Cadoul visurilor mele

borealyPrimăvara mă deprimă, îmi amplifică stările de incertitudine și anxietate, mă face mofturoasă și pofticioasă în același timp. Așa că ar fi de preferat să nu mă prea întâlniți în perioada asta pentru că în cel mai bun caz e posibil să vă indispun. Singura mea bucurie în sezonul acesta capricios, dar care vine totuși pe la sfârșitul lunii mai este marele turneu de tenis de la Roland Garros. Urmăresc acest eveniment de câțiva ani buni și niciodată nu-mi sunt de ajuns cele 2 săptămâni. În prima zi de turneu mă găsesc întotdeauna la fel de emoționată în fața tv-ului indiferent de ce meciuri se desfășoară și senzațiile continuă cel puțin la același nivel până în fazele superioare ale competiției. În ceea ce privește finala, trebuie să recunosc că mi s-a întâmplat în ultimii ani să am ceva insomnii în noaptea de dinainte, de parcă ar fi urmat să joc chiar eu cel mai important meci pe cea mai frumoasă arenă.  Arena centrală, Philippe Chatrier, mi se pare un adevărat vis, o locație unde te poți simți ca în Rai, indiferent dacă ești jucător, copil de mingi, arbitru, vânzător de sucuri sau spectator. Arhitectura impresionantă, organizarea impecabilă și terenul pufos și delicat cu articulațiile jucătorilor,te determină să iubești acel loc chiar fără să-l cunoști.image-aspx

N-am fost niciodată la Paris și cred că n-aș avea vreodată puterea să merg acolo într-o altă perioadă decât aceea a Roland Garros-ului. N-aș putea concepe să respir aerul de acolo, să ascult franceza vorbită împrejur, să simt mirosul croissantelor proaspete, să privesc luminile caracateristice  și să nu văd măcar un meci în templul tenisului pe zgură. Nu m-ar deranja să primesc un astfel de cadou din partea cuiva, însă nu ar fi bucurie mai mare decât cea de a mi-l putea oferi singură. Satisfacția de a știi că mi-am putut permite să-mi împlinesc singură visul ar depăși orice imaginație. O vacanță de 2 săptămâni la Paris cu bilete VIP la partidele de tenis de pe Philippe Chatrier ar costa probabil o mică (sau mai mare) avere, dar ar naște o amintire ce ar dăinui toată viața și mi-ar încălzi inima ori de câte ori aș avea nevoie.

Iar ca să fiu mai explicită, ar fi ca și cum ai dărui oricărei femei o bijuterie cu cristale Swarowsky de la Borealy.

Articol scris pentru proba nr.13 din Spring SuperBlog 2013.

sursă foto:            

http://www.borealy.ro

http://answermyquestionjerk.se/robert/philippe-chatrier/image-aspx/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s