Tag Archive | Dell

My future laptop

Articol scris pentru proba 37 din SuperBlog 2010.

În ultimele 2 luni, adică pe parcursul concursului SuperBlog am avut ocazia să scriu despre diverse produse despre care nu știam mare lucru și despre care a trebuit să mă documentez serios pentru a putea închega un articol cât de cât coerent. Cred că jumătate din probe au fost legate bineînțeles de domeniul actual și cu cel mai mare progres, anume IT. Spre rușinea mea, trebuie să recunosc că unele laptopuri, plăci video și alte astfel de componente îmi erau total necunoscute, dar acum….  Eeeeeeeeei, acum s-a schimbat situația. Tocmai datorită faptului că am cam început să mă pricep, am ridicat și standardele preferințelor mele. Acum nu mai vreau un laptop doar pentru a scăpa de obligația de a sta pe scaun la birou în nopțile târziu când am de lucrat la diferite proiecte. Nu! Acum laptopul adecvat mie trebuie să treacă o serie de teste înainte de a fi declarat apt pentru a-mi intra în posesie.

În primul rând, noul meu laptop trebuie să arate ca nou, adică de la prima privire aruncată să sugereze inovație, stil, eleganță, performanță, comoditate și nu în ultimul rând, grijă pentru mediul înconjurător. Mi-ar plăcea să aibă o culoare deosebită, pentru că m-am plictisit de clasicele negru și gri (bine, acum nu vă gândiți la fucsia sau ceva de genul, un albastru, violet sau chiar roșu ar fi suficient). De ce atâta culoare? Păi uite, de exemplu în momentul de față dacă aș avea ceva colorat în față, poate că aș avea mai multă inspirație și aș scrie un articol mult mai interesant și atractiv decât o simplă confesiune despre preferințele mele în materie de calculatoare portabile. Continue reading

Dell-ete cu Oktal

Articol scris pentru proba 27 din SuperBlog 2010.

Grea treabă și cu imaginația asta, după cum spuneam și într-un articol anterior, nu prea vrea să te asculte. Când ai mai mare nevoie de ea, te lasă baltă sau îți oferă ceva de calitate îndoielnică. Alteori, așa, din senin, te trezești cu adevărate comori în minte sau chiar în fața ochilor. Nu știu de ce, dar cam așa mi se întâmplă mie în ultimele zile (mă refer aici la prima situație), de zici că imaginația asta și-a luat concediu pe perioadă nedeterminată.

Și într-o plictiseală maximă însoțită de criză de inspirație pentru articolele pentru concurs, intru pe Oktal să-mi clătesc puțin ochii. Bineînțeles că-mi sar în ochi promoțiile, doar d-aia sunt puse în mijlocul paginii, să atragă atenția! Dând așa un scroll down, încep să simt niște furnicături. Mă scutur de 2-3 ori, dau înapoi scroll up și… aceeași senzație. Începeam să mă gândesc la tot felul de lucruri ciudate, frumoase, interesante, un amalgam de imagini, sunete și cuvinte. Era ca o curentare d-aia de intensitate redusă pe care-ți place să o încerci adesea în speranța că te vei trezi din hibernarea în care consideri că ai intrat. Spre rușinea mea, trebuie să recunosc că mi-a luat ceva timp până m-am prins de la ce era. Imaginația mea se întorsese… și se pare că foarte pornită pe treabă. Eram bucuroasă, dar întrebarea ce mă măcina acum era ce a chemat-o înapoi la mine. Experimentând de alte câteva ori feeling-ul, observ că toată tevatura se producea în momentele când privirea mi se focaliza pe laptopul Dell Inspiron N5030V1 Black, de parcă propria-mi imaginație nu numai că era stimulată de numele și imaginea lui, dar practic se îndrăgostise de acest produs. După ce am deschis pagina pentru a-i vedea caracteristicile, am ajuns să-i dau dreptate și frâu liber (imaginației, desigur!).  Continue reading

Desktop părăsit… Laptop, bun-venit!

M-am săturat, vreau să o iau de la capăt. Deja mă exasperează zgomotul vechiului calculator (sau râșniță, cum îi tot spun de la o vreme). Nu voiam să se ajungă aici,l-am iubit și știu că sentimentul a fost reciproc,dar toate lucrurile bune au un sfârșit. Nu am curajul să-i spun că-l părăsesc, e prea dureros chiar și pentru un procesor de desktop. Nu vreau să-l văd plângând , chinuindu-se cu întrebări inutile. Știu, sunt o lașă că nu port o discuție deschisă cu el, dar pur și simplu nu pot să o fac. Așa că m-am gândit să-i las o scrisoare. Un ultim răvaș în care să încerc să-i explic de ce fac ceea ce fac, să-l fac să înțeleagă că n-are de ce să se învinovățească și… și să-l rog să mă ierte. Am deschis emoționată Wordul și după minute în șir de privit pagina albă, cu lacrimi în ochi am început să tastez.

„ Dragul meu,

Îți mai amintești clipa în care ne-am cunoscut? A fost dragoste la prima vedere, cel puțin din partea mea… dar știu că nici tu nu ai fost indiferent față de mine. Prima clipire din fereastra de la Windows m-a fermecat instantaneu, iar după primul film vizionat cu tine, nu-mi venea să te mai opresc. Sunt convinsă că îți amintești toate momentele petrecute împreună, bucuriile și tristețile pe care le-am împărțit. Continue reading