Lux și artă

Mi-amintesc că în anul acela câștigasem o sumă semnificativă pentru prima dată în viața mea și făcusem ceva sacrificii s-o păstrez cât de cât intactă pentru că voiam să-mi cumpăr ceva important. Prietenii se mirau cum am rezistat să nu sparg toți banii la shopping sau pe vreo vacanță exotică pe care știau că mi-o doresc de mult timp, iar problema era că de fiecare dată când mă întrebau pentru ce economisesc de zor, nu știam ce să le răspund. În cele din urmă ajunseseră chiar să creadă că urma să fac vreo nuntă în secret la capela lui Elvis, din Las Vegas, idee ce m-a amuzat teribil când mi-a ajuns la urechi. Faptul că nici eu nu știam pe ce o să cheltuiesc suma aceea, dar că în același timp simțeam că nu este o prostie ceea ce fac și că la un moment dat voi găsi lucrul perfect pe care să-l cumpăr, mi se părea dincolo de orice senzație pe care o încercasem până atunci.

Trăirile au trecut la nivelul superior în momentul în care misteriul s-a spulberat. Mă aflam la o expoziție la Milano împreună cu alți câțiva colegi de serviciu, iar printre zecile de tablouri pe care spre rușinea mea nu le prea înțelegeam, ochii mi s-au lipit de unul absolut divin. A fost dragoste la prima vedere și am ajuns chiar să lipsesc de la o ședință importantă pentru a mă asigura că va fi al meu, dar eram convinsă că nu aveam să regret. Am plecat de acolo cu un cont de economii ce tindea către zero, dar cu o avere imensă. Până în clipa în care am ajuns acasă mi-am făcut zeci de planuri unde îl voi așeza și nu mă puteam hotărî. Dar toate s-au limpezit când minunea a intrat pe ușă. Am simțit că singur și-a ales locul și că peretele îl aștepta dintotdeauna, un fel de perfect match cum ar spune englezul.

Am înțeles foarte multe din ce s-a întâmplat atunci și cred că m-am și schimbat datorită acelei întâmplări. Am realizat că fără acele economii nu mi-aș fi permis luxul de a achiziționa acea operă de artă și nu m-aș fi mândrit  așa cum o fac astăzi. Cu siguranță arta este un lux, pe care nu mulți și-l permit (că altfel nu era lux) și pe care și mai puțini îl înțeleg. Reciproca nu este deloc valabilă, luxul de cele mai multe ori poate fi orice mai puțin artă. Am văzut atâtea exemple de lucruri costisitoare și luxoase care nu aveau nimic în comun cu arta, dar atât de puține opere de artă considerate lux. Lumea asta o fi pe dos?eglantine-200x200px

Iar dacă vreți să fiți la curent cu luxul și arta, nu ezitați să încercați Elegantine, un site pentru cunoscători!

Articol scris pentru proba nr.9 din Spring SuperBlog 2013.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s