Tag Archive | Barcelona

Barcelona și atât

Îmi era teamă să deschid ochii și să privesc prin gemulețul insuficient de mare al avionului. Până la momentul acela mă considerasem o persoană puternică și foarte capabilă de a-și stăpâni trăirile, dar lacrimile ce-mi inundau ochii și ticăitul puternic al inimii mă trădau. Visasem atât de mult la acel moment încât imaginea Barcelonei, chiar și de la câteva sute de metri altitudine mă copleșea. Nu voiam să ratez nici măcar un moment și căutam să recunosc printre punctele de jos ceea ce plănuisem eu să vizitez în prima vacanță serioasă din viața mea.

De cum am respirat aerul Barcelonei m-am calmat și mi-am revenit în fire. De ce? Pentru că simțeam că mă aflu într-un loc familiar, pe care l-am frecventat ani de-a rândul, pe care îl iubesc și îl voi iubi mereu.

Mă documentasem mult înainte să plec, îmi făcusem program pentru fiecare zi, văzusem zeci de hărți, fotografii și orare de vizită, dar nu-mi mai păsa de nimic. Prima zi n-am făcut nimic,

n-am vizitat nimic și nici n-am mers la shopping, ceea ce poate părea curios la început.

DSC05333

Am preferat să cutreier străzile, să fac fotografii fără un obiectiv anume, să privesc oamenii pe chipurile cărora citeam aceeași încântare pe care o simțeam și eu. Barcelona înseamnă în primul rând euforie (din punctul meu de vedere) în toate formele ei: euforia de a vedea clădiri vechi și noi contopite într-o perfecțiune de invidiat; euforia culorilor și parfumurilor; euforia sunetelor și a zgomotului mulțimii; dar mai ales euforia naturii. Continue reading

Barcelona – A walk to remember

După o pauză destul de lungă pe care nici măcar eu nu pot să mi-o explic, iată-mă din nou aici, pregătită să tot aștern hieroglife pe hârtia virtuală și perfect ecologică. Trecând peste explicațiile inutile cu privire la activitatea neinteresantă și starea idioată pe care le-am avut în ultimele luni, aș vrea să vă împărtășesc bucuria supremă pe care am trăit-o în urmă cu o săptămână. După ”lupte seculare” am ajuns să vizitez orașul european la care visam parcă dintotdeauna: Barcelona. Am decolat plină de speranțe, emoții, nerăbdare și așteptări ridicate. Când am ajuns acolo am încercat să mă autocontrolez și să-mi potolesc emoțiile pentru că altfel aș fi riscat să nu pot să mă bucur de ceea ce aveam să văd.

Am început prin a vizita Sagrada Familia. Recunosc că îmi era puțin teamă că o să mi se pară monstruoasă și că o să fiu dezamăgită, dar lucrurile au evoluat total altfel. Într-adevăr, este mare, chiar imensă aș putea spune, dar este superbă, dincolo de orice  îmi imaginasem eu vreodată. M-a cucerit cu exteriorul și m-a fascinat cu interiorul. Cu cât o priveam mai mult, cu atât o iubeam mai tare, în loc să mă plictisesc și să mi se pară banală, observam un nou detaliu care mă uimea. Modul în care sunt îmbinate elementele și se construiește câte o poveste pe fiecare fațadă este absolut impresionant și unic. Am fost puțin dezamăgită de faptul că turnurile cele mai înalte abia au început a fi construite și fațada principală este de asemenea în construcție, dar mă consolez cu gândul că va arăta de 1000 de ori mai bine în momentul terminării lucrărilor.

Spre rușinea mea, nu prea m-am îngesuit prin muzee (care erau pe fiecare străduță) și nu pentru că nu aș fi vrut, ci din lipsă de timp. Am ajuns doar în Muzeul Ciocolatei, de unde nu-mi venea să mai plec din două motive: figurinele arătau și miroseau demențial și era temperatura perfectă pentru a putea respira (spre deosebire de furnalul de afară).

Am mai văzut Parcul Guell, Stadionul Olimpic, Camp Nou, Miradorul lui Columb, Montjuic, Port Olimpic și plaja. Bineînțeles nu m-am putut abține să nu petrec o zi pe autobuzul turistic, în așa fel încât am trecut prin fiecare punct important al orașului. Priveliștea din port și de pe Montjuic m-a lăsat însă fără cuvinte. M-a vrăjit atât de tare încât m-am lăsat greu dusă de-acolo și am fost la doar câteva minute de a pierde avionul  (noroc că a avut întârziere).

Sper să Continue reading