Margarita vs Glob in levitație

Lucrurile se schimbaseră de multă vreme între noi, cuvintele nu se mai potriveau așa cum o făceau înainte și nici gesturile nu se mai sincronizau. Cu toate astea, sentimentele erau intacte, motiv pentru care nu reușeam să-mi explic de ce ne distanțaserăm. Știa ce simt pentru el și la rândul meu, cunoșteam modul în care îl făceam să vibreze de bucurie, tandrețe și iubire. Probabil stresul și problemele prin care am trecut în ultima vreme ne-au afectat mai mult decât eram capabili să ne dăm seama, dar nici măcar asta nu era o explicație plauzibilă pentru ce se întâmpla.

Azi-dimineață abia dacă am schimbat 2 cuvinte, ba chiar l-am observat ferindu-și geanta de mine. Mă doare ce face, dar nu pot să-i zic. Mi-e dor de momentele în care eram mereu împreună, când ne completam reciproc frazele și ne citeam gândurile. Ne cunoșteam perfect fiecare gest și poate de aceea nici nu ne certam niciodată, pentru că nu exista nici cea mai mică șansă de a apărea vreo neînțelegere.  M-am gândit mult ce să fac, dacă să-mi iau inima în dinți și să încerc să deschid o conversație. De ce? Pentru că deși s-ar spune că n-am nimic de pierdut, eu nu simt așa. Eu simt că am totul de pierdut. Nu numai că îl pot pierde pe cel pe care atâta timp l-am crezut a fi jumătatea mea, dar îmi pot pierde cel mai bun prieten, cel mai bun complice, confident, psiholog, împreună cu cele mai frumoase amintiri.

Am hotărât însă să-mi asum riscul și să încerc să discutăm. Am pregătit o cină pentru diseară, l-am informat printr-un sms, ba chiar am cumpărat și un cadou simbolic și m-am pus pe așteptare.

Faptul că n-a întârziat m-a încântat teribil pentru că-mi demonstra că în ciuda a tot ce se întâmpla încă îl cunoșteam. Ne-am fâstâcit la început, ne-am întrerupt replicile de parcă atunci eram la prima întâlnire, dar n-a fost nimic deranjant, ba dimpotrivă. Ne-am lămurit ușor problemele pentru că am realizat că de fapt nu aveam nicio problemă, ci doar o lipsă de comunicare stârnită de stresul de la job.

Când m-a luat de mână și mi-a înmânat pachetul pe care îl zărisem de dimineață, m-am simțit ca cea mai mare fraieră pentru faptul că mi-a trecut prin minte chiar și pentru o fracțiune de secundă că a cumpărat ceva pentru o altă femeie. În pachet, era un glob pământesc ce levinta deasupra unei cărți. De cum l-am văzut, am zâmbit și mi-am amintit de clipa în care mi-a promis că-mi va pune lumea pe birou, să graviteze în jurul meu dacă accept să fiu soția lui. Însemna mult pentru mine faptul că și-a ținut promisiunea tocmai acum, când treceam prin impas.

Cadoul meu pentru el, setul cocktail Master cumpărat de la Borealy, l-a dus cu gândul la luna noastră de miere, când în locația exotică în care ne aflam am ciocnit primul pahar de margarita ca soț și soție.margarita

Niciunul dintre noi nu-și uitase promisiunile, doar… se pierduse în detaliile nesemnificative ale cotidianului.

Articol scris pentru proba nr.2 din Spring SuperBlog 2013.

sursă foto: http://www.borealy.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s