Model de femeie

N-am fost genul acela de copil crescut de bunici, dar nici nu se poate spune că îi vedeam doar în vacanțe. Cu toate acestea, întotdeauna am apreciat-o pe bunica și am admirat-o în secret. Nu-mi amintesc să fi avut ocazia să-i recunosc așa pe față tot ce simt pentru ea, dar sunt convinsă că știe.

Bunica a fost și încă este o femeie isteață, n-a avut ea așa multă carte și atâtea școli precum avem noi în zilele acestea, dar mintea i-a sclipit fără cusur. A știut întotdeauna cum  să dirijeze treburile casei și în ciuda problemelor pe care le-a întâmpinat, nu s-a lăsat intimidată nici măcar o clipă. S-a căsătorit la o vârstă fragedă cu bunicul, care abia se întorsese din război, ceea ce pentru mine echivalează cu o mare dovadă de eroism. De ce? Pentru că nu i-a fost teamă să o ia cu adevărat de la zero alături de un bărbat care luptase în cel de-al II-lea Război Mondial și care apoi petrecuse câțiva ani buni într-un lagăr din fosta URSS. Pentru mine, ar fi sunat destul de înfiorător o astfel de experiență și nu știu dacă aș fi avut curajul. Noi astăzi ne plângem după o zi mai lungă la job și adeseori ne certăm cu partenerul din această cauză, pentru că suntem insuportabili. Dar după un război (în adevăratul sens al cuvântului) cum o fi?

Cei trei copii pe care i-a avut, i-a crescut cum a crezut de cuviință, ceva mai strict, dar sănătos. N-a avut posibilitatea să le ofere tot ce ea ar fi vrut sau ce ei și-ar fi dorit, dar le-a dat tot ce a avut. Niciunul n-a rămas fără educație, ba dimpotrivă. A făcut sacrificii să-i țină pe toți 3 la liceu și nu a regretat nicio clipă că s-a uitat pe ea pentru asta. Când a venit vremea să-i căsătorească, n-a stat deloc pe gânduri și le-a oferit fiecăruia  “zestre”, căci altfel ar fi avut de tras de pe urma gurii slobode a lumii. Și din nou nu-mi explic cum a reușit să facă așa ceva. Adică nu reușesc să înțeleg de ce era așa de important pentru ea ca lumea să n-o vorbească de rău și cum a putut să-i mulțumească pe toți. Am încercat să-i explic de câteva ori cum e în epoca asta și că generației noastre nu-i mai pasă de nimeni și de nimic, dar n-am avut sorți de izbândă.

La 85 de ani încă se ține bine și e în forță, iar dacă o întrebi cum s-a menținut, îți va da un singur răspuns: prin muncă. De mică a muncit împreună cu părinții la câmp și i-a plăcut să facă asta. Și acum povestește cu multă plăcere cum se trezea dis de dimineață și pleca să sape via, să întoarcă fânul, ori să planteze porumbul. Curios rămâne faptul că de fiecare dată când trebuia să plece la oraș era cu totul altă femeie. Hainele “bune” erau la loc de cinste în “casa mare”, iar ca să le îmbrace trecea printr-un adevărat ritual.

Lucrurile s-au mai schimbat când am apărut noi, nepoții. Adică s-a ținut după noi peste tot și ne-a oferit ceea ce copiiilor ei nu a putut.

Bunica e o femeie de nota 10, al cărui model ar trebui urmat.

Mă gândeam zilele trecute, cum ar fi arătat bunica într-o lenjerie intimă modernă și câți bărbați ar fi cucerit dacă nu s-ar fi purtat toată viața cu fusta peste genunchi. Cred că i s-ar fi potrivit un set din noua colecție JolidonMorning Beauty – care este o propunere chic pentru o

lenjerie în culori pastelate, care poate fi purtată în orice moment al zilei. Dantela bicoloră creează efecte grafice puternice, punând în valoare siluetele pe care le îmbracă.

Cred însă că o să rămân cu această curiozitate!

Jolidon

 

Articol scris pentru proba nr.5 din Spring SuperBlog 2013.

sursă foto: http://www.super-blog.eu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s