Tag Archive | cadou

Cadoul visurilor mele

borealyPrimăvara mă deprimă, îmi amplifică stările de incertitudine și anxietate, mă face mofturoasă și pofticioasă în același timp. Așa că ar fi de preferat să nu mă prea întâlniți în perioada asta pentru că în cel mai bun caz e posibil să vă indispun. Singura mea bucurie în sezonul acesta capricios, dar care vine totuși pe la sfârșitul lunii mai este marele turneu de tenis de la Roland Garros. Urmăresc acest eveniment de câțiva ani buni și niciodată nu-mi sunt de ajuns cele 2 săptămâni. În prima zi de turneu mă găsesc întotdeauna la fel de emoționată în fața tv-ului indiferent de ce meciuri se desfășoară și senzațiile continuă cel puțin la același nivel până în fazele superioare ale competiției. În ceea ce privește finala, trebuie să recunosc că mi s-a întâmplat în ultimii ani să am ceva insomnii în noaptea de dinainte, de parcă ar fi urmat să joc chiar eu cel mai important meci pe cea mai frumoasă arenă.  Arena centrală, Philippe Chatrier, mi se pare un adevărat vis, o locație unde te poți simți ca în Rai, indiferent dacă ești jucător, copil de mingi, arbitru, vânzător de sucuri sau spectator. Arhitectura impresionantă, organizarea impecabilă și terenul pufos și delicat cu articulațiile jucătorilor,te determină să iubești acel loc chiar fără să-l cunoști. Continue reading

Advertisements

Moș ASUS

LATER  UPDATE: 93 pcte.

Articol scris pentru proba nr.28 din SuperBlog 2011.

Dragul meu,

Nu eu m-am strecurat zilele trecute în apartamentul tău și nu eu ți-am lăsat fără să-ți dai seama pachetul acesta și biletul, ci Moș Asus. Nu îl bombăni tare, citește și apoi deschide!

Nu știu cum ai făcut de m-ai descoperit atunci, ce ți-a atras atenția sau ce te-a făcut să mă bagi în seamă. E un mare minus pentru mine ca după atâția ani să nu fi descoperit ce a fost în mintea și-n sufletul tău în momentul în care viețile noastre au început să se întrepătrundă. Eram rănită (asta ca să mă exprim cât de cât elegant și să nu recunosc cu toate cuvintele că eram distrusă de-a dreptul), dar nu ți-a păsat că aveai de tras cu mine pentru a mă scoate la liman. Nu ai dat bir cu fugiții nici măcar atunci când probabil ți-ai dat seama că ajunsesem o stană de piatră, cu un suflet incapabil de a se mai deschide pentru a face confesiuni. La vremea respectivă nu mi-am pus întrebări, am acceptat ceea ce făceai pentru mine și te-am apreciat, dar îmi impusesem să nu te las să-mi intri în mintea deja suficient de devastată. Am menținut multă vreme distanța și te-am considerat un simplu amic, dar  orele pe care le petreceam împreună se înmulțeau fără să-mi dau seama. Ajunsesem să uit toate lucrurile prin care trecusem și toate promisiunile idioate pe care mi le făcusem, adică eram din nou capabilă să simt și să mă bucur pur și simplu. Toate astea, numai datorită ție! Continue reading

Telegramă, că articol nu se poate numi

Mda.. n-am mai scris de mai bine de o săptămână și probabil la fel o să se întâmple și în continuare. N-am mai avut timp de nimic… Mă seacă facultatea asta (de puteri, bineînțeles)!

Deci… afirmații despre ultima săptămână :

– da, a fost ziua mea

– da, am fost să văd Avatar (o să revin cu niște impresii cât de curând)

– da, m-am distrat

– da, mi-am terminat proiectul la conta (nu știu cât de bine, dar l-am terminat)

– nu, n-am terminat de învățat la management, iar la restul nici nu m-am apucat

– nu, n-am văzut toate meciurile de la Australian Open pe care mi-aș fi dorit să le văd (mi-aș fi dorit în schimb să nu-l văd pe-al lui Rafa de ieri)

– da, sunt tristă că n-o să am motiv întemeiat să mă uit la finala de duminică

– nu, nu m-am bucurat de zăpadă și mă oftic teribil (sper să mai ningă)

– da, sunt foarte fericită că m-am împăcat cu cineva (se știe cine)

– da, sunt foarte confuză din multe privințe și mi-e teamă să mă lămuresc în majoritatea

– da, sunt foarte foarte foarte încântată de cadourile primite 😀 și de surpriza pregătită de fete

– da, îmi place cum sună „blackjack” 😛 Continue reading