Tag Archive | liceu

Tinelu’ şi Toyota

Despre perioada liceului am auzit atât de multe poveşti pe când eram copil, despre cât de specială,distractivă şi unică este, încât mă plictisisem teribil. Dar… de fiecare dată zâmbeam în colţul gurii şi-mi ziceam în gând cu o oarecare doză de ironie “Oamenii ăştia mari habar n-au ce vorbesc. Cum să tânjeşti după o perioadă din viaţă în care înveţi, te duci la şcoală, apoi iar înveţi,faci teme şi tot aşa?”. Recunosc că după atât de multe afirmaţii despre cum avea să arate viaţa mea în viitor, ajunsesem să nu mai acord prea multă încredere maturilor,ba dimpotrivă.

Ani mai târziu am ajuns şi eu acolo şi încăpăţânată din fire, am ţinut multă vreme la ideile pe care mi le formasem, lăsându-mă învinsă doar de realitatea mult prea convingătoare. Paradoxul pe care în copilărie nu îl înţelegeam mi-a fost “predat” încă de la început, când am aflat că aveam ca profesor de fizică pe cel mai vestit din liceu. Toţi povesteau despre cât de fioros, impunător, exigent, ciudat sau… nebun este.

Mi-amintesc de el în momente cheie, când ceva învârte robinetul cu amintiri şi le lasă să curgă în virtutea inerţiei. În seara asta am văzut ceva a umblat la robinetul acela magic. Am văzut o prezentare a noului Toyota Avensis, cu un design sofisticat,elegant şi practic, ce reflectă şi accentuează abilităţile dinamice ale modelului, îmbină liniile fluide cu un design nou şi carismatic al grilei şi farurilor. Interiorul frumos lucrat,notabil din perspectiva detaliilor meticuloase şi a calităţii materialelor şi finisajelor. Farmecul tactil şi vizual al interiorului ergonomic marchează orice experienţă la volan. Continue reading

Poveste fără sfârşit… 6th page

Următoarele săptămâni au fost cu adevărat magice pentru Melania pentru că totul îi mergea ca uns : îşi regăsise ritmul la şcoală şi în activităţile ei, se simţea tot mai aproape de Raul şi se înţelegea perfect cu prietenii. Fiecare zi îi era încărcată, de dimineaţa devreme până târziu în noapte, dar nu se simţea extenuată pentru că satisfacţiile pe care le avea îi dădeau energie suficientă. Adeseori se gândea că e prea frumos ca să fie adevărat, dar încerca să alunge repede ideea din mintea ei ca să nu-şi umbrească singură fericirea. Cu trecerea timpului, ajungea să ceară din ce în ce mai mult de la ea însăşi, simţea că e capabilă să obţină orice-şi propunea şi încerca tot mai multe lucruri. Nu avusese însă curajul să facă ceva decisiv şi în ceea ce-l privea pe Raul, nu-şi găsea cuvintele să-i spună ce simte şi tot amâna momentul, în speranţa că totuşi va face el „acel pas”.

                      La una din întâlnirile cu fetele, a deschis după foarte mult timp subiectul delicat pentru că simţea nevoia să vorbească şi să fie ascultată.

– Fetelor, ştiu că Continue reading

Highschool memories…

Alaltăieri a început şcoala…  Nu, pentru mine încă nu. Mai am vreo 2 săptămâni (oficial) de relaxare şi no stress. Bine, nu că ar fi prea mult stres până în sesiune 😀

Faza e că, de la atât de multe reportaje despre începutul anului şcolar m-a apucat nostalgia. 😦  Mi s-a făcut un dor nebun de liceu, de fosta dirigă şi foştii profi, de foştii colegi, de ambianţa de acolo…. de TOT. Am încercat să-mi potolesc foamea de trecut, făcând o vizită p-acolo, dar mai rău mi-am făcut. A fost aiurea rău să mă duc pentru al doilea an doar să salut şi să întreb de sănătate. Aş fi vrut atât de mult să urc la fosta clasă, să mă aşez în bancă şi să aştept venirea unuia dintre profesori la oră.

Mi-e dor de Continue reading