Scrisoare

Dragule,

Nu mi-a fost niciodată mai greu să mă exprim decât îmi este acum, dar nu pentru că nu mi-aș găsi cuvintele, ci pentru că teama continuă să mă macine. Mi-a fost teamă în tot timpul acesta să-ți recunosc ce simt pentru tine, ba chiar și-acum aș mototoli bucata asta de hârtie dacă nu mi-aș fi promis că n-o voi face. Nu vreau să te împovărez, să te presez sau să-ți complic existența, dar consider că am fost prea mult timp nesinceră cu tine, iar tu nu meriți asta. În plus, trebuie să-mi asum ceea ce simt odată pentru totdeauna!

N

 

Până să te întâlnesc, eram o adevărată epavă, o victimă a unor vampiri de energie și sentimente, o fantomă într-o lume cenușie. E adevărat că lucrurile nu s-au schimbat imediat pentru că am fost sceptică în ceea ce te privea. Eram atât de suspicioasă încât credeam că în spatele fiecărui cuvânt drăguț, al fiecărui gest se ascundea ceva care avea să mă facă să sufăr. Nu mi-am explicat nici până în ziua de astăzi de unde ai găsit curajul să te apropii de mine, dar mai ales răbdarea de care ai dat dovadă. Îmi impusesem cu mult înainte, să nu mai las pe nimeni să se apropie de mine și să nu mă mai atașez de nimeni și chiar reușisem. Nici cu tine nu a fost altfel, pentru că am păstrat distanța foarte multă vreme și te-am considerat o simplă cunoștință. Însă timpul tot mai mult pe care îl petreceam împreună și faptul că nu ai dispărut nici măcar atunci când ai descoperit că sufletul îmi era făcut bucăți și eram incapabilă de a mai simți ceva, mi-au demonstrat că erai altfel decât te percepusem. De atunci am început să uit amintirile urâte și promisiunile idioate pe care mi le făcusem și te-am lăsat să mă descoperi cu adevărat.

Faptul că mi-ai dăruit atâtea și că mi-ai demonstrat că am încă puterea să dăruiesc la rândul meu, m-au determinat să-mi mai acord o șansă și să te privesc cu alți ochi. Ți-am arătat afecțiune, tandrețe și atenție cât unui bun prieten,dar numai eu știu câte nopți albe am făcut în încercarea de a mă opri acolo. N-am vrut să mă folosesc de sentimentele tale de iubire pe care mi le mărturisiseși pentru a mă vindeca. Am fost dură cu amândoi și am continuat să mențin anumite limite între noi, deși inima începea să-mi dicteze altceva.

În ultimele săptămâni am făcut eforturi mari să-mi controlez gesturile și chiar și respirația de fiecare dată când ne întâlneam pentru că orice cuvânt al tău mă făcea să vibrez. La fiecare zâmbet simțeam că mă topesc, dar cu toate acestea nu-mi găseam puterea să te sărut și să-ți spun că-mi doresc mai mult. Dragostea era un subiect pe care pur și simplu nu-l puteam atinge în prezența și la adresa ta.Sapte-povesti

După toată această motivație, sper că ai înțeles la ce mă refeream la început când am pomenit de teamă. Mi-e teamă că m-am trezit prea târziu. Mi-e teamă că ceea ce-ți voi spune nu va mai avea vreun sens și că deja te-ai reorientat.  Și… cred că a ajuns să-mi fie teamă și de fericire. Însă o să-mi asum riscul, ca într-una din cele Șapte povești de dragoste și în loc de trandafir, în final îți mărturisesc că te iubesc!

Articol scris pentru proba nr.4 din Spring Superblog 2013.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s