Tag Archive | Doina

Amintiri cu Doina

Articol scris pentru proba nr.28 din SuperBlog 2013.

Când eram copil, aveam ritualul  de a cere să ascult câte o poveste în fiecare seară, dar nu pentru că m-aș fi dat în vânt după ele, ci pentru că așa văzusem eu la oamenii mari că obișnuiau să repete anumite activități. Aveam să aflu mai târziu că se numeau tabieturi și că nu era tocmai ceva de bine pentru că reprezentau un semn de bătrânețe (motiv pentru care astăzi le evit cu desăvârșire). Când s-a produs însă declicul? Păi… într-o seară am văzut-o pe mama cum își îmbrăca delicat mâinile într-o soluție albă și parfumată, dar n-am îndrăznit s-o întreb ce era. Apoi a doua seară am văzut aceeași imagine și nu mi-am mai putut stăpâni curiozitatea, așa că am întrebat-o:

– Mami, ce faci tu acolo?

– Îmi dau cu puțină cremă pe mâini, draga mea.

– Cremă de pantofi?

– Nu, puiul mamei! Cremă pentru mâini.

Nu știam încă să citesc, dar vedeam și eu că nu erau trei cuvinte scrise pe ea și mă uitam suspicioasă.

– Așa scrie aici, mami?

– Aici scrie cum o cheamă pe ea. Scrie „Doina”.

– Și ce înseamnă Doina?

– Doina este un nume. Așa cum pe tine te cheamă Ana, pe ea o cheamă Doina.

– Ce frumos!

Am rugat-o să-mi dea și mie să văd cu este și mi-a dat, dar nu am fost mulțumită pentru că voiam mai multă. Așa că a doua zi m-am furișat la sertarul cu minuni, am luat cutiuța cu pricina și m-am apucat să o copiez pe mama. După vreo câteva zeci de minute m-am dus plângând la mama pentru că nu înțelegeam de ce la ea dispărea crema după ce o dădea pe mâini, iar la mine încă era un strat gros. Continuarea este… previzibilă.  Nu, nu m-a bătut, nu m-a certat (foarte tare), ci pur și simplu a izbucnit în râs. Adevărul este că nici nu avea rost să facă altceva, pentru că niciun gest nu ar fi umplut la loc cutia rămasă perfect goală.

Mi-a explicat apoi că ar trebui să găsesc o altă activitate pentru că treaba asta cu hidratatul mâinilor mai avea de așteptat pentru mine. Continue reading