Articol scris pentru proba nr.24 din SuperBlog 2012.
Deși plănuiserăm să ne uităm la un film interesant, 
nu m-am supărat când a adormit în fața televizorului. Ba din contră, nu mă săturam să-l privesc cum dormea liniștit cu capul pe coapsele mele și încercam să rezist ispitei de a-l atinge. Am închis tv-ul și am continuat să-i admir trăsăturile subliniate fin de lumina lunii ce bătea generos pe geam.
– Vaiii! Îmi pare rău! S-a terminat?
– Nu s-a terminat, dar am considerat că priveliștea de aici e mai frumoasă decât orice film din lume.Dar acum că te-ai trezit…poate îmi povestești și mie ce ai visat, căci aveai un zâmbet constant pe buze.
– Da, am visat ceva foarte frumos și foarte ciudat.
L-am îndemnat încă o dată să-mi povestească, în timp ce îmi treceam lin mâna prin părul lui.
– Eram cu tine, undeva, într-un loc necunoscut. Cred că ne rătăciserăm, iar eu ca de obicei mă alarmam și mă consumam pentru că nu reușeam să găsesc o soluție. Dar tu, ca de obicei, erai lângă mine și mă temperai, mă mângâiai așa cum faci și acum și-mi explicai că nu rezolv nimic dacă mă agit.
– Tipic!
– Da.Îmi spuneai că vom găsi noi o soluție, doar că trebuie să avem mintea cât mai lucidă.
– Și care era amuzamentul, că nu mă prind?
– Păi să vezi… După ce m-ai calmat, ai exclamat că ai găsit soluția și… din senin te-ai transformat într-o mașină superbă.
– Eu? Mașină? Ha-ha!
– Serios! Dar nu orice mașină. De fapt, erai singura mașină care ar fi putut să te caracterizeze: o Toyota Land Cruiser. Când m-am așezat la volan și am început să conduc, am avut certitudinea că o să reușesc să ies din locul acela necunoscut și destul de sălbatic. Regăseam echilibrul tău interior în fiecare comandă și fiecare funcție pe care o avea mașina. De exemplu, Sistemul de Asistență la Pornirea în Rampă m-a scos din mica prăpastie în care eram, apoi sistemul Crawl Control a ajustat viteza și a controlat motorul și frânele, permițându-mi să mă concentrez la drumul pe care îl descopeream prin beznă. Era ca atunci când tu îmi pregătești hainele și micul dejun dimineața, lăsându-mă pe mine doar să-mi pregătesc proiectele pentru job.
– Deci ai reușit să ieși de acolo?
– Da, dar dacă nu aveam la dispoziție funcția de selectare multi-teren, care m-a ajutat să schimb setările în funcție de terenul pe care mă aflam, nu cred că aș fi reușit.
– Hmmm…aici chiar mă regăsesc. Numai eu pot fi capabilă să mă mulez după nevoile tale atât de diversificate și ciudate uneori.
– Fix la asta m-am gândit și eu! Plus că sistemul monitor multi-teren ce oferea imaginea mașinii preluată de cele 4 camere din exterior se identifica perfect cu darul tău de a surprinde imagini discrete doar cu coada ochiului.
Zâmbeam ascultându-l și cu fiecare chestie pe care mi-o descria, îmi dădeam seama cât de multe observa la mine, dar din nu știu ce motive evita să mi le spună în mod direct.
– Iar când am ajuns la șosea, am coborât din mașină, i-am mulțumit și… te-am așteptat să revii.
– Și-am revenit?
– Cred că da, dar ce mai contează? Oricum era doar un vis. Important e că ești aici acum.Dar… nu ne-ar strica să te mai transformi din când în când într-o Land Cruiser.
– O să fac tot posibilul, dragule!
surse foto: http://www.super-blog.eu și http://www.toyota.ro
Viața în culori 