Aventuria

Articol scris pentru proba nr.9 din SuperBlog 2012.

Am fost acuzată de multe ori, chiar și de prietenii apropiați, că aș fi sadică, masochistă, că mi-ar plăcea să mă chinui intenționat. Și deși nu am fost de acord cu această idee, nu m-am obosit foarte tare să-i contrazic. Este părerea lor și cel mai probabil este și bazată pe anumite argumente de care nu mi-a păsat… până acum. Se pare că am ajuns în sfârșit în situația în care să știu exact ceea ce fac și ce urmări vor avea faptele mele. Mai rămâne să mă hotărăsc dacă le regret sau nu.

Toată lumea îmi striga de pe margine să mă opresc, dar refuzam să ascult. Sunetul fin al lamei îmi gâdila ușor timpanul și făcea ca mintea mea bolnavă să viseze o adevărată simfonie. O simfonie  pe acordul căreia să fac o ultimă piruetă în lumina reflectoarelor. Adrenalina își făcea datoria și mă determina să măresc viteza și presiunea exercitată asupra lamei. Mă fascina desenul ce rămânea în urma tăieturii. Mi se părea că acea adâncitură pe care eu însămi o provocam, era cea mai frumoasă operă de artă pe care aș fi putut să o creez. Sângele pulsa cu putere, strigându-și parcă dorința arzătoare de a evada din vasele și-așa prea înguste pe care le tot străbătea de zeci de ani. A simțit atunci cum cineva m-a luat de mâini și îmi presa puternic încheieturile.

– Oprește-te! Ce-i cu tine? Chiar vrei să te rănești? De-asta ți-am făcut eu cadou ce ți-ai dorit?

– Calmează-te, n-am făcut nimic…grav. Doar mă distram și eu.

– Unde te distrai? Tu vezi ce pe pe tine? Ți-au înghețat picioarele de ți s-au învinețit gambele și te-ai umplut de sânge pe genunchi. Hai cu mine să stăm pe margine și să dăm jos din picioare patinele.

– Nu înțelegi că nu vreau!? Este cel mai frumos cadou pe care mi l-ai făcut vreodată și știi că mi l-am dorit de atâta vreme. Nu-i corect să mă scoți de pe gheață acum!

– Fără comentarii! Dacă știam că ești chiar așa de teribilistă și că de fapt nu ai încălțat în viața ta niște patine, îți luam role și nu uitam de protecții pentru genunchi.

– Și totuși… protecții pentru gambe n-am văzut.

– Mai ești și amuzantă!

M-a păcălit ușor și m-a scos de pe gheață. Era calitatea lui numărul unu să-mi distragă atenția și să mă facă să ies din stare. Mi-a scos patinele și mi-a povestit destul de amărât cum mi le cumpărase el cu mult entuziasm și cum spera să mă bucur de ele. Cum alesese unele dintre cele mai bune, mai elegante și aspectuoase ghetuțe din piele sintetică, care mi-ar fi protejat glezna și care aveau și lama zimțată în zona frontală.Nu înțelegeam cum de nu vedea bucuria din ochii mei și cum savurasem primele mele momente pe gheață,dar preferam să nu-i întrerup monologul. Însă după 5 minute nu am mai rezistat.

– Dragule, eu mă bucur și sunt fericită! Nu vezi asta? Speram să vezi. Dar ca să fii tu liniștit și mulțumit și să nu-mi mai reproșezi că sunt nerecunoscătoare, vom comanda împreună și o pereche de role de la aventuria, ca să mă înveți tu să merg pe chestii din astea.

– Așa ar trebui. Deocamdată stai departe de gheață.

– Da… Până data viitoare.

sursă foto: http://www.aventuria.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s