutorul unui soft pe care real,-  îl pune pe site, la dispoziția oricărui utilizator. Prin intermediul acestuia pot comanda produsul pe care l-am conceput și-l pot ridica de la oricare din magazinele din listă. La pozele imprimate individual îmi place că se poate preciza pe verso numele și data acestora, ceea ce mi se pare foarte folositor în cazul unei amnezii temporare. Continue reading

Alaska la tine acasă

Articol scris pentru proba 28 din SuperBlog 2010.

Într-o discuție relaxantă la o cafea cu o bună prietenă, încercam să-i explic cât de frumos și simplu posibil că nu mai rezist, nu mai pot cu încălzirea asta din ce în ce mai pronunțată.

– Măi, deci îți spun sincer, mor de dorul unei zăpezi, nu mai pot să suport temperaturile astea. Pe bune! Eu vreau Alaska, o casă superdotată!

– Aaaa.. păi de ce nu spui așa? Trebuia să spui de la început.

– Poftim?

– Și eu vreau tot Alaska.

– Serios? Atunci haide, ce mai așteptăm?

– Eu chiar nu mai am de gând să aștept, chiar zilele acestea vreau să mă duc să-mi cumpăr, mai ales că am văzut niște prețuri super accesibile.

– Ia uite, habar n-aveam că te-ai și interesat deja. Zi-mi și mie ce  prețuri ai văzut, ce oferte, chestii d-astea.

– Wow, am văzut multe chestii interesante. Mi-a atras atenția un filtru de cafea cu temporizator, numai bun pentru cafeluța noastră obișnuită. Știi că eu sunt leșinată după cafea, iar când am văzut recipientul de 1.25L am zis că așa ceva nu se poate, iar dacă se poate, trebuie să-l am neapărat, mai ales că temporizatorul poate fi programat până la 24 de ore astfel încât să-l setez de seara pentru ca dimineața când mă trezesc să am deja cafeaua fierbinte, fără să mai pierd eu timpul.

– Dar.. Continue reading

Ieftin pentru toți

Articol scris pentru proba 17 din SuperBlog 2010.

380, 390, 400… 440, asta-i tot! Nici nu mai înțeleg de ce mai țin frigiderul în priză, pentru că în ritmul acesta o să ajungă să bată cu eleganță vântul printre rafturile pe care acum ceva vreme se înghesuiau produsele ca într-un bagaj cu limită de greutate la aeroport.

……………………………………………………………….

– Florica!? Vecină, ești acasă?

– Da Viorica, intră! Ai pățit ceva?

– Vecină, poți să mă ajuți și pe mine?  Îmi trebuie o cană de făină… eu am luat astăzi banii și n-am avut timp să-mi fac socotelile să văd ce-mi pot permite luna asta.

– Da, îți dau. Dar.. cum așa? Nu-ți ajung banii?

– Cum să-mi ajungă? Cu tăierea asta de salarii am ajuns să iau o mizerie.. Nu știu cum o să mă descurc, frigiderul și dulapurile sunt aproape goale, abia mai am de un sandwich să-i fac lu’ ăla mic dimineață, iar prețurile din supermarketuri sunt ceva de groază. Continue reading

Un cutit, doua cutite… multe cutite

Articol scris pentru proba 4 din SuperBlog 2010.

Astăzi imaginația a fost în pom și cum  pomul era și el în aer, a zburat de-acolo. Nu știu unde s-a dus, dar la un moment dat se va întoarce. O să fie vai și amar de coada ei atunci. O să o iau de un picioruș, apoi de celălalt, ținând-o cu capul în jos și-o s-o toc mărunt mărunt ca pedeapsă pentru faptul că m-a abandonat când aveam mai mare nevoie de ea.

Cu ce o s-o toc? Cum cu ce?

Da, știu că-mi trebuie ceva foarte ascuțit și rezistent, dar stați fără grijă pentru că am soluția perfectă și aliatul ideal. Mă refer la campania „Cuțite fără egal” a magazinelor real,- . Pentru asta trebuie să respect următoarele:

Continue reading