Mai bine mai târziu…

Articol scris pentru proba nr.20 din SuperBlog 2012.

N-am avut niciodată un corp de invidiat, dar nici n-am avut o problemă cu asta. Am considerat că oamenii sunt diferiți prin natura lor, deci trebuie să fie diferiți și fizic. Primeam reproșuri și sfaturi din partea familiei, a prietenilor, ba chiar și din partea profesorilor, dar mereu consideram că sunt doar exagerări menite să mă impulsioneze să iau atitudine. Oglinda devenea și ea tot mai ostilă cu mine și insista să mă facă să sufăr, motiv pentru care evitam s-o mai consult.

M-am ținut tare pe poziții și am tot ignorat până și semnele pe care chiar corpul meu mi le dădea. Nu mai eram capabilă să urc scările până la etajul 2 fără să fac o pauză între etaje, ba chiar și liftul l-am pierdut de câteva ori pentru că n-am avut suflu să alerg câțiva metri. Și-am continuat așa până când… l-am întâlnit pe el. Dar să nu care cumva să credeți că m-am îndrăgostit și brusc așa mi s-a luat vălul de pe ochi și am început să văd colăceii și celulita pe care le posedam deopotrivă! L-am cunoscut pe el și în naivitatea mea, am încercat să-l cuceresc. Ne-am apropiat și am vorbit multă vreme ca amici până să-i recunosc că pur și simplu mă fascinează și nu-i pot găsi niciun defect. Dar momentul în care am făcut asta, i-am și descoperit primul și cel mai grav dintre ele. Mi-a spus clar și răspicat, ceva de genul: „Ești o fată super inteligentă, amuzantă, de gașcă, o prietenă de nădejde, dar… uită-te în oglindă înainte să mai faci gafe din astea.Cum crezi că aș pica eu în fața prietenilor dacă aș apărea cu tine de mână și prezentându-te ca iubita mea? Mi-aș pierde tot respectul ca bărbat”.

Am fost șocată și extrem de deprimată zile întregi. Am încercat să găsesc o explicație pentru schimbarea bruscă a lui, dar n-am reușit. Așa că am ajuns direct să iau măsuri. Am trecut de la alimentația cu surplus de calorii la una echilibrată, bogată în vitamine și minerale și am început să caut o sală de fitness pentru antrenament. Am realizat atunci că ora de sală nu este suficientă și că n-ar strica să am un aparat chiar în casă. Auzisem din întâmplare de o super ofertă la Real,- hypermarket, așa că n-am mai stat pe gânduri și mi-am achiziționat de la ei o bandă magnetică MGB cu sistem manual reglabil cu rezistență 8 nivele. Mi-a atras atenția pentru că are sistem magnetic de frânare exterior, iar computerul afișează distanța parcursă, timpul, caloriile și energia consumate, dar și pulsul identificat la nivelul mâinii.

N-a fost deloc ușor, ba chiar aș putea spune că a fost chinuitor în primele săptămâni. Dar de fiecare dată când simțeam că cedez, îmi aminteam că aveam un țel pentru care trebuia să lupt: să am un fizic la nivelul lui. La sfârșitul celor 4 luni, cântarul arăta cu 15kg mai puțin, oglinda îmi era din nou prietenă, iar garderoba se schimbase complet. Abia atunci am considerat că este momentul să mă revăd cu el. Visasem la clipa aceea încă din prima zi a dietei, îmi făcusem cel puțin 1000 de scenarii, dar realitatea avea totuși să mă surprindă. L-am întrebat dacă s-a îngrășat și mi-a răspuns că nu, dar cu toate astea vedeam un tip cu destule kg în plus, cu fălci peste limita drăgălășeniei și un tricou cu burtă total inestetic. Nu-mi explicam cum putusem să fiu atât de oarbă! După ce m-a măsurat din cap până în picioare cu niște ochi ce stăteau să-i sară din orbite m-a complimentat pentru schimbare și mi-a zâmbit cu subînțeles. În clipa aia, nu m-am putut abține și i-am zis:

– Știi, aveai dreptate! Sunt o fată super inteligentă, amuzantă, de gașcă, o prietenă de nădejde și pe lângă toate astea, acum arăt și ca un model de la Victoria’s secret. Sunt femeia perfectă și în mare parte trebuie să-ți mulțumesc pentru asta, pentru că mi-ai deschis ochii. Dar… cum aș apărea eu cu tine de mână și prezentându-te ca iubitul meu? Mi-aș pierde tot respectul ca femeie.

Mi-am luat geanta și am plecat satisfăcută, nelăsându-i timp nici măcar să proceseze ce se întâmplase, dar să mai și răspundă! Satisfacția nu venea din oportunitatea pe care o avusesem să-i plătesc cu aceeași monedă, pentru că nu asta fusese intenția, ci pentru că realizasem în sfârșit că tot ce făcusem, fusese pentru mine. Descoperisem că el a fost doar un declic, nu o motivație în sine, iar asta m-a determinat să-mi recapăt demnitatea ca om și mai apoi ca femeie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s