Tag Archive | borealy

Cadoul visurilor mele

borealyPrimăvara mă deprimă, îmi amplifică stările de incertitudine și anxietate, mă face mofturoasă și pofticioasă în același timp. Așa că ar fi de preferat să nu mă prea întâlniți în perioada asta pentru că în cel mai bun caz e posibil să vă indispun. Singura mea bucurie în sezonul acesta capricios, dar care vine totuși pe la sfârșitul lunii mai este marele turneu de tenis de la Roland Garros. Urmăresc acest eveniment de câțiva ani buni și niciodată nu-mi sunt de ajuns cele 2 săptămâni. În prima zi de turneu mă găsesc întotdeauna la fel de emoționată în fața tv-ului indiferent de ce meciuri se desfășoară și senzațiile continuă cel puțin la același nivel până în fazele superioare ale competiției. În ceea ce privește finala, trebuie să recunosc că mi s-a întâmplat în ultimii ani să am ceva insomnii în noaptea de dinainte, de parcă ar fi urmat să joc chiar eu cel mai important meci pe cea mai frumoasă arenă.  Arena centrală, Philippe Chatrier, mi se pare un adevărat vis, o locație unde te poți simți ca în Rai, indiferent dacă ești jucător, copil de mingi, arbitru, vânzător de sucuri sau spectator. Arhitectura impresionantă, organizarea impecabilă și terenul pufos și delicat cu articulațiile jucătorilor,te determină să iubești acel loc chiar fără să-l cunoști. Continue reading

Margarita vs Glob in levitație

Lucrurile se schimbaseră de multă vreme între noi, cuvintele nu se mai potriveau așa cum o făceau înainte și nici gesturile nu se mai sincronizau. Cu toate astea, sentimentele erau intacte, motiv pentru care nu reușeam să-mi explic de ce ne distanțaserăm. Știa ce simt pentru el și la rândul meu, cunoșteam modul în care îl făceam să vibreze de bucurie, tandrețe și iubire. Probabil stresul și problemele prin care am trecut în ultima vreme ne-au afectat mai mult decât eram capabili să ne dăm seama, dar nici măcar asta nu era o explicație plauzibilă pentru ce se întâmpla.

Azi-dimineață abia dacă am schimbat 2 cuvinte, ba chiar l-am observat ferindu-și geanta de mine. Mă doare ce face, dar nu pot să-i zic. Mi-e dor de momentele în care eram mereu împreună, când ne completam reciproc frazele și ne citeam gândurile. Ne cunoșteam perfect fiecare gest și poate de aceea nici nu ne certam niciodată, pentru că nu exista nici cea mai mică șansă de a apărea vreo neînțelegere.  M-am gândit mult ce să fac, dacă să-mi iau inima în dinți și să încerc să deschid o conversație. De ce? Pentru că deși s-ar spune că n-am nimic de pierdut, eu nu simt așa. Eu simt că am totul de pierdut. Nu numai că îl pot pierde pe cel pe care atâta timp l-am crezut a fi jumătatea mea, dar îmi pot pierde cel mai bun prieten, cel mai bun complice, confident, psiholog, împreună cu cele mai frumoase amintiri.

Am hotărât însă să-mi asum riscul și să încerc să discutăm. Am pregătit o cină pentru diseară, l-am informat printr-un sms, ba chiar am cumpărat și un cadou simbolic și m-am pus pe așteptare.

Continue reading

Emoție la superlativ

Articol scris pentru proba nr.11 din SuperBlog 2012.

Dragul meu jurnal,

Se zice că vârsta de 18 ani este cea  care trebuie să te schimbe, să te transforme dintr-un adolescent preponderent copil într-un om matur, responsabil și cu capul pe umeri. Cam asta a reprezentat majoratul pentru toți colegii mei de clasă, însă nu și pentru mine. Eu am devenit majoră mult mai devreme, atunci când am realizat că mă am doar pe mine și rugăciunea din suflet. Am cunoscut la fel de devreme amărăciunea și durerea și oricât aș fi încercat să-mi păstrez naivitatea, să cred că totul avea să fie bine, nu puteam să fac asta. M-a rănit prea tare și m-a marcat definitiv faptul că părinții mei nu m-au vrut, că m-au abandonat, că m-au aruncat din viața lor ca pe un gunoi și astfel am rămas să-mi petrec copilăria într-un centru de plasament. Era o doamnă acolo, Ana, care mă îndrăgea și se tot străduia să facă ceva bun cu mine, să-mi însenineze măcar puțin zilele de singurătate, să-mi dăruiască o îmbrățișare sinceră și un sărut părintesc pe frunte, dar când ea își termina orele de lucru, mă întorceam în lumea mea sumbră și mult prea tenebroasă pentru un copil. Continue reading

Cadoul meu

LATER  UPDATE: 93 pcte.

Articol scris pentru proba nr.26 din SuperBlog 2011.

Mă plimbam pierdută pe străzi, îndesându-mi căciula cât mai adânc pe cap pentru a-mi feri urechile de gerul năpraznic ce se lăsase. Fulgii de nea cădeau mai rapid,mărindu-și diametrul parcă în mod intenționat. Cu fiecare fulg care-mi atingea părul proaspăt îndreptat fierbeam tot mai tare pe dinăuntru, dar încercam să mă stăpânesc măcar până ajungeam acasă. Începusem practic să alerg prin ninsoarea deasă, ferindu-mi privirea de vitrinele decorate cu luminițe, fundițe și alte chestii colorate și strălucitoare. Nu mai dădeam importanță nici măcar pericolului de a aluneca pe gheața formată pe trotuar, ba chiar îmi surâdea ideea de a avea un astfel de accident în urma căruia să am parte de o amnezie permanentă. Sărbătoarea Crăciunului fusese prea importantă pentru mine până atunci și nu mă simțeam capabilă să fac față de data aceasta fără el. Era deja seara de Ajun, iar eu în loc să fiu într-o atmosferă caldă, împodobind bradul și așezând cu mult entuziasm cadourile sub crengile lui, alergam prin mulțime,ca o nebună părăsită până și de ultimul sentiment. Îmi doream să mă trezesc și să realizez că ultima jumătate de an fusese doar un coșmar în care reușisem, nu se știe cum, să supraviețuiesc; dar cel mai mult mi-aș fi dorit ca și el să spere că totul a fost doar un coșmar. Continue reading

Cadourile de mâine

LATER  UPDATE: 83 pcte.

Dragă mamă,

M-am hotărât să-ți scriu un e-mail la îndemnul tău. Da, știu că în momentele astea te gândești să pui mâna pe telefon să mă suni și să mă întrebi dacă am febră, dar ai totuși răbdare 5 minute. N-am apucat să te anunț pentru că totul s-a întâmplat foarte repede, dar acum 2 zile am plecat pentru câteva săptămâni. Nu încerca să mă suni, am telefonul închis pentru că nu am călătorit doar în spațiu, ci și în timp. Sunt în anul 2031 pentru a face o investigație pe mai multe planuri, care sunt convinsă că va avea rezultate importante odată cu întoarcerea mea. Dar pe lângă faptul că voiam să te informez despre mine ca să nu te alarmezi, vreau să-ți povestesc ceva ce cred că o să-ți încânte atât auzul cât și privirea. Seara trecută, în momentele mele de relaxare am accesat site-ul acela care-ți plăcea ție mult și pe care îl alegeai când voiai să-mi faci o surpriză cu un cadou pe gustul meu. Spre uimirea mea, magazinul de cadouri Borealy încă există, ceea ce este o mare realizare pentru un magazin de genul, nu este deloc ușor să reziști mai bine de 20 de ani și mai ales într-o concurență acerbă și o piață extrem de dinamică așa cum este cea de acum. Mi-a plăcut foarte mult că găsit rubrici noi, interesante, la care nu știu dacă m-aș fi așteptat. Multe dintre produsele pe care tu probabil le privești acum „live”, aici fac parte din categoria Antichități. Nu m-aș fi gândit că în anul 2011, un magazin online se preocupă să păstreze o anumită cantitate din produse pentru a le vinde peste ani generațiilor următoare ca pe niște obiecte de colecție. Mi-a plăcut foarte mult ideea mai ales pentru că mi se pare o modalitate originală de a crea o legătură între generații obținând în același timp un profit generos, căci prețurile cu care se vând asemenea obiecte sunt mult mai mari decât valoarea lor inițială.

Continue reading

Un Moș mai mic

Articol scris pentru proba 23 din SuperBlog 2010.

Cu fiecare zi ce trece, încep să am sentimentul acela ciudat. Apropierea lunii decembrie îmi dă în fiecare un fior special. Este vorba de un fior cald, un tremurat plăcut și o bucurie sinceră, din suflet. Pot spune cu mâna pe inimă că iubesc iarna și ador sărbătorile acesteia. Deși în lumea aceasta nebună în care trăiesc zi de zi s-ar putea întâmpla ca acea emoție să-și piardă din intensitate, eu încerc să o mențin la fel de vie cum era în copilărie. Când eram mică, practic nu exista bucurie mai mare decât cea pe care o simțeam în perioada Crăciunului. De ce? Nu știu foarte clar, singura explicație pe care am putut-o găsi este că mereu copiii știu să se bucure la maxim de micile lucruri din fiecare zi.

Anul acesta se pare că sărbătoarea Crăciunului va fi mai specială ca oricând. Tocmai am primit o scrisoare prin care sunt informată că voi fi unul din ajutoarele lui Moș Crăciun pentru alegerea cadourilor perfecte. Deja sunt în Laponia de câteva zile, unde nu mă pot dezlipi de fereastra prin care privesc fulgii de zăpadă ce se aștern ca o făină cernută cu grijă.  Deocamdată nu am început munca, doar am umblat împreună cu RedNose prin tot atelierul pentru a vedea cum decurg lucrurile, am făcut cunoștință cu celelalte ajutoare și bineînțeles că mi-au fost prezentați și renii. Puțin dezamăgită pentru că Continue reading

Manager pentru o zi

Articol scris pentru proba 8 din SuperBlog 2010.

Bun, în primul și în primul rând, trebuie să precizez că titlul s-a vrut a fi inspirat de celebrul film „Dumnezeu pentru o zi”. În ceea ce privește conținutul articolului, se pare că eu sunt chiar mai norocoasă decât Jim Carrey, adică sunt managerul magazinului online www.cadouri-originale.ro  pentru o săptămână. Dacă aș fi lipsită de modestie, aș spune că asta înseamnă că-s de 5 ori mai bună decât personajul din film (că de, săptămâna de lucru are doar 5 zile), dar cum modestia este o calitate ce-mi aparține… n-o să afirm asta. Făcută fiind introducerea, să pornim la drum cu programul săptămânii!

Luni: Ca un bun manager, în prima zi fac cunoștință cu echipa și încerc să discut cu fiecare în parte cât de mult, pentru a stabili o oarecare conexiune. Odată bifat acest lucru pe lista de „to do” a zilei, luăm site-ul la puricat. Cunoscând deja cât de cât echipa, cred că o să-mi fie ușor să fac legătura între persoana în sine, stilul ei și modul în care a lucrat până în prezent. Eu, recunosc să sunt o persoană adeptă a schimbării, noutății, a unui aer nou cât mai des posibil, dar de data aceasta nu știu dacă o schimbare radicală este potrivită. O astfel de schimbare poate da peste cap fluiditatea proceselor. La o primă vedere site-ul pare bine organizat. Bineînțeles că ochii mi-au picat pe logo-ul Borealy și mă declar mulțumită de cum este poziționat, dar mai ales de cum arată litera „O”. Piatra prețioasă sugerează încă de la început clientului că ceea ce o să găsească pe site este de calitate și foarte elegant.

Continue reading