În sânul familiei

Articol scris pentru proba nr.12 din SuperBlog 2013.

Deși ajunsesem târziu de la job, mititica de ea mă aștepta încă trează și plină de entuziasm mi s-a aruncat în brațe de cum am deschis ușa.

– Puiul mamei, ce faci tu aici? Este târziu și trebuia să dormi de mult. N-a avut tati grijă să te trimită la somn? Ia spune-i tu lui mami ca să-l ia puțin de urechi.

– Nu, mami, el a încercat, dar eu n-am vruuuuuut deloc! Mi-era așa dor de tine pentru că te iubesc mult!

Pe când urcam scările simțeam că nu mai am energie nici măcar să ajung în apartament și mă imaginam deja dormind cu hainele de la birou dacă dragul meu soț nu și-ar fi făcut milă de mine să-mi pună pijamalele. Ei bine, acum, după ce o văzusem pe ea cum mă așteptase deși i se închideau ochișorii și după ce auzisem acele cuvinte, mă simțeam de parcă aș fi băut 2 cafele și un energizant. Am luat-o în brațe și am dus-o în camera ei acoperind-o cu sărutări.

– Mami, nu-i așa că-mi spui o poveste în seara asta? Te rog mult de tooooooot!

– Șantajistă mică ce ești, ai pus în aplicare toate trucurile pe care le știi ca să obții ce-ți dorești. Bine, o să-ți spun o poveste scurtă, dar frumoasă, despre cum a fost mami în vizită la niște prieteni. Vrei?

– Da, mami! Ce vrei tu!

– Păi a fost odată ca niciodată, mami tău care muncea mult, mult de tot. Și pentru că tati tău o iubea și voia să o facă să se mai relaxeze, i-a spus într-o seară că aveau să meargă în vizită la o familie pe care el o știa de mai mulți ani.

– Ce familie, mami?

– Familia LuxuryGifts.ro , dar el le spunea The luxuries, motiv pentru care m-am speriat puțin la început. Mi-am închipuit că este vorba despre o familie greu de abordat, cu nasul pe sus și în compania căreia nu mă voi simți deloc bine. Am plecat cu inima puțin îndoită și nu știam ce reacție vor avea față de acele cadouri pe care le cumpărasem pentru ei. 

Dacă li se spunea The luxuries, probabil că aveau de toate și nu aveau nevoie de nimic din partea unei muritoare de rând ca mine. Când am ajuns la destinație, emoțiile m-au cuprins și mai tare pentru că aveam în fața ochilor cea mai frumoasă casă pe care o văzusem vreodată. Nu era vreo vilă sau vreun bloc turn așa cum se obișnuiește astăzi, ci o casă obișnuită ca dimensiuni, dar absolut fermecătoare ca aspect. Arhitectura exterioară specifică începutului de secol XIX sugera trăinicia acelei case și mă făcea să intru într-o atmosferă de poveste. Bineînțeles că fusese renovată și consolidată, dar cu toate acestea, proprietarii păstraseră înfățișarea intactă. În ușă ne așteptau doi copii drăgălași, un băiat și o fetiță, însoțiți de o bătrână foarte cochetă. Zâmbetul cald al acesteia și îmbrățișarea pe care mi-a oferit-o m-au făcut să-mi calmez emoțiile și să-mi schimb părerea despre ce avea să mă aștepte.

De cum am intrat în așa zisul salon am auzit trosnetul lemnelor din șemineu și am simțit mirosul de portocală ce venea de undeva de pe o măsuță din colț. Încăperea era plină de obiecte cu o mare istorie în spate, de artă și obiecte unicat. M-aș fi simțit ca la muzeu dacă aromele îmbietoare și atmosfera caldă, familială nu m-ar fi scuturat bine. I-am cunoscut apoi și pe părinții celor doi copii ce ne întâmpinaseră. Erau cam de o vârstă cu noi, foarte joviali și prietenoși. N-aveau deloc fițe și aere așa cum mă gândeam, ba din contră, în doar câteva minute îi simțeam ca pe niște vechi prieteni. Am constatat că aveam multe în comun și că soțul meu avusese dreptate când spunea că îi voi îndrăgi cu siguranță. Ea, „Mrs. Luxury” se ocupa de un magazin de bijuterii și obiecte fine, afacere pe care o moștenise de la părinții ei, adică de la bătrâna ce ne invitase în casă. Am aflat apoi că și dumneaei primise magazinul de la părinți, lucru ce m-a fermecat complet. Mi se părea atât de frumos să poți să conduci o afacere ce dăinuia de două secole. El, „Mr. Luxury” nici că se putea integra mai bine în familie și în decor, era un pictor de succes ce avea expoziții în cele mai mari galerii din lume.  Nu ne-au servit cu icre negre sau mai știu eu ce alte delicatese, nici nu era cazul, pentru că prăjitura cu portocale pregătită în casă a fost exact piesa ce lipsea din puzzle-ul

acelei seri.

Am plecat din casa lor cu cea mai frumoasă impresie și cu promisiunea că ne vor vizita la rândul lor cât de curând. Mi s-au părut a fi o familie închegată, de artiști din generație în generație și cu un spirit al esteticului foarte bine dezvoltat. Și știi ce m-a mai impresionat, draga mea? Respectul pe care îl aveau pentru moștenirea primită de la părinți și dragul cu care o menținuseră vie. Și-am încălecat pe-o șa…

Înainte să termin de rostit fraza de sfârșit de poveste am observat că micuța mea adormise deja și chiar și în somn afișa un zâmbet fermecător. Probabil visa acea vizită a mea în casa familie LuxuryGifts.

sursă foto: LuxuryGifts.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s