Tag Archive | Coty

Killer Queen

Articol scris pentru proba nr.17 din SuperBlog 2013.

„Curtenilor,

Majestatea sa, Killer Queen Katy Perry, are neplăcuta obligație de a-și alege cât mai curând un nefericit individ pe care să-l țină alături pe post de însoțitor de regină (așa-numitul rege). Și cum din păcate nu și-l poate crea singură din vreun material după bunul plac, aceasta va trebui să-l găsească printre voi.

Cei interesați sau nu, interesanți sau mai puțin interesanți se vor prezenta mâine, în ziua a 7-a a lunii a 7-a, la curtea regală, ghișeul numărul 7.

Încumetați-vă și veți afla rezultatul!”

Cam așa suna anunțul din afișul pe care însăși regina poruncise a fi răspândit prin tot regatul, sătulă fiind de insistențele diverșilor bărbați de rang înalt de a o lua de soață. Aceasta ajunsese la concluzia că va fi mai ușor să aleagă ea pe cineva care să-i servească drept marionetă decât invers.

– Majestate, au sosit!

– Sunt mulți?

– Păi.. să vedeți..

– Ce să văd J. că nu am cum să văd! Spune-mi, câte mii de supuși au venit?

– 5 ,  Majestate.

– 5000? Știam eu că oamenii mei mă iubesc și că de fapt revoltele sunt doar o invenție de-a voastră.

– Nu.. nu mii.

– Eee..  sunt în regulă și 500 acum. Doar nu aveau să vină toți bărbații.

– Nici sute, Majestate.

– Mai bine! Din 50 aleg și mai ușor.

– Vă va fi chiar mai facil Regina mea, au venit doar 5.

– 5 ? Pur și simplu 5? Câte degete am la o mână?

– Cam da.

– Cum îndrăznesc Continue reading

Advertisements

Super-seducție

Articol scris pentru proba nr.8 din SuperBlog 2013logo_COTY1

S-a zis cu faima mea de femeie cerebrală, foarte gânditoare și cel puțin la fel de reținută în a acționa! Îmi veneau în minte zeci de gânduri în timp ce răsuceam cheia în încuietoarea ușii, iar cele mai multe dintre ele mă determinau să deschid ușa lovindu-mi fruntea de ea în repetate rânduri. Mă încerca o stare foarte ciudată, de parțială amnezie, iar gândurile rele veneau tocmai din cauza faptului că nu mai știam de mine la propriu. Mi-am lăsat puloverul în cuier și am dat fuga la frigider, de unde am scos sticla de vin pentru situații de urgențe. Am desfăcut-o rapid, mi-am umplut paharul și m-am așezat pe canapeaua din sufragerie. Încercam să folosesc licoarea pentru a-mi relaxa mușchii și a-mi stimula neuronii să facă sinapse. Nu eram tocmai sigură de rezultat, dar altă idee nici că mai aveam. După primul pahar, a urmat al doilea și de abia după acela mintea mea s-a destins și a binevoit să-mi ofere flashback-urile pe care le căutam disperată.

Mi-am amintit că în urmă cu doar câteva ore avusesem prima întâlnire cu cel mai interesant bărbat pe care îl cunoscusem și mai mult ca sigur o dădusem în bară grav de tot (motiv pentru care și mintea mea se închisese și refuza să-și amintească șirul evenimentelor). Îl cunoscusem în urmă cu o săptămână la petrecerea unei prietene și mi-a atras atenția într-atât de tare încât m-am băgat singură în seamă cu el și l-am determinat să mă invite în oraș. Nu mi-a dat detalii despre unde se va desfășura întâlnirea sau cel puțin nu le-am reținut eu, așa că am presupus că vom merge la o terasă, în parc sau în vreunul dintre mall-urile din oraș. Așadar mi-am luat o bluză casual dar și puțin sexy, blugii mei preferați și un pulover, mi-am prins părul așa cum o fac în mod normal și am așteptat să vină să mă ia de acasă. Nu-i știam încă gusturile sau ce-l atrage la înfățișarea unei femei și am preferat să merg pe stilul meu obișnuit, fără extravaganțe pentru că așa am considerat  că voi merge la sigur.

Când am auzit soneria m-am panicat puțin pentru că nu-mi venea să cred că este real. Am deschis ușa și m-am blocat complet: aveam în față cea mai elegantă înfățișare. El venise în costum la dungă, dintr-un material scump, cu o cămașă impecabilă și cravată neagră subțire; adică arăta ca de revistă. Însă șocul avea să atingă punctul maxim când am văzut unde aveam să cinăm: la unul dintre cele mai luxoase și elegante  restaurante, unde nu călcasem în viața mea și bineînțeles că nu aveam habar ce să comand. Din fericire el era cu adevărat relaxat și a reușit să deschidă diverse discuții, dar faptul că vorbeam cu el nu mă oprea să nu mă gândesc că arăt ca o țărăncuță culeasă de pe stradă și îmbrăcată ieftin. Mă jenam față de el și în același timp mi-era teamă să nu-l fac de rușine și să-l determin să regrete că m-a invitat. Continue reading

Astăzi sunt VIP-ul tău!

Articol  scris pentru proba nr.8 din SuperBlog 2012.

Am așteptat cu sufletul la gură rezultatele concursului, dar din entuziasmul caracteristic și optimismul cu care adesea îl enervez pe tata, îmi făcusem deja bagajul, traseul și programul pentru cele mai așteptate 24 de ore din viața mea. Undeva în sinea mea știam că există posibilitatea să nu fiu eu fericita câștigătoare a unei întâlniri cu vedeta pe care am scris-o pe formular atunci când l-am introdus în urnă, dar cu toate acestea mă vedeam deja în avion, în drum spre Paris.

***

Chers passagers, bienvenue a l’aéroport Charle de Gaulle! Bienvenue en France!

Ok… și-acum? Acum ce fac? M-am pregătit atât de mult pentru întâlnirea asta și am visat de atâtea ori ce o să fac clipă de clipă, iar acum… mă văd total nepregătită și lipsită de replici și gesturi atent plănuite.

– Bună ziua! Bine ați venit,domnișoară! Astăzi o să fiu șoferul dumneavoastră, vă stau la dispoziție! Oriunde veți vrea să ajungeți, sunt omul la care trebuie să apelați.

– Asta sună bine, mă bucur să te cunosc……

– Luis.

– Luis, zic să mergem la hotel să ne debarasăm de valize și apoi mai vedem. VIP-ul meu este pregătit? A dormit bine?

– În regulă, atunci destinația este Hotel de Paris. Din câte știu, domnul a dormit foarte bine, a luat o cină ușoară aseară, iar în această dimineață era nerăbdător să vă cunoască. Simțea că o să-i purtați noroc.

– Și eu simt asta. Abia aștept.

Am ajuns destul de repede la hotel, unde nici nu am avut timp să admir camera special rezervată de organizatori pentru că m-am grăbit tare. Nu mai aveam răbdare să ajung la locul de întâlnire. La ieșirea din hotel n-am uitat însă să las la recepție precizarea că nu vreau să intre nimeni în cameră, nici cameristă nici altă persoană. Toți au crezut că este vorba de vreo comoară pe care am lăsat-o în safe. M-am amuzat puțin de această idee, dar am preferat să se creadă asta decât să intre cineva și să vadă dezastrul pe care-l lăsasem în încercarea mea de a găsi outfit-ul potrivit. Continue reading