Archive | October 28, 2012

Emoție la superlativ

Articol scris pentru proba nr.11 din SuperBlog 2012.

Dragul meu jurnal,

Se zice că vârsta de 18 ani este cea  care trebuie să te schimbe, să te transforme dintr-un adolescent preponderent copil într-un om matur, responsabil și cu capul pe umeri. Cam asta a reprezentat majoratul pentru toți colegii mei de clasă, însă nu și pentru mine. Eu am devenit majoră mult mai devreme, atunci când am realizat că mă am doar pe mine și rugăciunea din suflet. Am cunoscut la fel de devreme amărăciunea și durerea și oricât aș fi încercat să-mi păstrez naivitatea, să cred că totul avea să fie bine, nu puteam să fac asta. M-a rănit prea tare și m-a marcat definitiv faptul că părinții mei nu m-au vrut, că m-au abandonat, că m-au aruncat din viața lor ca pe un gunoi și astfel am rămas să-mi petrec copilăria într-un centru de plasament. Era o doamnă acolo, Ana, care mă îndrăgea și se tot străduia să facă ceva bun cu mine, să-mi însenineze măcar puțin zilele de singurătate, să-mi dăruiască o îmbrățișare sinceră și un sărut părintesc pe frunte, dar când ea își termina orele de lucru, mă întorceam în lumea mea sumbră și mult prea tenebroasă pentru un copil. Continue reading