Tag Archive | oktal

Ieri vis, azi realitate

Articol scris pentru proba nr.21 din SuperBlog 2012.

Mă uitam zilele trecute la copiii de diferite vârste cu care mă întâlneam pe stradă și realizam că sunt chiar mai bine echipați din punct de vedere al tehnologiei, decât sunt eu. Unii dintre ei aveau echipamente pe care recunosc că eu, din păcate, le-am văzut doar în magazine,reclame sau tutoriale. Nu mă deranjează treaba asta, doar că sunt de părere că având totul pe tavă de la o vârstă foarte fragedă, imaginația este limitată. De exemplu, eu am fost  un copil cu o imaginație foarte bogată, căruia progresul mai lent al tehnologiei din vremea aceea îi dădea șansa lucreze în acest sens.

Când aveam vreo 7-8 ani făceam eforturi imense să le fiu pe plac părinților și să-i determin să-mi cumpere și mie un ceas electronic cu butoane și calculator. Mă fascina faptul că avea și un cod, care nu mai știu exact la ce folosea, dar mi se părea foarte interesant. Îmi amintesc că aveau verii mei și mereu eram tentată să descopăr combinația de 4 cifre. Pornind de la asta îmi imaginam că am și microfon în acel ceas și că pot vorbi la telefon prin intermediul lui. Continue reading

Vârstă vs. tehnologie

Articol scris pentru proba nr.14 din SuperBlog 2012.

– Mă uit la tine cât e ziua de lungă, dar tot nu mă satur din a-ți admira trăsăturile fine,tinerețea și vitalitatea pe care le transmiți prin simpla ta prezență. Sunt atât de mândră de tine, încât aș fi capabilă să iau un I-megafon și să le spun tuturor să te privească pentru că nu vor mai vedea în toată viața lor pe cineva ca tine! Dar mi-e teamă că multe fete s-ar îndrăgosti de tine… și tu de ele… și eu n-aș mai avea loc în viața ta.

– Offf, bunico! Știi prea bine că tu ești preferata mea și vei rămâne așa, indiferent câte fete s-ar îndrăgosti de mine! Dar să știi că și mie mi-e teamă că vei întâlni într-o bună zi un moșuleț gingaș și respectuos care te va convinge să nu mă mai iubești, așa că într-o oarecare măsură suntem chit.

– He-he! Cine să mă mai ia pe mine dragul mamii, la cei trei colaci pe care îi am la numărul anilor? Poate doar un domn așa suplu, elegant și preocupat să reteze fâneața cu o unealtă mare și ascuțită.

– Bunico, ești amabilă să nu mai vorbești prostii de-astea nici măcar în glumă? Mai ales acum când mă chinui să montez și să instalez niște dispozitive super tari care te vor lăsa cu gura căscată. Continue reading

Oktal nu doar a promis!

Să vorbeşti despre o promisiune, să încerci să-i descrii importanţa, este din punctul meu de vedere la fel de greu ca atunci când te roagă cineva care n-a fost îndrăgostit niciodată să-i explici ce se simte. E greu să înţelegi din exterior legătura ce se naşte între persoanele implicate, e greu să fii obiectiv şi să nu laşi personalitatea, educaţia şi sentimentele proprii să te influenţeze. Pentru mine, o promisiune este foarte importantă indiferent de ce parte a ei mă aflu. În general mă feresc să fac promisiuni mari, să spun cuvinte măreţe care să impresioneze omul din faţa mea făcându-l să-mi acorde încredere, dar atunci când promit, rareori se întâmplă să nu reuşesc să duc la capăt legământul. Din păcate, încă trăiesc cu impresia că toată lumea este ca mine şi atunci când mi se promite ceva, îmi pun încrederea în vorbele omului respectiv fără să cercetez sau să-mi iau măsuri de precauţie. Şi dacă din întâmplare vă întrebaţi dacă mi-am luat vreodată ţeapă din cauză că am mers pe astfel de premise, răspunsul este unul singur: DA, de foarte multe ori.

Unul din acele puţine exemple în care mi s-a promis ceva, iar autorul promisiunii nu m-a dezamăgit este legat de magazinul online Oktal. Anul trecut am achiziţionat un media player de la ei, profitând de o perioadă de reduceri. N-am avut niciun fel de problemă indiferent de stadiul în care se afla comanda mea. Adică preluarea a fost foarte promptă, abordarea consultantului una plăcută, livrarea s-a făcut rapid şi în condiţii foarte bune, iar preţul şi calitatea produsului au fost întocmai cu percepţia mea iniţială. Una din explicaţiile acestui rezultat este faptul că Oktal.ro este unul dintre cele mai longevive magazine online IT&C şi electrocasnice din Romania,existând încă din 1999. De-a lungul timpului, şi-au dezvoltat o relaţie extraordinară cu clienţii , pentru că lucrează la cele mai înalte standarde de profesionalism,şi tratează cu maximă importanţă fiecare client. Acestea sunt promisiuni pe care le-au făcut faţă de clienti încă de la început şi pe care cred că vor să le păstreze şi în continuare. Continue reading

Lecție învățată

LATER  UPDATE: 82 pcte.

Articol scris pentru proba nr.20 din SuperBlog 2011, propusă de Oktal.

– Ce s-a întâmplat în viața ta de te-ai hotărât să ceri ajutor specializat?

– Simt că nu mai pot face față singur, trebuie să discut cu cineva despre asta.

– Te ascult.

-Părea totul atât de ușor la început încât credeam că lucrurile vor merge ca unse. După ce lucrasem ani buni în domeniul vânzărilor, mă hotărâsem să-mi iau inima în dinți și să-mi deschid propria afacere. Discutasem cu multe persoane din domeniu înainte să iau decizia finală, dar părerile erau împărțite. Cu fiecare nume pe care îl treceam pe listă apăreau noi întrebări și îndoieli, iar certitudinile erau tot mai puține. Unii mă îndrumau spre un domeniu, alții îmi spuneau că e prea riscant și-mi propuneau altceva, era o confuzie completă, ceea ce m-a determinat să fac doar ce știam și credeam eu. Am șters cu buretele fiecare sfat pe care-l primisem, pentru a mă putea aduna, a-mi pune ordine în gânduri și a porni la drum așa cum știam eu mai bine. La vremea aceea eram încântat că am avut curajul să fac totul de unul singur și simțeam o satisfacție deosebită când le spuneam acest lucru celor care mă întrebau cum am reușit. Am pornit pe rețeta veche, folosind metode convenționale de promovare și nu concepeam să trec la un alt nivel sau să investesc mai mulți bani în acest departament. Iar pe lângă bani, nu eram dispus nici să aloc timp sau să aduc alți oameni în companie pentru a se ocupa de marketing. Eram mulțumit de ceea ce reușisem și în același timp eram foarte încrezător că situația nu avea să se schimbe. M-am înșelat. Succesul a rezistat puțină vreme, clienții erau tot mai puțini, datoriile în creștere, mai pe scurt, era începutul sfârșitului. Nu după mult timp am ajuns în insolvență, creditorii au intrat în posesia diferitelor bunuri pentru a acoperi datoriile firmei și așa s-a terminat. Acum încerc să-mi revin după cea mai tristă experiență din viața mea, un vis în care investisem nu numai idei ci și foarte mulți bani.

– Ai înțeles unde ai greșit? Ce ai face diferit acum, dacă ar fi s-o iei de la început?

– Aș acorda mai multă atenție Continue reading

Computer, define dancing

LATER  UPDATE: 82pcte.

Articol scris pentru proba nr.12 din SuperBlog 2011.

Zi de zi, clipă de clipă, se duce o luptă continuă la nivel mondial pentru progresul tehnologic. Nu se dă de-o parte nici o nouă oportunitate apărută în orice domeniu, oricât ar părea el de nesemnificativ, nu se renunță la nicio idee, oricât de extremă sau de imposibil de realizat ar suna. Omul a fost întotdeauna și dintotdeauna avid de cunoaștere și evoluție (exemplul cel mai bun fiind faptul că ne aflăm pe Pământ, și nu dincolo de porțile Raiului), dar mă întreb adesea dacă aceste caracteristici se vor găsi la nesfârșit în genele noastre și ale descendenților noștri. Răspunsul întârzie să vină pentru că există din punctul meu de vedere argumente puternice de ambele părți, încă.

Am aflat că de curând a intrat în Cartea Recordurilor cel mai puternic procesor, cu o frecvență de 8,4 GHz (pe care probabil îl vom găsi cât de curând în gama de produse ale magazinului Oktal), un nivel pe care nici măcar în trecutul apropiat nu reușeam să mi-l imaginez fizic, dar de care nu mă îndoiam că se va realiza. De asemenea, nu am nicio îndoială că frecvența precizată mai sus va fi depășită cât de curând. Nu știu de ce, dar am avut acum intenția să scriu ”și așa mai departe”, însă mi-am dat seama că de fapt aceasta este ideea principală a articolului, anume dacă există ”și-așa mai departe”. Am învățat la cursurile de economie că orice fenomen de creștere economică va continua până la atingerea unui punct maxim, a unui vârf mai departe de care nu se poate ajunge în intervalul de timp respectiv, după care inevitabil se va intra într-o curbă descendentă. Din punctul meu de vedere acest fenomen se poate produce și în domeniul tehnologic. Creierul uman continuă să se dezvolte, motiv pentru care se dezvoltă și tehnologia. Problema este că în același timp se dezvoltă și comoditatea specific umană, care la un moment dat ar putea contrabalansa puterea creierului. Fiecare gadget nou apărut are rolul de a ușura munca individului, de a-l ajuta să îndeplinească sarcinile cu un efort redus. Adaptarea la respectivul dispozitiv nu este grea, dar înțelegerea modului în care se desfășoară lucrurile dincolo de interfața grafică începe deja să devină o problemă. Puțini oameni, dar mai ales tineri se dovedesc interesați de modul în care sunt concepute componentele hardware sau software, ocupându-și timpul cu aplicații din ce în ce mai superficiale. Și… așa cum fără exercițiu fizic se ajunge la atrofierea mușchilor, prin lipsa exercițiului psihic se ajunge inevitabil la o plafonare a nivelului intelectual, o atrofiere a celulei nervoase.

Continue reading

Iar în viitor

M-am trezit cu ușoară durere de cap de dimineață și deși mi-am băut ceaiul obișnuit, n-am reușit să o potolesc. Robotind ca de obicei prin bucătărie înainte să plec spre birou, am băgat de seamă (ce-i drept destul de târziu, spre rușinea mea) că lucrurile erau cam ciudate. Adică deși spațiul era același în care îmi dusesem traiul în ultimii ani, mobila era alta, pardoseala își schimba design-ul în momentul în care o atingeam, pereții biroului erau acoperiți cu proiecții imense ale unor scheme probabil tot ale mele, dar lumina difuză venită dintr-o sursă încă necunoscută mă împiedica să asimilez toate acestea. Însă în toată această confuzie, am reușit să remarc un mesaj clar într-un colț pe peretele din stânga. Imediat ce l-am citit mi-am dat seama că migrena mea nu era una întâmplătoare, ci una provocată. Dragii mei colegi mi-au făcut-o din nou. M-au trimis pentru a treia oară în timp fără știrea mea, dar mai ales fără voia mea. M-am săturat de genul acesta de glume puerile și credeam că ultima dată am fost suficient de clară că îmi doresc să fi fost într-adevăr ultima dată când imi fac așa ceva.  Părea că s-a înțeles mesajul meu, dar… iată-mă din nou trimisă să pregătesc terenul. Bine măcar că de data asta mi-au precizat care este scopul călătoriei mele, așa n-o să mai alerg ca nebuna timp de o săptămână încercând să notez toate detaliile schimbării.

Ca cercetător IT&C în echipa Oktal.ro aveam sarcina de a afla cum arată și ce poate face calculatorul viitorului. Nu părea prea greu și nici consumator de timp, deci mă puteam declara chiar norocoasă. Învățasem deja locul unde puteam găsi ultimele gadget-uri, magazinul nostru avea un sediu superb încă din 2022 (anul în care efectuasem ultima călătorie în timp) așa încât n-am mai pierdut vremea și m-am îndreptat într-acolo. Pe timpul deplasării nu reușisem să aflu decât că eram în 2031, deoarece aceasta durase cu mult mai puțin decât ultima dată. După ce am intrat în show-room, furia pe care o simțisem de Continue reading

Dell-ete cu Oktal

Articol scris pentru proba 27 din SuperBlog 2010.

Grea treabă și cu imaginația asta, după cum spuneam și într-un articol anterior, nu prea vrea să te asculte. Când ai mai mare nevoie de ea, te lasă baltă sau îți oferă ceva de calitate îndoielnică. Alteori, așa, din senin, te trezești cu adevărate comori în minte sau chiar în fața ochilor. Nu știu de ce, dar cam așa mi se întâmplă mie în ultimele zile (mă refer aici la prima situație), de zici că imaginația asta și-a luat concediu pe perioadă nedeterminată.

Și într-o plictiseală maximă însoțită de criză de inspirație pentru articolele pentru concurs, intru pe Oktal să-mi clătesc puțin ochii. Bineînțeles că-mi sar în ochi promoțiile, doar d-aia sunt puse în mijlocul paginii, să atragă atenția! Dând așa un scroll down, încep să simt niște furnicături. Mă scutur de 2-3 ori, dau înapoi scroll up și… aceeași senzație. Începeam să mă gândesc la tot felul de lucruri ciudate, frumoase, interesante, un amalgam de imagini, sunete și cuvinte. Era ca o curentare d-aia de intensitate redusă pe care-ți place să o încerci adesea în speranța că te vei trezi din hibernarea în care consideri că ai intrat. Spre rușinea mea, trebuie să recunosc că mi-a luat ceva timp până m-am prins de la ce era. Imaginația mea se întorsese… și se pare că foarte pornită pe treabă. Eram bucuroasă, dar întrebarea ce mă măcina acum era ce a chemat-o înapoi la mine. Experimentând de alte câteva ori feeling-ul, observ că toată tevatura se producea în momentele când privirea mi se focaliza pe laptopul Dell Inspiron N5030V1 Black, de parcă propria-mi imaginație nu numai că era stimulată de numele și imaginea lui, dar practic se îndrăgostise de acest produs. După ce am deschis pagina pentru a-i vedea caracteristicile, am ajuns să-i dau dreptate și frâu liber (imaginației, desigur!).  Continue reading

1 cât 3

Articol scris pentru proba 9 din SuperBlog 2010.

Deși sunt genul de persoană căreia îi place să planifice în detaliu anumite evenimente și să dețină controlul asupra evenimentelor previzibile, trebuie să recunosc că nu-mi place să mă gândesc mult când vine vorba de cadouri. De exemplu, nu de puține ori mi s-a întâmplat să aud persoanele în jurul meu vorbind despre cadourile de Crăciun încă de la mijlocul lui septembrie. Un cadou (exceptând unul pentru care ești nevoit să strângi niște mulți bani) mi se pare că trebuie să fie ceva spontan, de moment, care să surprindă și să placă. Ei bine, de data asta sunt nevoită să planific treaba legată de cadouri pentru că risc să mă trezesc în ultimul moment că n-am luat nimic (și… drept vorbind le cam sunt datoare prietenilor, pentru că n-am fost alături de ei de zilele de naștere).

Și tot gândindu-mă așa.. Continue reading