Tag Archive | craciun

Dragă Moșule

Articol scris pentru proba nr.25 din SuperBlog 2013.

Dragă Moșule,

Prietenul meu drag, îmi era așa de dor să-ți scriu! Mi se pare insuficientă o singură scrisoare pe an pentru a-ți povesti  ce mi s-a mai întâmplat și cum mă simt. Cred că ar trebui să-ți scriu mai des, dar știu că abia ai timp să o citești pe aceasta și nu aș vrea să-ți creez probleme cu doamna Crăciun, care știu că este destul de geloasă.

Revenind la ale noastre, vreau să-ți mulțumesc pentru dublul cadou de anul trecut, pentru că știu că ai avut o contribuție și la  acea zăpadă apărută din senin în seara de Ajun. Dar sunt convinsă că ai primit încă de atunci gândurile mele de mulțumire, chiar dacă te afli ascuns într-un cotlon, undeva departe. Cred că a fost cel mai frumos dar pe care îl puteam primi, pentru că pe lângă pătura de nea ce s-a așternut și de care ne-am bucurat pe schiuri și pe sanie în ziua următoare, mai tare m-a copleșit emoția atmosferei din acea seară. Eram în familie, adică în cea mai plăcută companie pe care aș fi putut-o avea și m-am întors preț de câteva ore cu gândul în copilăria după care tânjesc groaznic de tare. Dacă nu ar fi venit acea zăpadă neprevăzută, fiecare ar fi plecat acasă după cină, dar astfel au fost nevoiți să rămână. Și s-a dovedit a fi cea mai bună decizie. Ba chiar am pus-o pe mama să ne citească  din cartea  Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”  în timp ce savuram o câte o felie de cozonac proaspăt făcut în casă și o cană de vin fiert cu scorțișoară (nu te gândi că și în copilărie beam vin fiert, știi că nu era așa, dar trebuia să fie și un touch de maturitate). A citit ceva de Charles Dickens pentru că era favoritul tuturor și trebuia să ne facă pe plac.

Pentru Crăciunul ce va veni, nu știu ce să-ți cer pentru că simt că orice ți-aș cere ar fi prea mult. De ce? Fiindcă întotdeauna mi-ai oferit multe altele pe lângă ce mi-am dorit și cred că ți-am rămas chiar datoare. Așa că o să las la alegerea ta soarta sărbătorilor ce vor veni. Am încredere în tine!

Sper că și tu ești cel puțin la fel de mulțumit și fericit așa cum sunt eu și că vei lăsa câte puțin din aceste sentimente în fiecare cadou pe care îl vei face în noaptea de Ajun. Dacă ai totuși nevoie de ceva, nu ezita să-mi dai un semn. Mi-ar plăcea să am măcar o dată ocazia să te răsplătesc într-un fel. Continue reading

Advertisements

De sărbători, așa

A trecut Crăciunul, euforia a rămas, că doar vine Revelionul,nu? Zilele acestea am încercat să mă bucur pur și simplu de sărbătoare și am evitat pe cât posibil să mă las atinsă de ceea ce se tot întâmpla în jurul meu: agitație în stânga, agitație în dreapta, luptă pe cărucioare la supermarket-uri, apoi luptă pe produse la rafturi și nu în ultimul rând  înghesuială la casele de marcat, unde bineînțeles că vorbele se dedulcesc probabil de la porcăriile din coș. Ieri, când am fost nevoită s-o însoțesc pe mama la cumpărături și așteptam să cântărească portocalele, mă uitam printre raioane și aveam senzația că au năvălit turcii la fructe. O tanti, pardon, doamnă, luase o punguță și îndesa în ea clementine și îndesa și frunze de clementine (nici nu realizasem că o punguță de-aia de fructe e atât de mare), până i-a zis cel care o însoțea „hai că mai bine luai lada cu totul”, moment în care cucoana a avut o revelație „da’ cât e kilogramul?. Mă uitam fascinată și îngrozită în același timp, încercând să-mi mut totuși privirea către alți protagoniști ai scenei absolut șocante absolute. Continue reading

Moș ASUS

LATER  UPDATE: 93 pcte.

Articol scris pentru proba nr.28 din SuperBlog 2011.

Dragul meu,

Nu eu m-am strecurat zilele trecute în apartamentul tău și nu eu ți-am lăsat fără să-ți dai seama pachetul acesta și biletul, ci Moș Asus. Nu îl bombăni tare, citește și apoi deschide!

Nu știu cum ai făcut de m-ai descoperit atunci, ce ți-a atras atenția sau ce te-a făcut să mă bagi în seamă. E un mare minus pentru mine ca după atâția ani să nu fi descoperit ce a fost în mintea și-n sufletul tău în momentul în care viețile noastre au început să se întrepătrundă. Eram rănită (asta ca să mă exprim cât de cât elegant și să nu recunosc cu toate cuvintele că eram distrusă de-a dreptul), dar nu ți-a păsat că aveai de tras cu mine pentru a mă scoate la liman. Nu ai dat bir cu fugiții nici măcar atunci când probabil ți-ai dat seama că ajunsesem o stană de piatră, cu un suflet incapabil de a se mai deschide pentru a face confesiuni. La vremea respectivă nu mi-am pus întrebări, am acceptat ceea ce făceai pentru mine și te-am apreciat, dar îmi impusesem să nu te las să-mi intri în mintea deja suficient de devastată. Am menținut multă vreme distanța și te-am considerat un simplu amic, dar  orele pe care le petreceam împreună se înmulțeau fără să-mi dau seama. Ajunsesem să uit toate lucrurile prin care trecusem și toate promisiunile idioate pe care mi le făcusem, adică eram din nou capabilă să simt și să mă bucur pur și simplu. Toate astea, numai datorită ție! Continue reading

Cadoul meu

LATER  UPDATE: 93 pcte.

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2011.

Mă plimbam pierdută pe străzi, îndesându-mi căciula cât mai adânc pe cap pentru a-mi feri urechile de gerul năpraznic ce se lăsase. Fulgii de nea cădeau mai rapid,mărindu-și diametrul parcă în mod intenționat. Cu fiecare fulg care-mi atingea părul proaspăt îndreptat fierbeam tot mai tare pe dinăuntru, dar încercam să mă stăpânesc măcar până ajungeam acasă. Începusem practic să alerg prin ninsoarea deasă, ferindu-mi privirea de vitrinele decorate cu luminițe, fundițe și alte chestii colorate și strălucitoare. Nu mai dădeam importanță nici măcar pericolului de a aluneca pe gheața formată pe trotuar, ba chiar îmi surâdea ideea de a avea un astfel de accident în urma căruia să am parte de o amnezie permanentă. Sărbătoarea Crăciunului fusese prea importantă pentru mine până atunci și nu mă simțeam capabilă să fac față de data aceasta fără el. Era deja seara de Ajun, iar eu în loc să fiu într-o atmosferă caldă, împodobind bradul și așezând cu mult entuziasm cadourile sub crengile lui, alergam prin mulțime,ca o nebună părăsită până și de ultimul sentiment. Îmi doream să mă trezesc și să realizez că ultima jumătate de an fusese doar un coșmar în care reușisem, nu se știe cum, să supraviețuiesc; dar cel mai mult mi-aș fi dorit ca și el să spere că totul a fost doar un coșmar. Continue reading

Un Moș mai mic

Articol scris pentru proba 23 din SuperBlog 2010.

Cu fiecare zi ce trece, încep să am sentimentul acela ciudat. Apropierea lunii decembrie îmi dă în fiecare un fior special. Este vorba de un fior cald, un tremurat plăcut și o bucurie sinceră, din suflet. Pot spune cu mâna pe inimă că iubesc iarna și ador sărbătorile acesteia. Deși în lumea aceasta nebună în care trăiesc zi de zi s-ar putea întâmpla ca acea emoție să-și piardă din intensitate, eu încerc să o mențin la fel de vie cum era în copilărie. Când eram mică, practic nu exista bucurie mai mare decât cea pe care o simțeam în perioada Crăciunului. De ce? Nu știu foarte clar, singura explicație pe care am putut-o găsi este că mereu copiii știu să se bucure la maxim de micile lucruri din fiecare zi.

Anul acesta se pare că sărbătoarea Crăciunului va fi mai specială ca oricând. Tocmai am primit o scrisoare prin care sunt informată că voi fi unul din ajutoarele lui Moș Crăciun pentru alegerea cadourilor perfecte. Deja sunt în Laponia de câteva zile, unde nu mă pot dezlipi de fereastra prin care privesc fulgii de zăpadă ce se aștern ca o făină cernută cu grijă.  Deocamdată nu am început munca, doar am umblat împreună cu RedNose prin tot atelierul pentru a vedea cum decurg lucrurile, am făcut cunoștință cu celelalte ajutoare și bineînțeles că mi-au fost prezentați și renii. Puțin dezamăgită pentru că Continue reading

Manager pentru o zi

Articol scris pentru proba 8 din SuperBlog 2010.

Bun, în primul și în primul rând, trebuie să precizez că titlul s-a vrut a fi inspirat de celebrul film „Dumnezeu pentru o zi”. În ceea ce privește conținutul articolului, se pare că eu sunt chiar mai norocoasă decât Jim Carrey, adică sunt managerul magazinului online www.cadouri-originale.ro  pentru o săptămână. Dacă aș fi lipsită de modestie, aș spune că asta înseamnă că-s de 5 ori mai bună decât personajul din film (că de, săptămâna de lucru are doar 5 zile), dar cum modestia este o calitate ce-mi aparține… n-o să afirm asta. Făcută fiind introducerea, să pornim la drum cu programul săptămânii!

Luni: Ca un bun manager, în prima zi fac cunoștință cu echipa și încerc să discut cu fiecare în parte cât de mult, pentru a stabili o oarecare conexiune. Odată bifat acest lucru pe lista de „to do” a zilei, luăm site-ul la puricat. Cunoscând deja cât de cât echipa, cred că o să-mi fie ușor să fac legătura între persoana în sine, stilul ei și modul în care a lucrat până în prezent. Eu, recunosc să sunt o persoană adeptă a schimbării, noutății, a unui aer nou cât mai des posibil, dar de data aceasta nu știu dacă o schimbare radicală este potrivită. O astfel de schimbare poate da peste cap fluiditatea proceselor. La o primă vedere site-ul pare bine organizat. Bineînțeles că ochii mi-au picat pe logo-ul Borealy și mă declar mulțumită de cum este poziționat, dar mai ales de cum arată litera „O”. Piatra prețioasă sugerează încă de la început clientului că ceea ce o să găsească pe site este de calitate și foarte elegant.

Continue reading