Australian Open sferturi de finală (I)

Astăzi s-au disputat primele 2 sferturi de finală din cadrul turneului de Grand Slam din Australia. Primul a fost meciul lui Roger Federer cu Juan Martin del Potro, un meci de la care toată lumea aștepta spectacol, un scor strâns și… poate chiar o surpriză furnizată de o revenire miraculoasă a argentinianului la jocul lui de dinainte de accidentare. Sincer, eu n-am sperat la nimic din toate astea, îi văzusem pe ambii în cel puțin un meci săptămâna trecută și eram conștientă că del Potro, indiferent de sclipirea de moment pe care ar fi putut să o aibă, nu avea cum să treacă de un Federer ce afișează o formă excelentă. Scorul n-a fost deloc unul strâns, adică nu a fost nevoie de  un set în plus față de minimul impus, ba nici de un tie-break nu a fost cazul. Roger și-a făcut jocul lui, frumos, cu lejeritate și fără strop de transpirație, aproape ca la un atrenament cu public. Juan Martin a jucat așa cum a putut sau mai bine zis, așa cum i-a permis prea bunul său adversar.

Meciul cu numărul doi, Rafael Nadal – Tomas Berdych, părea (cel puțin pentru mine) ceva mai interesant de urmărit. Un Berdych inconstant și imprevizibil în cadrul turneelor mari și un Nadal aflat într-o scădere de formă și cu o accidentare evidentă la genunchiul drept părea a fi rețeta perfectă pentru un meci disputat și predispus surprizelor. Primele 2 seturi, ambele terminate la tie-break, mi s-au părut de-a dreptul plictisitoare prin durata lor imensă, cu toate că au fost suficient de multe puncte /game-uri frumoase. Iar până pe undeva prin setul 3, am avut pur și simplu senzația că pe teren este o sosie a lui Rafa, menit să gândească și să aplice un joc complet diferit de ceea ce face spaniolul când intră pe teren. Este cunoscut faptul că Nadal se încălzește mai greu, intră mai încet în meci, dar totuși…chiar așa?   În cea de-a doua jumătate a meciului am văzut ce așteptam, am văzut spectacol, puncte incredibile și lovituri câștigătoare demne de sfert de finală într-un Grand Slam. Cu toate acestea, am rămas cu un gust profund amar după această partidă. De ce? Pentru că am văzut un arbitraj groaznic, dezamăgitor din toate punctele de vedere, dovadă fiind și numărul mare de challenge-uri cerute de ambele părți. Diferența fiind că Berdych și-a consumat aproape în fiecare set contestațiile atribuite, iar Nadal nu,deși a cerut și el suficiente challenge-uri. Ceea ce înseamnă că principalele greșeli ale arbitrilor de linie au fost la mingiile țintuite de linii de către Rafa. Însă, pe lângă greșelile tușierilor , meciul a fost presărat și cu greșeli ale arbitrului de scaun, care evident l-au scos din stare pe Nadal, dar l-au impulsionat să demonstreze că speranța lui de a câștiga meciul nu stă în decizia lui Carlos Bernardez de a repeta sau nu, un punct sau altul.

Acestea fiind spuse, joi turneul va avea parte de meciul la care au visat organizatorii, spectatorii, fanii și televiziunile încă de la afișarea tabloului principal de simplu masculin, Rafa-Roger. Aștept un meci frumos, în care ambii vor fi dispuși să dea și ultima fărâmă de energie pe teren, cu lovituri de calitate, dar și suficiente greșeli neforțate tocmai din cauza dorinței de a juca la limită. Federer va câștiga primul set, cred eu, pentru că e mai fresh, intră mai rapid în meci și… desigur, este într-o formă foarte bună. Mai departe de 1-1 la seturi nu aș îndrăzni să mă duc cu prognosticul pentru că aș risca să devin prea subiectivă. 😀

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s