Tag Archive | Djokovic

Australian Open 2012 – The end

După 2 săptămâni de tenis de calitate, duminică s-a ajuns și la ultimul act, adică finala probei masculine, la care cu siguranță s-au gândit mulți. De la început țin să precizez că modul deloc imparțial în care s-a comentat partida m-a dezgustat,însă nu atât prin evidenta susținere a unuia dintre jucători ci mai ales prin refuzul de a recunoaște. Înțeleg, ai un preferat, îți dorești să câștige, la fel simt și eu, diferența fiind că eu nu irit niște alte milioane de telespectatori comentând părtinitor un meci de-o importanță mondială pe singurul post tv care difuza evenimentul în România. Tu, comentator fiind la Eurosport, adică plătit pentru a vorbi pentru TOȚI urmăritorii programului, ai OBLIGAȚIA de a reduce pe cât posibil părerile personale,încurajările și reacțiile pentru că în fișa postului tău, una dintre principalele cerințe este OBIECTIVITATEA!

Despre meci… Continue reading

Australian Open – before the final

După 2 semifinale  intense vom avea în sfârșit finala marelui turneu. O finală ce se anunță a fi cel puțin frumoasă pentru că fiecare dintre cei doi protagoniști va fi acolo pe teren pentru a câștiga trofeul. Diferența de timp de refacere o să joace probabil un rol important, dar nu decisiv, îl văd pe Djokovic suficient de determinat să dea și ultima suflare pentru a învinge. Mi-e puțin teamă de faptul că Nadal ar putea intra nervos în meci, lucru ce l-ar deconcentra. L-am mai văzut  și nu mi-a plăcut absolult deloc. Dar dacă nu se întâmplă așa, dacă o să fie concentrat începând cu prima minge, dacă nu va începe să dea vina în mintea lui pe altcineva pentru greșelile sale sau punctele reușite de adversar, dacă va juca cel puțin 70% din cum a jucat în meciul cu Federer (unde a fost absolut demențial), ei bine… atunci nimic n-o să-i stea în cale, nici măcar un Djokovic complet refăcut, în plină formă fizică și mentală. Continue reading

Australian Open sferturi de finală (II)

Meciul lui Murray nu am reușit să-l văd, dar scorul mi se pare că a fost destul de previzibil. A avut parte de un adversar surprinzător, care i-ar fi putut furniza un mic șoc, dar păcat că oboseala și lipsa de experiență la nivel înalt și-au spus cuvântul.

În ceea ce privește meciul dintre Djokovic cu Ferrer aș avea câteva cuvinte de spus. Am văzut primele 2 seturi și începutul celui de-al 3-lea, după care am renunțat. Ferrer a jucat bine, la nivelul la care a făcut-o în ultima perioadă, a oferit lovituri spectaculoase, servicii bune, raliuri interminabile și foarte rapide, deci a dat cam tot ce putea pe teren. Din punctul meu de vedere, Djokovic, deși a jucat bine și a câștigat partida în minimul de seturi, a arătat multe slăbiciuni, multe minusuri în jocul care până astăzi nu i-a fost testat cu adevărat. Cu siguranță a meritat să câștige și să fie în semifinală, pentru că a rezistat entuziasmului spaniolului și a reușit să întoarcă setul 2 într-o manieră foarte subtilă.  Recunosc, mă deranjează aroganța pe care a căpătat-o de când a devenit nr.1, ba chiar mă declar dezamăgită de comportamentul lui în multe dintre situații, dar cu toate acestea, n-o să-i neg reușitele și n-o să încerc să-i minimalizez rezultatele. Continue reading

US Open 2011

Sper să nu mă înjurați prea tare pentru faptul că titlul ar fi putut să vă inducă puțin în eroare, dar articolul acesta va face referire de fapt doar la finala masculină a turneului. Încă mă aflu sub influența acestei partide, așa că nu aș putea să vorbesc despre altceva. Înainte însă de a începe cu impresiile, aș vrea să mai fac o ultimă precizare, anume aceea că după doar 5 ore de somn noaptea trecută, este foarte posibil să nu fiu tocmai 100% coerentă. Acestea fiind spuse, let’s get started!

Pentru al nuștiucâtelea an (consecutiv, dacă nu-mi joacă feste memoria) finala a avut loc luni și nu duminică din pricina anumitor intemperii ce au lovit metropola săptămâna trecută. N-am să încep acum să critic lipsa unui acoperiș măcar pe una dintre arene, dar trebuia să pomenesc acest aspect al Marelui Turneu din Marele Oraș al autoproclamatei Țări a tuturor posibilităților. Toată lumea cred că se aștepta la un meci mare, intens și de cel puțin 4 seturi. Din acest punct de vedere se poate spune că așteptările au fost confirmate, dar…

Deși au fost schimburi frumoase la o viteză parcă prea mare pentru puterea de urmărire a ochiului uman, care s-au încheiat poate și mai spectaculos, eu am rămas cu un gust puțin amar. Am văzut multe greșeli, prea multe, de ambele părți. Greșeli stupide care au făcut diferența în momentele cheie sau greșeli provocate de oboseala acumulată, cert este că s-a greșit prea mult pentru o finală de un asemenea nivel. Din cele 4 ore și ceva de joc, nu cred că am văzut cumulat, mai mult de 30 de minute de joc frumos (părerea mea). Primul set a fost unul surprinzător pentru mine, nu mă așteptam la break-ul timpuriu făcut de Rafa la fel cum nu mă așteptam nici la cele 6 game-uri consecutive câștigate de Novak. La sfârșitul setului al doilea am regretat că n-am moțăit măcar cât s-a repetat istoria setului precedent. Setul 3 sau mai bine zis a doua parte a acestuia, a reprezentat pentru mine secvența de care vorbeam mai devreme, acel joc frumos, în forță. Ultimul set a fost oribil, marcat de intervenția trainer-ului pentru o afecțiune de care sincer mă îndoiesc și de scăderea nivelului de joc.

Nu este intenția mea să-i diminuez meritele lui Djokovic, pentru că într-adevăr a meritat trofeul, mai ales după incredibila revenire în fața lui Federer. Cu toate astea, tind să cred că altfel ar fi arătat tabela de scor dacă Nadal nu ar fi intrat pe teren cu starea aceea de nervozitate pronunțată de care a scăpat abia după ce era condus cu 2 seturi la zero și care i-a revenit după întreruperea medicală prelungită a sârbului. Din păcate, pot spune că mă așteptam la înfrângere după primele 20 min din meci tocmai din cauză că am remarcat acea nervozitate pe care o mai văzusem de puține ori, printre care meciul din 2009 din semifinala aceluiași turneu, jucată cu JM Del Potro.

Nu regret că Continue reading

Australian Open – before

După cum ziceam zilele trecute, pe 18 ianuarie debutează primul turneu de Grand Slam al anului, Australian Open. Nu știu de ce, dar anul acesta nu simt același entuziasm ca anul trecut, parcă nici nu realizez ce se întâmplă și pe unde-mi zboară timpul.  Revenind însă la subiect… Am citit săptămâna asta mai multe preview-uri ale turneului făcute de anumiți domni, cu prognosticuri cu tot. Trebuie să recunosc că… nu  sunt uimită deloc de previziunile lor. Majoritatea mizează pe Federer sau Murray, unii pe Del Potro, Djokovic sau chiar Davydenko pentru o posibilă finală (între timp a apărut tabloul principal care neagă posibilitatea unei finale Federer-Davydenko). Continue reading

Bleahhh! Ce urât! :(

      Foarte urât, nu urât! Seara trecută am avut parte de cel mai urât meci de tenis pe care l-am văzut la ultimul turneu de Grand Slam de anul acesta (dacă nu cumva din întreg anul) şi anume semifinala US Open dintre Rafael Nadal şi Juan Martin del Potro. Nu pot spune că mă aşteptam la un meci lung, de 5 seturi sau de 4 ore şi jumătate. Mă aşteptam la un meci normal, cu un scor relativ echilibrat. Încă sunt şocată de ceea ce am putut să văd pe terenul de tenis.

               Cred că am mai spus că sunt fan declarat Rafael Nadal şi datorită acestui fapt, aşteptam cu mare entuziasm meciul. Plină de emoţii şi speranţe, la ora 19 fix eram în faţa TVului, pregătită pentru marea încercare. Eram conştientă că avea să fie o partidă dificilă pentru Rafa, având în vedere vechea şi noua accidentare, precum şi serviciul ucigător al lui del Potro, dar, cunoscând caracterul lui Rafa, prindeam curaj să sper. Buuuun… Continue reading