Tag Archive | market online

Cine n-are Bosch, să-și cumpere!

Articol scris pentru proba nr.23 din SuperBlog 2013.

Am alergat zilele trecute preț de câteva ore bune prin mall în căutarea unei ținute potrivite pentru interviul important la care aveam să mă prezint joi și eram foarte mulțumită de alegerile mele. Tot chinul acesta a trebuit să-l îndur pentru că nu aveam în garderobă haine office. Ce să fac dacă nu e tocmai stilul meu? Până acum reușisem să mă descurc și să îmbin diferite articole vestimentare, dar de data aceasta nu mai aveam scăpare, ocazia cerea o ținută office perfectă. Când am ajuns cu ele acasă, i le-am arătat mamei cu mare încântare și rugând-o pisicește să mi le pună la punct până joi dimineața cel târziu, pentru că ar fi fost chiar culmea să fi cheltuit atâția bani pe niște haine de calitate, dar să le îmbrac necălcate.

Lăsând problema mai sus menționată pe umerii mamei pentru că o consideram experta și deci cea mai indicată persoană s-o rezolve, eu mi-am văzut de treburile mele. Și uite așa, în dimineața cu pricina m-am trezit cu noaptea în cap pentru că oricum nu putusem să dorm prea bine din cauza emoțiilor și stresului și m-am repezit să mă îmbrac. Moment în care am crezut că leșin: cămașa era jalnică, fusta avea zeci de pliuri neprevăzute în manualul de utilizare, iar sacoul  părea să aibă mâneci sub formă de evantai.  Am vrut să o sun pe mama s-o întreb ce s-a întâmplat și cum de a uitat să-mi calce hainele, dar când să pun mâna pe telefon mi-am înghițit cuvintele. Săraca mama le călcase la dungă și mi le lăsase la vedere pe scaunul de lângă birou (ca metodă de precauție să nu cumva să uit să pun pe mine vreun articol), dar… scumpa mea pisică a găsit materialul cald fiind de la fierul de călcat  și a considerat că e cel mai bun culcuș pe care l-ar fi putut avea. Continue reading

Update la gustul de altădată

Articol scris pentru proba nr.16 din SuperBlog 2013.

Îl priveam cum stătea gânditor pe canapeaua din living și încercam să-mi dau seama dacă este momentul să-l întreb dacă a pățit ceva sau ce anume s-a întâmplat cu el. Însă după multe minute de incertitudine mi-am luat inima în dinți și m-am apropiat.

– Iubitule, ce-i cu tine de ești așa apatic? Te-a lovit cumva astenia de toamnă din cauza ploii de afară?

– Nu. Nu sunt apatic, doar nostalgic.

– De ce anume îți este dor?

– Mă gândeam că se apropie sărbătorile de iarnă și inevitabil mi-am amintit de bunici și de vacanțele pe care le petreceam la ei. Nu-ți imaginezi cât de frumos era și cum puteau oamenii să fie extraordinar de fericiți într-un ambient complet diferit de cel pe care îl avem noi astăzi. Am închis ochii și parcă m-am văzut în bucătăria bunicii, plină de ștergare pe pereți și tot felul de țoale pe jos, cu o masă veche și scaune ce purtau amprenta trecerii multor copii și nepoți și într-un colț cu o sobă din cărămidă. Acolo bunica pregătea cea mai bună mâncare pe care am gustat-o vreodată. Nu știu dacă faptul că eram copil și încă mă aflam în descoperire era de vină, dar nimic din ce am mâncat la maturitate nu m-a făcut să simt ce reușeau acele bucate, nici măcar delicatesele restaurantelor.

– Și eu am trăit așa ceva și aveam impresia că niciodată nu voi mai gusta nimic asemănător. Parcă nici mâncarea pe care o făcea mama nu era așa bună. Dar lucrurile s-au schimbat când am învățat să gătesc și ceea ce ieșea din mâinile mele părea să întreacă priceperea bunicii. E vorba de subiectivitate.

– Nu. Uite, de exemplu: am încercat și eu să fac plăcinta de mere după rețeta bunicii, dar a ieșit un fiasco. Nu semăna deloc cu acea prăjitură pufoasă dar și puțin crocantă cu umplutură moale, aromată și perfect coaptă. Dac-ai știi de câtă vreme mi-e dor de ea!

– Ce ai zice dacă am încerca?

– Nu va ieși! Niciodată nu a ieșit.

– Eeeeei.. știi că întotdeauna când te încăpățânezi cu o negație, mă determini să-ți demonstrez contrariul. Hai! Mă duc să iau merele și ce ne mai trebuie și ne apucăm de treabă. Continue reading

Storcătorul minune

Articol scris pentru proba nr.2 din SuperBlog 2013.

Mă găseam într-una dintre cele mai proaste perioade din viața mea. Toate îmi mergeau atât de prost încât simțeam că îmi pierd mințile: jobul îl pierdusem de câteva zile dintr-o prostie, pe ai mei nu-i văzusem de multe luni, prietenii mă lăsaseră baltă și bineînțeles economiile erau pe terminate.  Și deși în ziua aceea nu eram cu nimic mai bine, am hotărât să ies din casă și să fac o mică plimbare prin oraș sperând într-un fel că o să-mi mai schimb starea. După o oră și jumătate de umblat fără vreo destinație sau direcție m-am așezat pe o bancă, mi-am sprijinit capul pe palme și-am încercat să-mi imaginez că sunt altundeva, înconjurată de persoane dragi și cu mintea liberă de grijile ce mă copleșeau. Desigur că n-am reușit și cu lacrimi în ochi m-am ridicat și am pornit spre casă. La ieșirea din parc, o bătrânică îmbrăcată zdrențuros m-a întâmpinat destul de agasant încercând să-mi vândă ceva. Am vrut să mă strecor, să-i explic că nu sunt persoana potrivită pentru a-i fi client, ba dimpotrivă sunt chiar mai necăjită decât ea, dar așa cum mie nu-mi păsase de marfa ei, nici pe ea n-o prea interesau scuzele mele. În cele din urmă am cedat asaltului și i-am  spus că n-am să-i dau mai mult de 2 lei, arătându-i până și buzunarele goale. I-am înmânat bancnotele și am dat să plec fără să-mi iau recompensa, dar bătrânica m-a apucat de mânecă și m-a oprit imediat. Mi-a dat o cutie în care îmi spusese că sunt niște plante a căror zeamă au puterea de a curăța și lumina mintea și trupul uman. Normal că n-am crezut vrăjeala, dar am luat-o din dorința de a mă evapora cât mai repede din locul respectiv.

Am regretat amarnic ideea pe care o avusesem. Când am ajuns acasă eram mai distrusă decât fusesem la plecare și plină de nervi. Am deschis totuși cutia sperând că o infuzie din buruienile respective poate au vreun efect asupra sistemului nervos. După ce în prealabil pusesem apa să fiarbă, am observat  că pe capac era un bilet: „zeamă, NU infuzie”. Hmmm… oare îmi citise gândurile? Dar cum să fac eu zeamă din așa ceva, că doar nu mă apuc să storc frunze între pietre precum strămoșii. „Și-am mai dat și ultimii bani din buzunar”, mi-am zis plină de frustrare. Dar în secunda imediat următoare mi-am amintit că din ultimul salariu îmi achiziționasem de la un magazin online un storcător de fructe la adresa căruia auzisem numai laude. Îl luasem în speranța că aveam să renunț la prostiile de sucuri acidulate și că voi începe o cură de slăbire, dar nu îl folosisem niciodată din cauza depresiei în care picasem.  Și… da, voiam să slăbesc pentru că din păcate kilogramele în plus erau cauza nefericirii mele. Îmi pierdusem jobul pentru că în marketing nu mai era loc pentru o persoană supraponderală, prietenii nu doreau să mai apară în prezența unei obeze, iar banii se duceau în cascadă numai pe mâncare.

Am scos storcătorul Hurom Slow Juicer din cutie, l-am asamblat și m-am apucat de citit manualul de instrucțiuni. Am aflat de acolo că laudele pe care le tot auzisem erau întemeiate. Acesta are un nou sistem inovator de stoarcere fără frecarea și încălzirea sucului la viteze mari, fără aerarea sucului ci doar prin presare la rece la viteza mică, reușindu-se prin aceasta nouă tehnologie o stoarcere naturală, maximizarea cantității de suc (asta sună foarte bine când vine vorba de economie), cu păstrarea culorii și a gustului natural, practic un suc mai sănătos cu păstrarea mai multor vitamine, minerale, enzime, nutrienți și antioxidanți decât în cazul utilizării storcătoarele clasice centrifugale. Face sucuri din orice tip de legume și fructe moi: citrice, mere, pere, pepene, castravete, roșii, kiwi, căpșuni, cireșe, vișine (fără sâmburi), rodie etc. Dar o fărâmă de bucurie și un zâmbet în colțul gurii mi-au apărut când m-am convins că stoarce și  orice tip de frunze: pătrunjel, iarbă de grâu, iarbă de orz, iarbă de lucernă, frunze de spanac, țelină sau salată, etc. Deci e perfect și pentru iarba mea.wl3h

Continue reading

Poveste țesută

Toată viața trăise doar alături de mama sa pentru că tatăl le părăsise fără nici o explicație încă dinainte a se naște, dar nici că și-ar fi dorit altceva. Avusese cea mai frumoasă copilărie și o adolescență cum nu și-ar fi putut imagina. La vremea respectivă nu acordase mare importanță celor ce se întâmplau în jurul ei, dar acum, când pierduse ce avea mai scump pe lume, își dădea seama cât de puțin prețuise tot ce i se întâmplase. Pierderea mamei era lovitura cea mai grea pe care o putea primi vreodată. Nu își explica ce se întâmpla cu ea și cum avea să supraviețuiască singură. Nu se punea problema de starea materială, pentru că mama ei avusese grijă să educe și s-o trimită la școală pentru a-i asigura cariera strălucită pe care o avea acum, dar pur și simplu nu găsea puterea să-și imagineze ziua de mâine fără vocea mamei strigând-o la masă sau fără zâmbetul blând pe care i-l oferea de fiecare dată când o vedea tristă.

logo_marketonline_mic

După o lungă depresie hrănită de un concediu medical și o izolare strictă la care apelase,a deschis laptopul și a intrat pe site-ul unui magazin de electrocasnice. Și-a amintit că văzuse acolo , pe la promoții electrocasnice la un moment dat o mașină de cusut Singer, asemănătoare cu cea pe care o folosise mama ei atâția ani pentru putea întreține casa. Nu îi plăcuse niciodată să coasă, de fapt nici nu înțelesese vreodată pasiunea pe care o avea mama ei pentru această activitate, dar acum… asta era unica ei dorință. Continue reading

De nedespărțit!

“Știi că întotdeauna te-am susținut în demersurile tale, te-am ajutat să-ți împlinești visurile și să atingi fiecare țel pe care ți l-ai propus, oricât de sus ai fi țintit. Și cred că știi și că n-am regretat niciodată ce am făcut pentru tine și câte am suportat, ba chiar am îndurat totul fără să suflu vreun cuvânt, fără să-ți reproșez ceva. Dar toate au o limită, iar eu am ajuns la ea, din păcate. Nu mi-aș fi dorit să se ajungă aici pentru că te iubesc și nu vreau să te fac să suferi. Am fost atâția ani nedespărțite (era grav dacă lucrurile ar fi stat altfel) și ar fi trebuit să înțelegi până acum că grija ta pentru aspectul exterior mă distruge la propriu. Nici mie nu-mi place că sunt acoperită de fire de păr care-mi țin umbră și nu mă lasă să mă bucur în voie de mângâierea razelor de soare, de atingerea catifelată a așternutului tău de mătase sau de mișcarea relaxantă a apei în cada cu vibromasaj, dar nu am de ales. Tu ai luat decizia de a scăpa de această pilozitate pentru a arăta impecabil, dar… oare n-ar fi trebuit să mă consulți și pe mine înainte? Nu te-aș fi refuzat și nici nu te-aș fi acuzat pentru tratamentele convenționale la care ai apelat, dar măcar aș fi fost pregătită pentru suferințele prin care aveam să trec. Epilarea la salon, cu ceară sau cu epilatorul m-au distrus pur și simplu, dar încerc să mă consolez cu gândul că ai arătat bine  și ai cucerit pe toată lumea în urma durerii la care m-ai supus. Și mai tare mă doare faptul că deși pe mine mă preocupă fiecare stare a ta, tu nu faci nimic să-mi alini suferințele. Îți înfrumusețezi ochii, buzele, unghiile fără pic de durere; îți îngrijești stomacul, plămânii, ficatul; îți protejezi creierul și mai ales inima… Cum poți să uiți că eu sunt cel mai mare organ al tău,cel care-ți facilitează contactul cu exteriorul și-ți protejează întregul corp? Eu te iubesc, ar trebui s-o faci și tu! Și ar mai trebui să găsești o soluție de a mă îngriji fără să mă maltratezi!”

silkn-sensepil-epilator-cu-lumina-pulsata-ipl

Continue reading