Agonie și extaz

Trecusem printr-o perioadă dificilă atât în cuplu cât și la job (pentru că un rău nu vine niciodată singur, după cum se tot spune) și abia așteptam concediul pentru a mă putea reface. Plănuisem să mergem la munte câteva zile pentru că nu ne permiteam luxul de a lipsi de la muncă prea mult și nici nu aveam suficiente economii pentru un sejur așa cum ne-am fi dorit. Cu toate astea, îmi făcusem bagajul cu mult entuziasm și nerăbdare și îl așteptam și pe el să vină acasă să-și pregătească valiza.

Mă îngânam cu somnul când am auzit ușa de la intrare trântită și un bombănit ce nu se mai oprea. Ceasul îmi indica faptul că-l așteptasem mai bine de 3 ore, ceea ce m-a făcut să mă îngrijorez.

– Ce s-a întâmplat,dragul meu ?

– Nimic.

Tonul ferm, vocea supărată și modul în care se ferea să-mi întâlnească privirea îl contraziceau complet, dar nu știam cum să-l mai întreb fără să provoc o ceartă. Era clar că se întâmplase ceva, dar n-a mai insistat, l-am lăsat să se liniștească și am așteptat… După jumătate de oră în care n-am scos vreun cuvânt, a venit și marea dezvăluire: trebuia să anulăm sejurul pentru că se oferise să facă el lucrarea unui coleg la muncă. La auzul veștii n-am știut cum să reacționez, n-am știut ce să mai zic sau să mai fac, rămăsesem fără cuvinte. În alte circumstanțe l-aș fi îmbrățișat și i-aș fi spus că nu contează, că o să ne facem noi timp să plecăm după ce își va termina treaba. Dar acum nu puteam să fac asta. De ce? Pentru că era deja a 4-a oară când renunța la noi pentru alții și făcea asta fără măcar să mă consulte sau să mă anunțe înainte. Petrecusem jumătate de zi să-mi aranjez hainele în valiză, îmi făcusem planuri și visasem la cât de frumos aveam să ne distrăm. Și mai tare mă deranja faptul că știa cât de mult îmi doream să plecăm și că la rândul meu făcusem sacrificii să-mi termin sarcinile la timp pentru a-mi putea lua concediu. Acum aveam în față doar 6 zile de plimbat singură prin parc sau de stat în casă în fața tv-ului mâncând numai tâmpenii pentru a încerca să-mi potolesc depresia.

N-am mai putut să scot decât un “ok”, să-i întorc spatele și să mă bag în pat pentru a nu începe să plâng în fața lui sau să-i fac vreo criză de isterie.F1682U

Oboseala și supărarea m-au făcut să dorm neîntoarsă până dimineața, fapt pentru care nu l-am simțit când a plecat. Era mai bine așa. După ce am lenevit jumătate de oră în pat, m-am ridicat într-atât de posomorâtă încât era să nu observ cutia lăsată timid pe podea. Era o cutiuță de un alb imaculat, împodobită cu dantelă și completată de o fundă sidefată. Pe biletul atașat scria doar “IARTĂ-MĂ!”. Primul impuls a fost să-i dau cu piciorul și s-o împing sub pat, dar totuși caracterul și sentimentele nu m-au lăsat să fac asta, așa că am deschis-o. Pe cât de albă și pură era cutia, pe atât de negru era interiorul, nu deslușeam ce era. Când am luat acel material delicat în mâini și l-am desfășurat, am început să tremur din toate încheieturile. Nici n-a fost nevoie să citesc biletul ce rămăsese în cutie și pe care scria “Vacanța perfectă”, pentru că am înțeles imediat ce se întâmpla. Costumul de baie Jolidon pe care mi-l dăruia, negru, întreg și decupat pe lateral era superb, dar mai ales, era ceea ce-mi doream.  Îi spusesem la un moment dat că visul meu este să mă plimb într-un astfel de costum  pe plajele de Azur ale Mediteranei din sudul Franței, să inspir și să expir aerul cosmopolit al zonei și să mă simt că fac parte din acel peisaj. Fără să vreau, vederea cadoului m-a făcut să mă proiectez deja în acel decor, să aud valurile nestăpânite ale mării, strigătul pescărușilor și să simt mângâierea razelor de soare, deși afară era cea mai ploioasă zi pe care o văzusem în acea vară. Nimic nu m-ar fi trezit mai tare la viață decât o astfel de surpriză, nici măcar aroma cafelei fierbinți pe care aveam s-o servim împreună pe riviera Franceză (senzație pe care până atunci o situasem în vârful clasamentului imaginar).

Când a intrat pe ușă, i-am sărit în brațe și i-am zis tremurând de emoție și cu lacrimi în ochi:

– Iartă-mă tu pe mine!

– Iubito, a fost cea mai proastă glumă pe care am vrut să ți-o fac aseară… am vrut să te surprind, să te încânt, să te fac fericită, dar n-am reușit decât să te supăr și să te fac să suferi inutil.

– Am înțeles acum. Am greșit amândoi, dar a trecut.

jolidon

– Perfect! Atunci ar fi timpul să-ți iei costumul din colecţia de costume de baie Jolidon ce ilustrează trei valori de bază ale brandului: inovaţie, originalitate și calitate impecabilă a produsului și să îl folosești pentru a-ți „declara” personalitatea în sejurul nostru, căci plecăm către…

– …Nisa, destinația în care ne-am imaginat de atâtea ori!

– Deci nu mai plângi după sejurul la munte, nu?

– Amuzantule!

Articol scris pentru proba nr.10 din Spring SuperBlog 2013.

surse foto:  www.super-blog.eu și  www.shop.jolidon.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s