Tag Archive | cadouri originale

Margarita vs Glob in levitație

Lucrurile se schimbaseră de multă vreme între noi, cuvintele nu se mai potriveau așa cum o făceau înainte și nici gesturile nu se mai sincronizau. Cu toate astea, sentimentele erau intacte, motiv pentru care nu reușeam să-mi explic de ce ne distanțaserăm. Știa ce simt pentru el și la rândul meu, cunoșteam modul în care îl făceam să vibreze de bucurie, tandrețe și iubire. Probabil stresul și problemele prin care am trecut în ultima vreme ne-au afectat mai mult decât eram capabili să ne dăm seama, dar nici măcar asta nu era o explicație plauzibilă pentru ce se întâmpla.

Azi-dimineață abia dacă am schimbat 2 cuvinte, ba chiar l-am observat ferindu-și geanta de mine. Mă doare ce face, dar nu pot să-i zic. Mi-e dor de momentele în care eram mereu împreună, când ne completam reciproc frazele și ne citeam gândurile. Ne cunoșteam perfect fiecare gest și poate de aceea nici nu ne certam niciodată, pentru că nu exista nici cea mai mică șansă de a apărea vreo neînțelegere.  M-am gândit mult ce să fac, dacă să-mi iau inima în dinți și să încerc să deschid o conversație. De ce? Pentru că deși s-ar spune că n-am nimic de pierdut, eu nu simt așa. Eu simt că am totul de pierdut. Nu numai că îl pot pierde pe cel pe care atâta timp l-am crezut a fi jumătatea mea, dar îmi pot pierde cel mai bun prieten, cel mai bun complice, confident, psiholog, împreună cu cele mai frumoase amintiri.

Am hotărât însă să-mi asum riscul și să încerc să discutăm. Am pregătit o cină pentru diseară, l-am informat printr-un sms, ba chiar am cumpărat și un cadou simbolic și m-am pus pe așteptare.

Continue reading

Cadoul meu

LATER  UPDATE: 93 pcte.

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2011.

Mă plimbam pierdută pe străzi, îndesându-mi căciula cât mai adânc pe cap pentru a-mi feri urechile de gerul năpraznic ce se lăsase. Fulgii de nea cădeau mai rapid,mărindu-și diametrul parcă în mod intenționat. Cu fiecare fulg care-mi atingea părul proaspăt îndreptat fierbeam tot mai tare pe dinăuntru, dar încercam să mă stăpânesc măcar până ajungeam acasă. Începusem practic să alerg prin ninsoarea deasă, ferindu-mi privirea de vitrinele decorate cu luminițe, fundițe și alte chestii colorate și strălucitoare. Nu mai dădeam importanță nici măcar pericolului de a aluneca pe gheața formată pe trotuar, ba chiar îmi surâdea ideea de a avea un astfel de accident în urma căruia să am parte de o amnezie permanentă. Sărbătoarea Crăciunului fusese prea importantă pentru mine până atunci și nu mă simțeam capabilă să fac față de data aceasta fără el. Era deja seara de Ajun, iar eu în loc să fiu într-o atmosferă caldă, împodobind bradul și așezând cu mult entuziasm cadourile sub crengile lui, alergam prin mulțime,ca o nebună părăsită până și de ultimul sentiment. Îmi doream să mă trezesc și să realizez că ultima jumătate de an fusese doar un coșmar în care reușisem, nu se știe cum, să supraviețuiesc; dar cel mai mult mi-aș fi dorit ca și el să spere că totul a fost doar un coșmar. Continue reading

Un Moș mai mic

Articol scris pentru proba 23 din SuperBlog 2010.

Cu fiecare zi ce trece, încep să am sentimentul acela ciudat. Apropierea lunii decembrie îmi dă în fiecare un fior special. Este vorba de un fior cald, un tremurat plăcut și o bucurie sinceră, din suflet. Pot spune cu mâna pe inimă că iubesc iarna și ador sărbătorile acesteia. Deși în lumea aceasta nebună în care trăiesc zi de zi s-ar putea întâmpla ca acea emoție să-și piardă din intensitate, eu încerc să o mențin la fel de vie cum era în copilărie. Când eram mică, practic nu exista bucurie mai mare decât cea pe care o simțeam în perioada Crăciunului. De ce? Nu știu foarte clar, singura explicație pe care am putut-o găsi este că mereu copiii știu să se bucure la maxim de micile lucruri din fiecare zi.

Anul acesta se pare că sărbătoarea Crăciunului va fi mai specială ca oricând. Tocmai am primit o scrisoare prin care sunt informată că voi fi unul din ajutoarele lui Moș Crăciun pentru alegerea cadourilor perfecte. Deja sunt în Laponia de câteva zile, unde nu mă pot dezlipi de fereastra prin care privesc fulgii de zăpadă ce se aștern ca o făină cernută cu grijă.  Deocamdată nu am început munca, doar am umblat împreună cu RedNose prin tot atelierul pentru a vedea cum decurg lucrurile, am făcut cunoștință cu celelalte ajutoare și bineînțeles că mi-au fost prezentați și renii. Puțin dezamăgită pentru că Continue reading