Archive | October 14, 2012

Ai carte, ai amintiri!

“Cititul te face mare!” a fost replica pe care am auzit-o multă vreme spusă de mama. Se întâmpla de fiecare dată când în încercările mele de a învăţa tainele alfabetului mă mai poticneam la câte un cuvânt şi începeam să plâng spunând că nu pot şi că n-are niciun rost, că n-am să reuşesc niciodată să citesc poveştile de una singură. Recunosc, am fost un copil excesiv de ocrotit şi aveam deseori tendinţa de a mă preda înainte de a începe lupta doar pentru că mi se părea mie că ceva  nu merge aşa cum credeam eu că trebuie să meargă. Nu înţelegeam cum venea treaba asta cu cititul şi crescutul despre care vorbea mama şi deveneam tot mai curioasă, fapt ce mă împingea practic de la spate să continui. Şi am continuat, cu mama la dreapta mea, să lucrez asiduu, să repet, să descopăr şi să mă distrez. Primele poveşti le-am citit cu ea şi eram atât de mândră când la sfărşit mă strângea la pieptul ei sărutându-mă delicat pe frunte, dar nu uitam să o întreb după fiecare aventură desluşită dacă m-am făcut mai mare. Mă tot uitam în oglindă, mă analizam din toate unghiurile, dar nimic! Dezamăgirea creştea însă, pentru că eu tot citeam şi citeam, dar nu creşteam deloc. Iar după multe încercări şi gânduri de copil am ajuns eu la o concluzie: nu mă făceam mare pentru că nu citeam singură, pentru că mă lăsam ajutată de mama şi de fapt… creştea ea mare (în ochii mei). Continue reading