Articol scris pentru proba nr.27 din SuperBlog 2012.
Se apropia ziua lui și mă enervam din ce în ce mai tare pentru că îmi interzisese să organizez ceva. Mi-aș fi dorit să-i plănuiesc o petrecere frumoasă, la care să-i invit pe prietenii noștri buni, să cinăm împreună și să ne bucurăm de o seară memorabilă. Ar fi fost un bun prilej să ne relaxăm și să clădim amintiri de care să râdem cât de curând.
Însă în ciuda rugăminților lui, n-am putut rezista să nu fac ceva. Pur și simplu nu concepeam să las această zi să treacă așa…ca oricare alta. Nu-mi permiteam să-i încalc voința chiar atât de tare încât să-i fac o petrecere surpriză, dar cu toate acestea nu duceam lipsă de idei. Cu doar o zi înainte de data magică bifată imaginar în calendar, am hotărât să-i pregătesc o mică surpriză la care să fim prezenți doar noi doi. M-am furișat cu laptopul în living în noaptea precedentă și m-am apucat să fac un colaj cu momentele noastre importante pe care le aveam presărate prin tot felul de foldere. Abia atunci am realizat cât de multe am trăit împreună, m-am emoționat și am râs cu lacrimi în același timp. Nu mă gândisem până în noaptea aia că am strâns o adevărată comoară ce devine tot mai importantă, cu fiecare secundă ce trece. Am terminat colajul undeva spre dimineață, iar pentru că nu plănuisem încă modul în care aveam să i-l prezint, am decis să-mi iau măsuri de siguranță. Am pus fișierul pe stick pentru cazul în care decideam să-l urmărim pe un alt calculator decât al meu, dar pentru că mai întâmpinasem probleme cu „bățul”, am salvat o copie și pe serviciul online Cloud. Știam că așa n-aveam să mai am probleme. Continue reading