Pățania

Articol scris pentru proba nr.14 din SuperBlog 2013.

Am senzația că toată viața mea am fost pe grabă, am mâncat în grabă, am făcut cumpărături în grabă și chiar mi-am vizitat prietenii presată fiind de timp. Poate doar în vacanțe am reușit să mă mai relaxez, dar nici atunci nu sunt tocmai sigură că n-am alergat în vreun scop. De fapt, îmi amintesc ce s-a întâmplat vara trecută când am plecat cu fetele pentru 5 zile în Mallorca. Plănuisem încă de la Crăciun că în iulie, de ziua Andreei vom petrece împreună în Baleare și bineînțeles că ne-am luat și biletele încă de atunci. Entuziasmul creștea proporțional cu apropierea momentului plecării, iar în final ne-am găsit în aeroport pentru a face check in-ul și a porni spre destinația mult visată. Văzându-ne cu biletele în mână am pornit spre controlul vamal și apoi în căutarea porții de îmbarcare D12.  Ne-am luat după primul indicator și am făcut-o la stânga, apoi am continuat drumul înainte și tot înainte până ne-am trezit în capătul terminalului fără a ne atinge scopul. Am hotărât să luăm drumul înapoi crezând că am ratat noi vreun indicator, dar am ajuns în fața primului indicator fără a găsi însă poarta. În cele din urmă am întrebat pe cineva de acolo și ne-a informat că de fapt trebuia s-o facem la dreapta, nu la stânga și că indicatorul acela buclucaș nu fusese schimbat la ultima reorganizare a terminalului. Așadar am pornit-o la dreapta cu o stare de relaxare combinată cu furie. 

Pas cu pas am parcurs și acea aripă până la capăt cu același rezultat dezamăgitor. În momentul acela am început să ne punem întrebări, adică… ok, suntem la camera ascunsă? Sau ce? Aveam senzația că cineva schimbă indicatoarele de fiecare dată când noi treceam pe acolo.  Ne-am întors la intersecția  pe care o văzuserăm deja de 2 ori pentru a-l întreba  ce anume se petrece. Normal că nu l-am găsit așa că am întrebat pe altcineva care culmea, habar n-avea. În cele din urmă am găsit un angajat de la informații ce ne-a arătat că nu trebuia s-o luăm nici la stânga și nici la dreapta căci poarta  de îmbarcare era fix în fața noastră. Ne-am rușinat puțin, am mulțumit pentru lămurire și am mers la poartă unde deja se formase rând. Am așteptat răbdătoare. Când ne-a venit rândul, am înmânat biletele și pașapoartele și am auzit ceva ce ne-a lăsat mască: „Doamnelor, ne pare rău, nu vă puteți îmbarca”. Explicația ne-a șocat și mai tare. Poarta D12 era pentru zborul București-Dubai, pe biletele noastre scria B12, care într-adevăr era în prima aripă a terminalului, cea pe care o parcurseserăm inițial.

Din fericire am ajuns la timp la poarta corectă și ne-am îmbarcat spre destinația noastră. Iar pe timpul zborului ne-am amuzat copios de pățania noastră și încercam să ne imaginăm cum ar fi fost dacă ni s-ar fi acceptat îmbarcarea spre Dubai. Eeehh… nu cred că ne-am fi supărat, chiar deloc!

Probă sponsorizată de Reeija.ro

sursă foto: http://www.super-blog.eu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s